close

Вход

Забыли?

вход по аккаунту

?

Rudolf Steiner - Filosofia libertatii

код для вставкиСкачать
Rudolf Steiner - Filosofia libertatii
RUDOLF STEINER
TrДѓsДѓturi fundamentale ale unei concepЕЈii moderne despre lume
Rezultate ale unei observaЕЈii psihice dupДѓ metodele ЕџtiinЕЈelor naturii
Op.comp.v.4, 1894
Versiunea romГўnДѓ -
Constantin Oarcea, Ioan IonaЕџiu, Iustin Iustian, Doina Frumuzache, Marcel Tiberiu Welther
... ГЋn direcЕЈia producerii catarsisului s
-
ar putea face un mare progres, dacДѓ s
-
ar asimila ce s
-
a dat Г®n В«Filoso
fia libertДѓЕЈiiВ», dacДѓ am trДѓi
-
o intens Г®n noi Г®nЕџine, astfel Г®ncГ®t sДѓ putem spune: aceastДѓ carte mi
-
a dat un impuls, iar acum pot Г®ntr
-
adevДѓr reproduce prin mine Г®nsumi, cu toatДѓ exactitatea, ansamblul de gГ®nduri pe care le conЕЈine.
Cu aceastДѓ carte se po
ate intra Г®ntr
-
un anumit raport, raportul care Г®l uneЕџte pe un compozitor de artistul care Г®i executДѓ opera, cu alte cuvinte, de cel care recreeazДѓ aceastДѓ operДѓ; Г®nlДѓnЕЈuirea de gГ®nduri, care formeazДѓ un tot organic Г®n aceastДѓ carte, poate conduce la o tre
aptДѓ avansatДѓ de catarsis.
... AceastДѓ carte este un tot organic, studierea aprofundatДѓ a ceea ce cuprinde -
constituie ceva ca un antrenament interior.
Rudolf Steiner, В«Evanghelia dupДѓ IoanВ», Hamburg, 1908
CUPRINS
PREFAЕўД‚
ЕћTIINЕўA LIBERTД‚ЕўII
I.
AcЕЈiunea conЕџtientДѓ a omului
II.
Impulsul fundamental cДѓtre cunoaЕџtere
III.
GГ®ndirea Г®n slujba conceperii lumii
IV.
Lumea ca percepЕЈie
V.
CunoaЕџterea lumii
VI.
Individualitatea omeneascДѓ
VII.
ExistДѓ limite ale cunoaЕџterii?
REALITATEA LIBERTД‚ЕўII
VIII.
Factorii vieЕЈii
IX.
Ideea de libertate
X.
Filosofia libertДѓЕЈii Еџi monismul
XI.
Finalitatea universalДѓ Еџi finalitatea vieЕЈii (determinarea omului)
XII.
Fantezia moralДѓ (darwinism Еџi mor
alitate)
XIII.
Valoarea vieЕЈii (pesimism Еџi optimism)
XIV.
Individualitate Еџi specie
ULTIMELE PROBLEME
PRIMUL APENDICE
AL DOILEA APENDICE
PREFAЕўД‚ LA NOUA EDIЕўIE
[1918]
PREFAЕўД‚ LA NOUA EDIЕў
IE
[1918]
E
xistДѓ douДѓ Г®ntrebДѓri esenЕЈiale ale vieЕЈii sufleteЕџti a omului spre care se orienteazДѓ tot ce vrem sДѓ discutДѓm prin aceastДѓ carte. Prima e dac
Дѓ existДѓ o posibilitate de a considera Г®n aЕџa fel fiinЕЈa umanДѓ, Г®ncГ®t aceastДѓ considerare sДѓ se dovedeascДѓ a fi temelie pentru oricare altДѓ considerare care Г®l Г®ntГ®mpinДѓ pe om prin trДѓire sau ЕџtiinЕЈДѓ, considerare despre care Г®nsДѓ omul are senzaЕЈia cДѓ nu s
-
ar putea sprijini pe sine. Prin Г®ndoialДѓ Еџi judecatДѓ criticДѓ o asemenea considerare ar ajunge Г®n domeniul nesiguranЕЈei. CealaltДѓ Г®ntrebare este urmДѓtoarea: omul, ca fiinЕЈДѓ dotatДѓ cu voinЕЈДѓ, are el voie sДѓ
-
Еџi atribuie libertatea, sau libertatea e o simplДѓ i
luzie, care se naЕџte Г®n el pentru cДѓ nu Г®ntrevede firele necesitДѓЕЈii de care depinde Еџi voinЕЈa lui, ca un fenomen al naturii? Nu o urzealДѓ artificialДѓ de gГ®nduri dДѓ naЕџtere la aceastДѓ Г®ntrebare. Ea apare cu totul firesc Г®n faЕЈa sufletului aflat Г®ntr
-
o anum
itДѓ dispoziЕЈie. Ећi putem simЕЈi cДѓ sufletul ar pierde ceva din ceea ce ar trebui sДѓ fie, dacДѓ nu s
-
ar vedea o datДѓ pus, cu cea mai mare seriozitate posibilДѓ, Г®n faЕЈa celor douДѓ posibilitДѓЕЈi: libertate sau necesitate a voinЕЈei. ГЋn aceastДѓ lucrare vrem sДѓ arДѓ
tДѓm cДѓ trДѓirile sufleteЕџti pe care omul trebuie sДѓ le aibДѓ prin intermediul celei de a doua Г®ntrebДѓri, depind de punctul de vedere pe care poate sДѓ
-
l adopte faЕЈДѓ de prima. Aici facem Г®ncercarea de a dovedi cДѓ existДѓ o concepЕЈie despre fiinЕЈa umanДѓ ce poate
sДѓ ofere un sprijin Еџi restului cunoaЕџterii; iar Г®n continuare vrem sДѓ arДѓtДѓm cДѓ prin aceastДѓ concepЕЈie dobГ®ndim o deplinДѓ justificare a ideii libertДѓЕЈii voinЕЈei, abia atunci cГ®nd mai Г®ntГ®i descoperim PREFAЕўД‚ LA NOUA EDIЕўIE
[1918]
acel domeniu sufletesc Г®n care se poate desfДѓЕџura voin
ЕЈa liberДѓ.
ConcepЕЈia despre care e vorba aici, referitor la aceste douДѓ Г®ntrebДѓri e de aЕџa naturДѓ Г®ncГ®t, odatДѓ dobГ®nditДѓ, poate sДѓ devinДѓ o componentДѓ a vieЕЈii vii sufleteЕџti. Nu dДѓm aici un rДѓspuns teoretic, pe care, odatДѓ Г®nsuЕџit, sДѓ
-
l purtДѓm cu noi numa
i ca o convingere pДѓstratДѓ de memorie. Pentru modul de reprezentare care stДѓ la baza acestei cДѓrЕЈi, un asemenea rДѓspuns ar fi doar aparent. Nu vom da un asemenea rДѓspuns Г®ncheiat, terminat, ci vom indica un domeniu de trДѓire a sufletului, unde prin Г®nsДѓЕџi activitatea interioarДѓ sufleteascДѓ, problema Г®Еџi va primi rДѓspunsul Г®ntr
-
un mod viu, Г®nnoit, ori de cГ®te ori omul are nevoie de acest lucru. Cine a gДѓsit o datДѓ domeniul sufletesc unde se dezvoltДѓ aceste Г®ntrebДѓri, aceluia, adevДѓrata considerare a acestui domeniu Г®i dДѓruieЕџte tocmai ceea ce Г®i trebuie pentru aceste douДѓ enigme ale vieЕЈii, pentru ca apoi, cu ajutorul celor dobГ®ndite, sДѓ strДѓbatДѓ Г®n continuare viaЕЈa plinДѓ de enigme
-
Г®n lДѓrgimile Еџi Г®n adГ®ncurile ei
-
,
strДѓbatere la care Г®l determinДѓ dorinЕЈa Еџi destinul. Prin aceasta ni se pare cДѓ am arДѓtat o cunoaЕџtere care Г®Еџi dovedeЕџte justificarea Еџi valabilitatea prin viaЕЈa ei proprie Еџi prin Г®nrudirea acestei vieЕЈi proprii cu Г®ntreaga viaЕЈДѓ sufleteascДѓ a omului.
AЕџa gГ®ndeam despre conЕЈinutul acestei cДѓrЕЈ
i cГ®nd am scris
-
o, acum douДѓzeci Еџi cinci de ani. DacДѓ aЕџ vrea sДѓ caracterizez ЕЈelul gГ®ndurilor acestei lucrДѓri, Еџi azi ar trebui sДѓ scriu asemenea propoziЕЈii. ГЋn manuscrisul de atunci m
-
am limitat la a nu spune mai mult decГ®t ceea ce e Г®n legДѓturДѓ
-
Г®n mo
dul cel mai strГ®ns
-
cu cele douДѓ Г®ntrebДѓri fundamentale caracterizate. DacДѓ cineva ar fi mirat cДѓ Г®n aceastДѓ carte Г®ncДѓ nu gДѓseЕџte nici un indiciu despre PREFAЕўД‚ LA NOUA EDIЕўIE
[1918]
domeniul lumii experienЕЈelor spirituale, care a fost prezentat de mine Г®n scrieri ulterioare, acela s
Дѓ ia Г®n considerare faptul cДѓ eu atunci tocmai cДѓ nu am voit sДѓ dau o relatare a rezultatelor cercetДѓrii spirituale, ci am voit mai Г®ntГ®i sДѓ clДѓdesc temelia pe care se pot sprijini asemenea rezultate. AceastДѓ "Filosofie a libertДѓЕЈii" nu conЕЈine nici un ase
menea rezultat special, tot atГ®t de puЕЈin pe cГ®t conЕЈine rezultate speciale ale ЕџtiinЕЈelor naturii; dar acela care cautДѓ siguranЕЈДѓ pentru asemenea cunoЕџtinЕЈe, dupДѓ pДѓrerea mea, nu se poate dispensa de ceea ce ea conЕЈine. Ceea ce se spune Г®n carte poate fi acceptabil Еџi pentru unii oameni care, din pricina anumitor motive pentru ei valabile, nu vor sДѓ aibДѓ nimic de a face cu datele mele de cercetare obЕЈinute prin ЕџtiinЕЈa spiritualДѓ. Aceluia Г®nsДѓ care poate considera aceste date ale ЕџtiinЕЈei spirituale drept ceva cДѓtre care este atras, aceluia Г®i vor putea fi importante Еџi cele ce am Г®ncercat sДѓ arДѓtДѓm aici. Ећi anume, urmДѓtoarele: de a dovedi, cum o considerare nepДѓrtinitoare, care se extinde numai asupra celor douДѓ Г®ntrebДѓri caracterizate, fundamentale pentru
orice
cunoaЕџtere, ne duce la Г®nЕЈelegerea cДѓ omul trДѓieЕџte Г®nДѓuntrul unei lumi spirituale reale. ГЋn aceastДѓ carte am cДѓutat sДѓ justificДѓm o cunoaЕџtere a domeniului spiritual Г®nainte
de intrarea Г®n experienЕЈa spiritualДѓ. Iar aceastДѓ justificare a fost Г®n aЕџ
a fel fДѓcutДѓ Г®ncГ®t pentru a gДѓsi acceptabil ceea ce am spus aici nu e nevoie nicДѓieri Г®n aceste expuneri sДѓ consultДѓm experienЕЈele descrise de mine mai tГ®rziu, dacДѓ putem sau dorim sДѓ urmДѓrim modul acestor expuneri.
Astfel, deci, mi se pare cДѓ aceastДѓ cart
e, pe de o parte, a luat o poziЕЈie cu totul diferitДѓ faЕЈДѓ de lucrДѓrile mele de ЕџtiinЕЈДѓ spiritualДѓ propriu
-
zisДѓ; iar, pe de altДѓ PREFAЕўД‚ LA NOUA EDIЕўIE
[1918]
parte, ea este totuЕџi Г®n cea mai strГ®nsДѓ legДѓturДѓ cu ele. Toate acestea m
-
au determinat ca acum, dupДѓ douДѓzeci Еџi cinci de ani, sДѓ redau publicitДѓЕЈii conЕЈinutul lucrДѓrii, Г®n esenЕЈДѓ aproape cu totul neschimbat. Am fДѓcut doar niЕџte adaosuri mai lungi la un Еџir Г®ntreg de capitole. ConstatДѓrile pe care le
-
am fДѓcut cu privire la Г®nЕЈelegerea greЕџitДѓ a celor spuse de mine, m
-
au fДѓcut sДѓ
-
m
i parДѓ necesare asemenea adaosuri lДѓmuritoare. Am fДѓcut schimbДѓri doar acolo unde ceea ce am voit sДѓ spun acum un sfert de veac mi s
-
a pДѓrut azi nepotrivit. (DatoritДѓ acestor schimbДѓri, numai un rДѓuvoitor s
-
ar simЕЈi Г®ndemnat sДѓ spunДѓ cДѓ mi
-
aЕџ fi schimbat c
onvingerea de bazДѓ).
Deja de mulЕЈi ani cartea este epuizatДѓ. Cu toate cДѓ,
aЕџa cum rezultДѓ din cele spuse mai sus, mi se pare cДѓ la fel trebuie spus Еџi azi, ceea ce am expus despre problemele caracterizate Г®nainte cu douДѓzeci Еџi cinci de ani, am ezitat mult
timp la finisarea acestei noi ediЕЈii. MДѓ Г®ntrebam mereu dacДѓ Г®n cutare sau cutare loc nu ar trebui sДѓ comentez numeroasele concepЕЈii filosofice care s
-
au ivit de la apariЕЈia primei ediЕЈii. Solicitarea din ultimul timp, datoratДѓ cercetДѓrilor mele de ЕџtiinЕЈ
Дѓ spiritualДѓ purДѓ, m
-
a Г®mpiedicat sДѓ fac acest lucru aЕџa cum aЕџ fi dorit eu. DupДѓ o orientare pe cГ®t posibil temeinicДѓ Г®n munca filosoficДѓ a prezentului, m
-
am convins de faptul cДѓ oricГ®t de ademenitor ar pДѓrea un asemenea comentariu, pentru ceea ce trebuie
spus prin cartea mea, nu e nevoie ca el
-
sДѓ fie inclus aici. Ceea ce mi s
-
a pДѓrut necesar sДѓ spun despre noile direcЕЈii filosofice pornind de la punctul de vedere adoptat Г®n "Filosofia libertДѓЕЈii", se poate gДѓsi Г®n volumul doi al cДѓrЕЈii mele "Enigmele filo
sofiei".
Rudolf Steiner, Aprilie
1918
I. ACЕўIUNEA CONЕћTIENTД‚ A OMULUI
ЕћTIINЕўA LIBERTД‚ЕўII
I. ACЕўIUNEA CONЕћTIEN
TД‚ A OMULUI
E
ste omul Г®n gГ®ndirea Еџi Г®n acЕЈiunea sa o fiinЕЈДѓ spiritualДѓ liberДѓ
, sau el stДѓ sub constrГ®ngerea unei necesitДѓЕЈi implacabile, care se impune asemenea unei legi pur
e a naturii? PuЕЈine Г®ntrebДѓri au fost examinate cu atГ®ta agerime de spirit ca Еџi aceasta. Ideea liberului arbitru a gДѓsit numeroЕџi adepЕЈi Г®nfocaЕЈi, cГ®t Еџi adversari Г®nverЕџunaЕЈi. ExistДѓ oameni care, Г®n patosul lor moral, declarДѓ drept spirite mДѓrginite pe t
oЕЈi aceia care pot sДѓ nege un fapt
atГ®t de evident ca libertatea. AlЕЈii, dimpotrivДѓ, vДѓd culmea lipsei de spirit ЕџtiinЕЈific Г®n a crede Г®ntreruptДѓ valabilitatea legilor naturii Г®n sfera acЕЈiunii Еџi gГ®ndirii omeneЕџti. Unul Еџi acelaЕџi lucru este considerat, c
Г®nd bunul cel mai de preЕЈ al omenirii, cГ®nd cea mai gravДѓ iluzie. S
-
a recurs la nespus de mult rafinament pentru a se explica felul Г®n care se pot concilia libertatea omeneascДѓ cu acЕЈiunea din naturДѓ, cДѓreia, totuЕџi, Еџi omul Г®i aparЕЈine. Nu mai micДѓ a fost
osteneala cu care adversarii liberului arbitru s
-
au strДѓduit sДѓ arate cum a putut lua naЕџtere o idee atГ®t de absurdДѓ ca aceea a libertДѓЕЈii voinЕЈei. Dar cДѓ aici ne aflДѓm Г®n faЕЈa uneia dintre cele mai Г®nsemnate probleme ale vieЕЈii, religiei, practicii Еџi al
e ЕџtiinЕЈei, aceasta o simte orice om, la care trДѓsДѓtura cea mai pronunЕЈatДѓ a caracterului sДѓu nu este tocmai contrariul temeiniciei. Ећi este unul dintre simptoamele cele mai triste ale superficialitДѓЕЈii gГ®ndirii contemporane cГ®nd o carte care, I. ACЕўIUNEA CONЕћTIENTД‚ A OMULUI
pornind de l
a rezultatele recente ale ЕџtiinЕЈelor naturii, vrea sДѓ Г®ntemeieze o "nouДѓ credinЕЈДѓ" (David Friedrich Strauss:
"Vechea Еџi noua credinЕЈДѓ"), nu cuprinde asupra problemei libertДѓЕЈii decГ®t urmДѓtoarele cuvinte: "Nu are nici un sens sДѓ ne ocupДѓm aici de libertatea
voinЕЈei omeneЕџti. Presupusa libertate indiferentДѓ Г®n a alege a fost consideratДѓ Г®ntotdeauna ca o simplДѓ fantomДѓ de cДѓtre oricare filosofie demnДѓ de acest nume; criteriul determinДѓrii valorilor morale rДѓmГ®ne Г®nsДѓ cu totul neatins de aceastДѓ problemДѓ". Nu a
m citat acest pasaj deoarece aЕџ fi convins cДѓ lucrarea Г®n care se gДѓseЕџte ar avea o Г®nsemnДѓtate deosebitДѓ, ci pentru cДѓ mi se pare cДѓ ea exprimДѓ pДѓrerea pГ®nДѓ la care se pot ridica cei mai mulЕЈi dintre gГ®nditorii noЕџtri contemporani, cu privire la problema pe care o tratДѓm aici. Azi, toЕЈi cei care pretind cДѓ au depДѓЕџit treptele elementare ale ЕџtiinЕЈei, cred cДѓ libertatea nu poate fi confundatДѓ cu facultatea de a alege dupДѓ bunul plac una sau alta din douДѓ acЕЈiuni posibile. ГЋntotdeauna
-
aЕџa se spune
-
existДѓ
un motiv
cu totul precis pentru care, din mai multe acЕЈiuni posibile, sДѓvГ®rЕџim o anumitДѓ acЕЈiune.
Acest lucru pare evident. Cu toate acestea, pГ®nДѓ Г®n timpurile noastre, adversarii libertДѓЕЈii Г®Еџi Г®ndreaptДѓ atacurile numai Г®mpotriva libertДѓЕЈii de a alege. A
stfel Herbert Spencer,
ale cДѓrui concepЕЈii se rДѓspГ®ndesc zi de zi tot mai mult, spune ("Principiile psihologiei", ed. de Dr. B. Vetter, Stuttgart
1882):
"AtГ®t analiza conЕџtienЕЈei cГ®t Еџi conЕЈinutul capitolului precedent (din aceastДѓ Psihologie) neagДѓ faptul
cДѓ fiecare om poate dori sau nu dupДѓ bunul sДѓu plac,
aЕџa cum susЕЈine dogma propriu
-
zisДѓ a liberului arbitru". AlЕЈii pornesc de la acelaЕџi punct de vedere cГ®nd combat ideea liberului arbitru. Toate consideraЕЈiile I. ACЕўIUNEA CONЕћTIENTД‚ A OMULUI
referitoare la acest punct de vedere se gДѓs
esc Г®n germene, deja la Spinoza.
Argumentele simple Еџi clare, pe care Spinoza le
-
a adus Г®mpotriva ideii libertДѓЕЈii, s
-
au repetat de atunci de nenumДѓrate ori, Г®nvДѓluite Г®n cele mai rafinate expuneri teoretice, aЕџa Г®ncГ®t cu greu mai poate fi recunoscutДѓ simp
la Г®nlДѓnЕЈuire de idei, singura care intereseazДѓ. ГЋntr
-
o scrisoare din octombrie sau noiembrie
1674,
Spinoza scrie: "De fapt, eu numesc liber
lucrul care existДѓ Еџi acЕЈioneazДѓ numai Г®n virtutea necesitДѓЕЈii pure a naturii sale proprii, iar constrГ®ns
Г®l numesc
pe acela care este determinat la existenЕЈДѓ Еџi acЕЈiune Г®n mod exact Еџi stabil de cДѓtre altceva. AЕџa, de pildДѓ, Dumnezeu, deЕџi necesar, este totuЕџi liber, deoarece existДѓ numai Г®n virtutea necesitДѓЕЈii propriei Sale naturi. Tot aЕџa, Dumnezeu Se cunoaЕџte pe S
ine Еџi cunoaЕџte toate lucrurile, liber, deoarece atotcunoaЕџterea Lui rezultДѓ numai din necesitatea propriei Sale naturi. VedeЕЈi, deci, cДѓ eu nu pun libertatea Г®n legДѓturДѓ cu libera determinare, ci Г®n legДѓturДѓ cu libera necesitate.
TotuЕџi, sДѓ coborГ®m la lum
ea obiectelor create, a cДѓror existenЕЈДѓ Еџi acЕЈiune sГ®nt Г®n Г®ntregime determinate m mod stabil Еџi exact de cauze exterioare. Pentru a Г®nЕЈelege mai bine aceasta, sДѓ ne reprezentДѓm un fenomen simplu de tot. De pildДѓ, o piatrДѓ, izbitДѓ din afarДѓ, este pusДѓ Г®n m
iЕџcare. DupДѓ ce cauza exterioarДѓ a Г®ncetat, piatra continuДѓ sДѓ se miЕџte Г®n mod necesar. MenЕЈinerea pietrei Г®n miЕџcare este silitДѓ Еџi nu necesarДѓ, deoarece ea este determinatДѓ prin impulsul dat de o cauzДѓ exterioarДѓ. Ceea ce am spus aici despre piatrДѓ se ap
licДѓ tuturor lucrurilor, oricГ®t de complexДѓ Еџi oricГ®t de multiplДѓ le
-
ar fi Г®ntrebuinЕЈarea. Anume, toate sГ®nt determinate sДѓ existe Еџi sДѓ acЕЈioneze Г®ntr
-
un mod cu totul precis Еџi stabil, de cauze I. ACЕўIUNEA CONЕћTIENTД‚ A OMULUI
exterioare.
PresupuneЕЈi, de exemplu, cДѓ piatra, Г®n timp ce se
miЕџcДѓ, ar gГ®ndi Еџi ar Еџti cДѓ ea se strДѓduieЕџte sДѓ se menЕЈinДѓ cГ®t mai mult Г®n acea miЕџcare. AceastДѓ piatrДѓ, conЕџtientДѓ numai de strДѓdania sa, Еџi care nu se comportДѓ indiferent, va crede cДѓ e cu totul liberДѓ Еџi cДѓ ea continuДѓ sДѓ se miЕџte numai fiindcДѓ aЕџa v
rea. Dar aceasta este acea libertate omeneascДѓ, pe care toЕЈi pretind cДѓ o posedДѓ, Еџi care nu constДѓ decГ®t din faptul cДѓ oamenii sГ®nt conЕџtienЕЈi de dorinЕЈele lor, dar nu cunosc cauzele care le determinДѓ.
Astfel, copilul crede cДѓ cere liber laptele pentru a se hrДѓni; copilul arЕЈДѓgos crede cДѓ cere liber rДѓzbunarea, Еџi fricosul evadarea. Mai departe, beЕЈivul crede cДѓ a rostit din liberДѓ hotДѓrГ®re vorbele pe care, treaz fiind, nu le
-
ar fi pronunЕЈat cu plДѓcere. Cum aceastДѓ prejudecatДѓ este Г®nnДѓscutДѓ tuturor oameni
lor, cu greu ne putem elibera de ea. CДѓci, deЕџi experienЕЈa ne Г®nvaЕЈДѓ cДѓ oamenii Г®Еџi pot tempera foarte puЕЈin poftele lor, Еџi cДѓ, antrenaЕЈi de pasiuni contradictorii recunosc binele, dar fac rДѓul, cu toate acestea, ei se considerДѓ liberi, Еџi aceasta pentru motivul cДѓ doresc unele lucruri mai puЕЈin, iar unele dorinЕЈe pot fi uЕџor stДѓvilite prin aceea cДѓ ne aducem aminte de lucruri pe care, cu multДѓ uЕџurinЕЈДѓ, le pierdem din vedere".
FiindcДѓ aici ni se expune o concepЕЈie clarДѓ Еџi concisДѓ, va fi uЕџor sДѓ descoperi
m eroarea fundamentalДѓ pe care o cuprinde. DupДѓ aceastДѓ concepЕЈie, cu necesitatea cu care o piatrДѓ, odatДѓ aruncatДѓ, trebuie sДѓ execute o anumitДѓ miЕџcare precisДѓ, cu aceeaЕџi necesitate trebuie sДѓ execute Еџi omul o acЕЈiune, cГ®nd un motiv oarecare Г®l determin
Дѓ. Iar omul se considerДѓ autorul liber al acelei acЕЈiuni numai fiindcДѓ are o conЕџtienЕЈДѓ despre ea. ГЋn acelaЕџi timp, pierde Г®nsДѓ din vedere faptul cДѓ el este I. ACЕўIUNEA CONЕћTIENTД‚ A OMULUI
condus de o cauzДѓ pe care trebuie sДѓ o urmeze neapДѓrat. Eroarea acestui raЕЈionament este curГ®nd des
coperitДѓ. Spinoza Еџi toЕЈi cei care gГ®ndesc ca el, trec cu vederea faptul cДѓ omul nu este conЕџtient numai de acЕЈiunile sale, ci poate fi conЕџtient Еџi de cauzele care Г®i cДѓlДѓuzesc acЕЈiunile. Nimeni nu va contesta cДѓ un copil mic este neliber
cГ®nd cere lapte,
cДѓ omul beat e neliber cГ®nd rosteЕџte lucruri pe care le regretДѓ mai tГ®rziu. Nici unul, nici celДѓlalt, nu Еџtiu nimic despre cauzele active Г®n adГ®ncurile organismului lor Еџi sub a cДѓror constrГ®ngere implacabilДѓ se gДѓsesc. Dar este oare just sДѓ punem Г®n acee
aЕџi oalДѓ acЕЈiuni de acest fel cu acelea Г®n care omul nu e conЕџtient numai de acЕЈiunea sa, ci Еџi de motivele care Г®l determinДѓ? Oare acЕЈiunile oamenilor sГ®nt toate de acelaЕџi fel? Faptele ostaЕџului pe cГ®mpul de bДѓtДѓlie, acelea ale omului de ЕџtiinЕЈДѓ Г®n labor
ator, faptele omului de stat Г®n complicatele probleme diplomatice, pot fi oare puse, din punctul de vedere al cunoaЕџterii, pe aceeaЕџi treaptДѓ cu fapta sugarului care ЕЈipДѓ dupДѓ lapte? Ce e drept, oamenii cautДѓ sДѓ rezolve o problemДѓ acolo unde ea are forma c
ea mai simplДѓ. Dar lipsa facultДѓЕЈii de discernДѓmГ®nt a prilejuit adeseori confuzii grave. CДѓci este, totuЕџi, o profundДѓ deosebire Г®ntre a cunoaЕџte sau a nu cunoaЕџte motivul unei acЕЈiuni. Aceasta, la Г®nceput, pare sДѓ fie un adevДѓr evident. Cu toate acestea, adversarii liberului arbitru nu se Г®ntrebДѓ niciodatДѓ dacДѓ mobilul acЕЈiunii mele, pe care Г®l cunosc Еџi
-
l pДѓtrund cu Г®nЕЈelegerea, mai exercitДѓ asupra mea aceeaЕџi constrГ®ngere, pe care o exercitДѓ procesele organice care Г®l determinДѓ pe sugar sДѓ strige dupДѓ la
pte.
Eduard von Hartmann
afirmДѓ Г®n "Fenomenologia conЕџtienЕЈei morale"
cДѓ doi factori principali determinДѓ voinЕЈa omului: mobilul de acЕЈiune Еџi caracterul. DacДѓ Г®i I. ACЕўIUNEA CONЕћTIENTД‚ A OMULUI
considerДѓm pe toЕЈi oamenii egali, sau considerДѓm deosebirea dintre ei ca fiind neГ®nsemnatДѓ, a
tunci voinЕЈa lor apare determinatДѓ din afarДѓ,
anume de circumstanЕЈele exterioare. CumpДѓnind Г®nsДѓ faptul cДѓ unii oameni transformДѓ o reprezentare Г®n mobil al acЕЈiunii lor abia atunci cГ®nd caracterul lor e de aЕџa naturДѓ Г®ncГ®t ei sГ®nt determinaЕЈi la o dorinЕЈДѓ
de cДѓtre o reprezentare corespunzДѓtoare, omul ne apare determinat de dinlДѓuntru
Еџi nu din afarДѓ.
Ећi fiindcДѓ omul trebuie sДѓ transforme mai Г®ntГ®i
-
Г®n conformitate cu caracterul sДѓu
-
reprezentarea impusДѓ din afarДѓ Г®n mobil de acЕЈiune, el are impresia cДѓ e
ste liber, adicДѓ independent de motivele de acЕЈiune exterioare. DupДѓ Eduard von Hartmann, Г®nsДѓ, adevДѓrul este urmДѓtorul: "Cu toate cДѓ noi sГ®ntem acei care ridicДѓm reprezentarea la rangul de motiv, noi nu facem arbitrar acest lucru, ci Г®n conformitate cu ne
cesitatea predispoziЕЈiilor noastre caracterologice, deci tot neliberi
". Ећi aici este trecutДѓ cu vederea deosebirea ce existДѓ Г®ntre acele mobile de acЕЈiune pe care le las mai Г®ntГ®i sДѓ acЕЈioneze asupra mea, dupДѓ ce le
-
am pДѓtruns cu conЕџtienЕЈa Еџi acelea pe ca
re le urmez, fДѓrДѓ sДѓ am o cunoЕџtinЕЈДѓ clarДѓ despre ele.
Acestea ne duc direct la punctul de vedere din care vom examina aici problema pusДѓ. Oare Г®ntrebarea despre libertatea voinЕЈei noastre poate fi pusДѓ Г®n mod unilateral Еџi izolat? Iar dacДѓ nu, cu care alt
Дѓ problemДѓ trebuie neapДѓrat pusДѓ Г®n legДѓturДѓ?
De vreme ce existДѓ o deosebire Г®ntre un mobil conЕџtient al acЕЈiunii mele Еџi Г®ntre pornirea inconЕџtientДѓ, atunci Еџi mobilul conЕџtient va atrage dupДѓ sine o acЕЈiune, ce trebuie judecatДѓ altfel decГ®t acЕЈiunea sДѓvГ®
rЕџitДѓ din pornire oarbДѓ. Prin urmare, prima problemДѓ ce se pune o I. ACЕўIUNEA CONЕћTIENTД‚ A OMULUI
constituie aceastДѓ deosebire. Ећi abia de rezultatul acestei examinДѓri va depinde atitudinea pe care trebuie sДѓ o luДѓm faЕЈДѓ de problema propriu
-
zisДѓ a libertДѓЕЈii.
Ce Г®nseamnДѓ a avea o cunoaЕџt
ere
a cauzelor propriilor noastre acЕЈiuni? AceastДѓ Г®ntrebare a fost prea puЕЈin luatДѓ Г®n considerare, fiindcДѓ, din pДѓcate, Г®ntotdeauna s
-
a rupt Г®n douДѓ ceea ce formeazДѓ un tot inseparabil: omul. S
-
a fДѓcut distincЕЈie Г®ntre omul care acЕЈioneazДѓ Еџi omul care c
unoaЕџte, pierzГ®ndu
-
se din vedere ceea ce trebuie sДѓ ne intereseze Г®n primul rГ®nd: omul care acЕЈioneazДѓ din cunoaЕџtere.
Se spune: omul este liber cГ®nd este stДѓpГ®nit numai de raЕЈiune Еџi nu de pornirile sale animalice. Sau se mai spune Еџi altfel: libertatea a
r Г®nsemna sДѓ
-
ЕЈi poЕЈi determina viaЕЈa Еџi acЕЈiunile Г®n conformitate cu scopurile Еџi hotДѓrГ®rile tale.
Prin afirmaЕЈii de acest fel nu dobГ®ndim nimic. CДѓci tocmai aceasta este problema, dacДѓ raЕЈiunea, dacДѓ scopurile Еџi hotДѓrГ®rile omului exercitДѓ asupra lui acee
aЕџi constrГ®ngere ca poftele animalice. DacДѓ se iveЕџte Г®n mine, fДѓrДѓ contribuЕЈia mea, o hotДѓrГ®re raЕЈionalДѓ care mi se impune cu aceeaЕџi necesitate cu care mi se impune foamea sau setea, atunci eu nu pot decГ®t sДѓ o urmez constrГ®ns, Еџi libertatea mea este o i
luzie.
O altДѓ locuЕЈiune prezintДѓ lucrurile Г®n felul urmДѓtor: a fi liber nu Г®nseamnДѓ a putea voi ceea ce vrei, ci a putea face ceea ce vrei. AceastДѓ idee a fot caracterizatДѓ concis de filosoful poet Robert Hamerling,
Г®n lucrarea sa "Atomistica voinЕЈei", Г®n modul urmДѓtor: "Omul, fireЕџte, poate face
ceea ce vrea, dar nu poate voi ceea ce vrea, deoarece voinЕЈa sa este determinatДѓ de motive
! Nu poate voi ceea ce vrea? SДѓ examinДѓm mai bine aceste cuvinte. I. ACЕўIUNEA CONЕћTIENTД‚ A OMULUI
Cuprind ele un sens raЕЈional? Deci, libertatea voinЕЈei ar trebui sДѓ constea din faptul cДѓ am putea voi ceva fДѓrДѓ motiv, fДѓrДѓ temei? Dar ce altceva Г®nseamnДѓ a vrea, decГ®t a avea un motiv
pentru care faci sau tinzi spre un lucru mai degrabДѓ decГ®t spre celДѓlalt? A vrea ceva fДѓrДѓ temei, a voi ceva fДѓrДѓ motiv, ar Г®nse
mna a vrea ceva fДѓrДѓ sДѓ vrei.
De ideea voinЕЈei se leagДѓ inseparabil aceea a motivului. FДѓrДѓ un motiv determinant, voinЕЈa este o facultate
lipsitДѓ de conЕЈinut: abia prin motiv devine ea activДѓ Еџi realДѓ. Deci, este absolut adevДѓrat cДѓ voinЕЈa omeneascДѓ nu est
e "liberДѓ", Г®n mДѓsura Г®n care direcЕЈia ei este determinatДѓ Г®ntotdeauna de motivul cel mai puternic. Dar, pe de altДѓ parte, trebuie sДѓ recunoaЕџtem cДѓ este absurd ca, faЕЈДѓ de aceastДѓ "nelibertate", sДѓ vorbim despre o "libertate" imaginarДѓ a voinЕЈei, care ar Г®nsemna cДѓ poЕЈi voi ceea ce nu vrei" ("Atomistica voinЕЈei", vol.2
).
Aici, de asemenea, se vorbeЕџte numai despre motive, Г®n general, fДѓrДѓ a se lua Г®n considerare deosebirea dintre motivele inconЕџtiente Еџi motivele conЕџtiente. DacДѓ un motiv acЕЈioneazДѓ asupra
mea, Еџi eu sГ®nt obligat sДѓ
-
l urmez, fiindcДѓ este "cel mai puternic" dintre motivele asemДѓnДѓtoare lui, atunci ideea libertДѓЕЈii Г®nceteazДѓ a mai avea vreun sens. Cum poate avea pentru mine o Г®nsemnДѓtate faptul cДѓ pot sau nu face un lucru, dacДѓ motivul este a
cela care mДѓ obligДѓ
sДѓ
-
l fac? DeocamdatДѓ nu intereseazДѓ dacДѓ pot sau nu face un lucru, dupДѓ ce motivul a acЕЈionat asupra mea, ci intereseazДѓ dacДѓ existДѓ numai astfel de motive, care acЕЈioneazДѓ ca o necesitate constrГ®ngДѓtoare. DacДѓ, de pildДѓ, trebuie sДѓ voi
esc ceva, atunci Г®n anumite Г®mprejurДѓri Г®mi este cu totul indiferent dacДѓ Еџi pot face aceasta. DacДѓ, datoritДѓ caracterului meu, sau datoritДѓ circumstanЕЈelor care dominДѓ Г®n mediul meu I. ACЕўIUNEA CONЕћTIENTД‚ A OMULUI
Г®nconjurДѓtor, mi s
-
ar impune un motiv pe care gГ®ndirea mea Г®l gДѓseЕџte abs
urd, atunci ar trebui sДѓ fiu chiar fericit cДѓ nu pot face ceea ce voiesc.
Problema nu este dacДѓ pot aduce la Г®ndeplinire o hotДѓrГ®re luatДѓ, ci cum se naЕџte Г®n mine hotДѓrГ®rea.
Ceea ce Г®l deosebeЕџte pe om de toate celelalte fiinЕЈe organice se bazeazДѓ pe gГ®ndi
rea sa raЕЈionalДѓ. A fi activ este o Г®nsuЕџire, pe care omul o are Г®n comun cu celelalte organisme. Nu ajungem la nimic dacДѓ, pentru a elucida noЕЈiunea libertДѓЕЈii, cДѓutДѓm analogii pentru acЕЈiunea omului Г®n regnul animal. ЕћtiinЕЈele naturii modeme preferДѓ asem
enea analogii. Iar dacДѓ le
-
a reuЕџit sДѓ gДѓseascДѓ la animale ceva asemДѓnДѓtor comportamentului omenesc, ele cred cДѓ au atins una din cele mai importante probleme ale ЕџtiinЕЈei despre om. La ce erori duce aceastДѓ pДѓrere, se poate vedea din cartea: "Iluzia liber
tДѓЕЈii voinЕЈei" de P. RГ©e,
1885,
Г®n care, despre libertate se spun urmДѓtoarele: "Se explicДѓ uЕџor de ce miЕџcarea pietrei ni se pare necesarДѓ, iar despre voinЕЈa mДѓgarului avem impresia cДѓ nu ar fi necesarДѓ. Cauzele care pun o piatrДѓ Г®n miЕџcare sГ®nt exterioare
Еџi vizibile. Dar cauzele datoritДѓ cДѓrora un mДѓgar vrea, sГ®nt interioare Еџi invizibile: Г®ntre noi Еџi sediul manifestДѓrilor sale se gДѓseЕџte craniul mДѓgarului... Nu vedem condiЕЈionarea cauzalДѓ Еџi de aceea ni se pare cДѓ ea nu ar exista. Se spune cДѓ voinЕЈa est
e cauza Г®ntoarcerii (mДѓgarului), dar cДѓ ea Г®nsДѓЕџi este necondiЕЈionatДѓ, cДѓ este un Г®nceput absolut". Deci, Еџi aici se trec pur Еџi simplu cu vederea acele acЕЈiuni ale omului Г®n care el are o conЕџtienЕЈДѓ despre motivele determinante, cДѓci RГ©e explicДѓ: "ГЋntre n
oi Еџi sediul manifestДѓrilor se gДѓseЕџte craniul mДѓgarului". CДѓ existДѓ Еџi acЕЈiuni,
-
fireЕџte, nu ne gГ®ndim la acЕЈiunile mДѓgarului, ci la acelea ale omului
-
la I. ACЕўIUNEA CONЕћTIENTД‚ A OMULUI
care, Г®ntre noi Еџi acЕЈiune se situeazДѓ motivul devenit conЕџtient,
despre aceasta
-
cum putem deduc
e din aceste cuvinte
-
,
RГ©e nu are nici o idee. Acest lucru Г®l adevereЕџte, cГ®teva pagini mai tГ®rziu, Еџi prin cuvintele: "Noi nu percepem cauzele care determinДѓ voinЕЈa noastrДѓ, de aceea avem impresia cДѓ ea nu ar fi determinatДѓ Г®n mod cauzal".
Am citat, cred
, suficiente exemple care aratДѓ cДѓ mulЕЈi luptДѓ Г®mpotriva libertДѓЕЈii, fДѓrДѓ sГ® Еџtie ce este propriu
-
zis libertatea.
Este un lucru de la sine Г®nЕЈeles cДѓ o acЕЈiune despre care fДѓptuitorul nu Еџtie de ce o sДѓvГ®rЕџeЕџte, nu poate fi consideratДѓ liberДѓ. Dar cum stau
lucrurile cu acele acЕЈiuni ale cДѓror motive ne sГ®nt cunoscute? Problema astfel pusДѓ ne duce la Г®ntrebarea: "Care este originea Еџi Г®nsemnДѓtatea gГ®ndirii?" CДѓci fДѓrДѓ cunoaЕџterea activitДѓЕЈii gГ®nditoare a sufletului, nu e posibilДѓ nici o noЕЈiune a cunoaЕџterii
unui lucru, deci nici noЕЈiunea unei acЕЈiuni. CГ®nd vom Еџti ce Г®nseamnДѓ gГ®ndirea Г®n general, atunci ne va fi uЕџor sДѓ Г®nЕЈelegem Еџi rolul pe care
-
l joacДѓ gГ®ndirea Г®n acЕЈiunea omeneascДѓ. Pe drept cuvГ®nt spune Hegel
cДѓ "abia gГ®ndirea ridicДѓ sufletul
-
suflet cu
care sГ®nt Г®nzestrate Еџi animalele
-
la rangul de spirit". De aceea gГ®ndirea va da Еџi acЕЈiunii omeneЕџti pecetea ei caracteristicДѓ.
FireЕџte, noi nu afirmДѓm aici cДѓ toate acЕЈiunile noastre purced numai din reflexiunea lucidДѓ a raЕЈiunii. Departe de mine inten
ЕЈia de a considera, Г®n sens extrem, drept acЕЈiuni omeneЕџti
numai pe acelea care izvorДѓsc din raЕЈionamente abstracte. Dar de Г®ndatДѓ ce acЕЈiunile noastre se ridicДѓ din sfera satisfacerii poftelor pur animalice, mobilurile noastre de acЕЈiune sГ®nt Г®ntotdeauna penetrate de gГ®ndire. Iubirea, compДѓtimirea, patriotismul sГ®nt I. ACЕўIUNEA CONЕћTIENTД‚ A OMULUI
mobiluri de acЕЈiune, care nu se lasДѓ dizolvate Г®n noЕЈiunile reci ale raЕЈiunii. Se spune: inima, sentimentul Г®Еџi intrДѓ aici Г®n drepturile lor. FДѓrДѓ Г®ndoialДѓ. Dar inima Еџi sentimentul nu creeazДѓ mobilurile acЕЈiunii. Ele presupun existenЕЈa acestora Еџi le primesc doar Г®n sfera lor. ГЋn inima mea se trezeЕџte compДѓtimirea, numai dupДѓ ce s
-
a concretizat mai Г®ntГ®i Г®n conЕџtienta mea reprezentarea persoanei care stГ®rneЕџte compДѓtimire. Drumul spre inimДѓ tre
ce prin cap. De la aceasta nu face excepЕЈie nici iubirea. DacДѓ iubirea nu este doar o expresie purДѓ a instinctului sexual, atunci ea se Г®ntemeiazДѓ pe reprezentДѓrile pe care ni le facem despre fiinЕЈa iubitДѓ. Ећi cu cГ®t mai idealiste sГ®nt aceste reprezentДѓri,
cu atГ®t mai Г®nflДѓcДѓratДѓ este iubirea. Ећi aici, gГ®ndul este pДѓrintele sentimentului. Se spune: iubirea ne face orbi faЕЈДѓ de slДѓbiciunile fiinЕЈei iubite. Lucrurile pot fi Г®nsДѓ concepute Еџi invers: tocmai iubirea ne deschide ochii pentru calitДѓЕЈile persoanei
iubite. MulЕЈi trec insensibili pe lГ®ngДѓ aceste calitДѓЕЈi, fДѓrДѓ sДѓ le observe. Cineva le vede, Еџi tocmai de aceea se trezeЕџte iubirea Г®n sufletul sДѓu. Ce altceva a fДѓcut acesta decГ®t cДѓ Еџi
-
a format reprezentДѓri despre calitДѓЕЈi, despre care sute de oameni nu
Еџi
-
au fДѓcut asemenea reprezentДѓri. Ei nu au iubirea, fiindcДѓ le lipseЕџte reprezentarea
.
Putem concepe lucrurile cum vrem: tot mai clar trebuie sДѓ vedem cДѓ problema acЕЈiunii omeneЕџti implicДѓ, Г®n esenЕЈa sa, cealaltДѓ problemДѓ, aceea a originii gГ®ndirii. De a
ceea voi examina mai Г®ntГ®i aceastДѓ ultimДѓ problemДѓ.
II. IMPULSUL FUNDAMENTAL CД‚TRE CUNOAЕћTERE
ЕћTIINЕўA LIBERTД‚ЕўII
II. IMPULSUL FUNDAME
NTAL CД‚TRE CUNOAЕћTERE
EЕџti credincios doar unei strune,
DorinЕЈДѓ altДѓ nu te
-
atinge,
Eu, Г®nsДѓ, suflete am douДѓ
Ce ne’mpacate’s în esenţă.
De patimДѓ e unu
-
aprins,
Cu sete de pămînt s’agaţă,
Iar altul gata este
-
oricГ®nd
Din corp spre ceruri sДѓ zbugheascДѓ.
O, dacДѓ
-
ar fi nu doar Г®n vise,
Ci chiar aievea un vГ®rtej
Spre zДѓri departe sДѓ mДѓ poarte...
Goethe, Faust I, 1112
-
1117
G
oethe exprimДѓ cu aceste cuvinte, o trДѓsДѓtu
rДѓ de caracter adГ®nc Г®nrДѓdДѓcinatДѓ Г®n natura omeneascДѓ. Omul nu este o fiinЕЈДѓ unitar organizatДѓ. El pretinde Г®ntotdeauna mai mult decГ®t Г®i dДѓ lumea de bunДѓvoie. Natura ne
-
a Г®nzestrat cu necesitДѓЕЈi; dintre acestea sГ®nt unele a cДѓror satisfacere ea o lasДѓ pe seama activitДѓЕЈii noastre. Numeroase sГ®nt darurile care ni s
-
au Г®mpДѓrtДѓЕџit, dar Еџi mai numeroase sГ®nt dorinЕЈele noastre. S
-
ar pДѓrea cДѓ sГ®ntem nДѓscuЕЈi pentru a fi mereu nemulЕЈumiЕЈi. Setea noastrДѓ de II. IMPULSUL FUNDAMENTAL CД‚TRE CUNOAЕћTERE
cunoaЕџtere nu este decГ®t un caz particular al acestei nemu
lЕЈumiri. Privim un pom de douДѓ ori. O datДѓ Г®i vedem crengile Г®n repaus, altДѓ datДѓ Г®n miЕџcare. Nu ne mulЕЈumim cu aceastДѓ observaЕЈie. De ce ni se aratДѓ pomul o datДѓ Г®n repaus, altДѓ datДѓ Г®n miЕџcare? Ећi aЕџa ne punem cele mai felurite Г®ntrebДѓri. Fiecare privire
pe care o aruncДѓm Г®n naturДѓ trezeЕџte Г®n noi o sumДѓ de Г®ntrebДѓri. Fiecare fenomen care ne Г®ntГ®mpinДѓ, ne pune o problemДѓ. Fiecare trДѓire devine pentru noi o enigmДѓ. Vedem cum iese dintr
-
un ou un animal asemДѓnДѓtor fiinЕЈei materne; ne Г®ntrebДѓm care este motiv
ul acestei asemДѓnДѓri. ObservДѓm cДѓ la o fiinЕЈДѓ vie procesele de creЕџtere Еџi evoluЕЈie prezintДѓ un anumit grad de perfecЕЈiune: cДѓutДѓm sДѓ aflДѓm cauzele acestui fenomen. NicДѓieri nu sГ®ntem mulЕЈumiЕЈi cu ceea ce ne prezintДѓ natura Г®n faЕЈa simЕЈurilor. CДѓutДѓm pretu
tindeni ceea ce se numeЕџte explicaЕЈia
fenomenelor.
Ceea ce cДѓutДѓm Г®n plus, Г®n lucruri, dincolo de ceea ce vedem nemijlocit Г®n ele, scindeazДѓ Г®ntreaga noastrДѓ fiinЕЈДѓ Г®n douДѓ pДѓrЕЈi: devenim conЕџtienЕЈi de antiteza dintre noi Еџi lume. Ne situДѓm faЕЈДѓ de lume ca
o fiinЕЈДѓ independentДѓ. Universul ne apare Г®n antiteza: eu
Еџi lumea.
Acest zid despДѓrЕЈitor dintre noi Еџi lume Г®l ridicДѓm Г®ndatДѓ ce lumineazДѓ Г®n noi conЕџtienЕЈa. NiciodatДѓ nu pierdem Г®nsДѓ sentimentul cДѓ aparЕЈinem totuЕџi lumii, cДѓ existДѓ o legДѓturДѓ care ne un
eЕџte cu ea, cДѓ nu sГ®ntem o fiinЕЈДѓ Г®n afara
universului, ci Г®nДѓuntrul lui.
Acest sentiment produce Г®n noi strДѓduinЕЈa de a clДѓdi o punte Г®ntre noi Еџi lume. Ећi, Г®n ultima analizДѓ, Г®ntreaga strДѓdanie spiritualДѓ a omenirii constДѓ Г®n clДѓdirea acestei punЕЈi. Isto
ria vieЕЈii spirituale este o cДѓutare permanentДѓ a unitДѓЕЈii dintre noi Еџi lume. Religia, arta Еџi ЕџtiinЕЈa urmДѓresc Г®n aceeaЕџi mДѓsurДѓ aceastДѓ ЕЈintДѓ. Omul II. IMPULSUL FUNDAMENTAL CД‚TRE CUNOAЕћTERE
credincios, omul religios cautДѓ Г®n revelaЕЈiile divine pe care i le descoperДѓ Dumnezeu, dezlegarea enigmei
cosmice, pe care i
-
o pune eul sДѓu, nemulЕЈumit cu lumea purДѓ a fenomenelor. Artistul cautДѓ sДѓ imprime materiei ideile eului sДѓu, pentru a Г®mpДѓca cele ce trДѓiesc Г®nДѓuntrul sДѓu cu lumea dinafarДѓ. El este, de asemenea, nemulЕЈumit de lumea purДѓ a fenomenelor Еџ
i cautДѓ sДѓ
-
i imprime acel plus pe care eul Г®l ascunde Г®n sine, dincolo de aspectul material al lumii. GГ®nditorul cerceteazДѓ legile fenomenelor Еџi se strДѓduieЕџte sДѓ pДѓtrundДѓ cu gГ®ndirea rezultatul observaЕЈiilor sale. Abia dupДѓ ce am fДѓcut din conЕЈinutul lum
ii
un conЕЈinut al gГ®ndirii
noastre, abia atunci regДѓsim ansamblul de care ne
-
am despДѓrЕЈit. Vom vedea mai tГ®rziu cДѓ aceastДѓ ЕЈintДѓ poate fi atinsДѓ numai dacДѓ misiunea omului de ЕџtiinЕЈДѓ va fi conceputДѓ mult mai profund de cum se Г®ntГ®mplДѓ adeseori. ГЋntreaga si
tuaЕЈie pe care am Г®nfДѓЕЈiЕџat
-
o aici ne Г®ntГ®mpinДѓ Г®ntr
-
un fenomen al istoriei lumii: Г®n antiteza dintre concepЕЈia unitarДѓ despre lume, sau monism
, Еџi teoria despre cele douДѓ lumi, sau dualism
. Dualismul Г®Еџi Г®ndreaptДѓ privirea numai asupra sciziunii dintre eu
Еџi lume, sciziune provocatДѓ de conЕџtienЕЈa omeneascДѓ. ГЋntreaga lui strДѓdanie este o luptДѓ neputincioasДѓ pentru a Г®mpДѓca aceste douДѓ contraste, pe care le numeЕџte cГ®nd spirit
Еџi materie,
cГ®nd subiect
Еџi obiect, cГ®nd gГ®ndire
Еџi fenomen.
El are sentimentul cДѓ
trebuie sДѓ existe o punte Г®ntre cele douДѓ lumi, dar nu e capabil sДѓ o gДѓseascДѓ. De vreme ce omul se trДѓieЕџte pe sine ca "eu", el nu poate face altceva decГ®t sДѓ conceapДѓ acest "eu" de partea "spiritului"; Еџi, Г®ntrucГ®t acestui eu el Г®i opune lumea, trebuie sДѓ se considere ca fДѓcГ®nd parte din aceasta, din lumea pe care o percepe cu simЕЈurile sale, lumea materialДѓ. Prin aceasta omul Г®nsuЕџi se situeazДѓ Г®n II. IMPULSUL FUNDAMENTAL CД‚TRE CUNOAЕћTERE
opoziЕЈia: spirit Еџi materie. Acest lucru trebuie sДѓ
-
l facДѓ cu atГ®t mai mult cu cГ®t propriul sДѓu trup aparЕЈi
ne lumii materiale. "Eul" aparЕЈine lumii spirituale, ca o parte a acesteia; fenomenele Еџi lucrurile materiale,
care sГ®nt percepute de simЕЈuri, aparЕЈin "lumii". Toate enigmele care se referДѓ la spirit Еџi materie, omul trebuie sДѓ le regДѓseascДѓ Г®n enigma fund
amentalДѓ a propriei sale fiinЕЈe. Monismul
Г®Еџi Г®ndreaptДѓ privirea numai asupra unitДѓЕЈii Еџi cautДѓ sДѓ nege sau sДѓ estompeze contradicЕЈiile odatДѓ existente. Nici una din cele douДѓ concepЕЈii nu ne pot mulЕЈumi, fiindcДѓ ele nu corespund realitДѓЕЈii. Dualismul cons
iderДѓ spiritul (eul) Еџi materia (lumea) ca douДѓ entitДѓЕЈi fundamental diferite Еџi de aceea nu poate Г®nЕЈelege cum acЕЈioneazДѓ una asupra celeilalte. Cum sДѓ poatДѓ Еџti spiritul ce se petrece Г®n materie, dacДѓ natura specificДѓ a acesteia Г®i este cu totul strДѓinДѓ?
Sau, Г®n aceste condiЕЈii, cum sДѓ acЕЈioneze spiritul asupra materiei, aЕџa Г®ncГ®t intenЕЈiile sale sДѓ se transforme Г®n fapte? S
-
au conceput cele mai ingenioase, precum Еџi cele mai absurde ipoteze, pentru a rezolva aceastДѓ problemДѓ. Dar, pГ®nДѓ azi, nici cu monis
mul lucrurile nu stau mult mai bine. PГ®nДѓ acum el a cДѓutat sДѓ se ajute Г®n trei feluri: sau neagДѓ spiritul Еџi devine materialism, sau neagДѓ materia Еџi Г®Еџi cautДѓ salvarea Г®n spiritualism, sau afirmДѓ cДѓ, Г®n chiar cea mai simplДѓ substanЕЈДѓ a lumii, spiritul Еџi materia se gДѓsesc unite Г®n mod inseparabil, Еџi de aceea nu trebuie sДѓ ne mirДѓm cДѓ Г®n om apar aceste douДѓ modalitДѓЕЈi de existenЕЈДѓ, care nicДѓieri nu sГ®nt separate.
Materialismul
nu poate oferi niciodatДѓ o explicaЕЈie satisfДѓcДѓtoare a lumii. CДѓci orice Г®ncerca
re de a da o explicaЕЈie trebuie sДѓ Г®nceapДѓ prin faptul de a ne forma gГ®nduri
despre fenomenele lumii. De aceea, II. IMPULSUL FUNDAMENTAL CД‚TRE CUNOAЕћTERE
materialismul Г®ncepe prin gГ®nduri despre materie sau despre fenomenele materiale. Prin aceasta el are Г®naintea sa douДѓ domenii diferite: lumea m
aterialДѓ Еџi gГ®ndurile despre ea. Pe acestea din urmДѓ, el Г®ncearcДѓ sДѓ le Г®nЕЈeleagДѓ, concepГ®ndu
-
le drept procese pur materiale. El crede cДѓ gГ®ndirea are loc Г®n creier, cam aЕџa cum are loc digestia Г®n organismul animal. AЕџa cum atribuie materiei funcЕЈiuni mec
anice Еџi organice, tot aЕџa Г®i atribuie Еџi Г®nsuЕџirea de a gГ®ndi, Г®n anumite condiЕЈii. UitДѓ cДѓ prin aceasta nu a fДѓcut decГ®t sДѓ transpunДѓ problema Г®ntr
-
un alt loc. ГЋn loc sДѓ Еџi
-
o atribuie lui Г®nsuЕџi, el atribuie materiei facultatea gГ®ndirii. Ећi cu aceasta se
gДѓseЕџte iarДѓЕџi la punctul sДѓu de plecare. Cum ajunge materia sДѓ cugete asupra fiinЕЈei sale proprii? De ce nu e mulЕЈumitДѓ cu sine Еџi de ce nu
-
Еџi acceptДѓ pur Еџi simplu existenЕЈa aЕџa cum se prezintДѓ? Materialistul Г®Еџi abate privirea de la subiectul determina
t, de la eul nostru propriu, Еџi ajunge la o formaЕЈiune nedefinitДѓ Еџi nebuloasДѓ. Ећi aici Г®l Г®ntГ®mpinДѓ aceeaЕџi enigmДѓ. ConcepЕЈia materialistДѓ nu e capabilДѓ sДѓ rezolve problema, ci numai sДѓ o transpunДѓ.
Cum stau lucrurile cu concepЕЈia spiritualistДѓ? Spiritual
istul
extremist neagДѓ existenЕЈa de sine stДѓtДѓtoare a materiei Еџi o concepe numai ca un produs al spiritului. Dar cГ®nd se foloseЕџte de aceastДѓ concepЕЈie la dezlegarea enigmei propriei sale fiinЕЈe, atunci ajunge Г®n impas. CДѓci eului, care poate fi considerat
de partea spiritului, i se opune nemijlocit lumea simЕЈurilor. Spre aceastДѓ lume se pare cДѓ nu se deschide nici un acces spiritual,
ea trebuie perceputДѓ Еџi trДѓitДѓ de "eu", prin procese materiale. AtГ®ta timp cГ®t se considerДѓ doar o entitate spiritualДѓ, "eul
" nu descoperДѓ Г®n sine asemenea procese materiale. ГЋn ceea ce
-
Еџi prelucreazДѓ el Г®n mod spiritual, nu se cuprinde II. IMPULSUL FUNDAMENTAL CД‚TRE CUNOAЕћTERE
niciodatДѓ lumea simЕЈurilor. Se pare cДѓ "eul" trebuie sДѓ admitДѓ cДѓ lumea i
-
ar rДѓmГ®ne inaccesibilДѓ, dacДѓ el nu ar intra Г®n relaЕЈie cu ea pe o cal
e nespiritualДѓ. Tot aЕџa, cГ®nd vrem sДѓ trecem la acЕЈiune, intenЕЈiile noastre trebuie transpuse Г®n realitate cu ajutorul substanЕЈelor Еџi forЕЈelor materiale. Prin urmare, noi sГ®ntem avizaЕЈi la lumea exterioarДѓ. Spiritualistul extrem, sau dacДѓ vrem, gГ®nditorul
care, datoritДѓ idealismului sДѓu absolut, se clasificДѓ printre spiritualiЕџtii extremiЕџti, este Johann Gottlieb Fichte.
El a Г®ncercat sДѓ deducДѓ din "eu" Г®ntregul edificiu al Universului. Rezultatul acestei Г®ncercДѓri este o grandioasДѓ imagine de gГ®nduri
a lu
mii, fДѓrДѓ nici un conЕЈinut experimental. Pe cГ®t de imposibil Г®i este materialistului sДѓ decreteze inexistenЕЈa spiritului, tot atГ®t de imposibil Г®i este spiritualistului sДѓ nege lumea materialДѓ exterioarДѓ.
Pentru cДѓ omul, atunci cГ®nd Г®Еџi Г®ndreaptДѓ cunoaЕџter
ea asupra "eului", percepe mai Г®ntГ®i activitatea acestui "eu" Г®n plДѓsmuirea gГ®nditoare a lumii ideilor, concepЕЈia despre viaЕЈДѓ orientatДѓ Г®n mod spiritualist se poate simЕЈi ispititДѓ, privind asupra fiinЕЈei omeneЕџti, sДѓ recunoascДѓ drept spirit numai aceastДѓ lume a ideilor. Pe aceastДѓ cale, spiritualismul devine un idealism unilateral. El nu ajunge pГ®nДѓ acolo Г®ncГ®t, prin lumea ideilor, sДѓ caute o lume spiritualДѓ
; el vede Г®n lumea ideilor lumea spiritualДѓ Г®nsДѓЕџi. Prin aceasta el este silit sДѓ se opreascДѓ cu
con
cepЕЈia sa despre lume, ca ЕЈintuit, Г®n sfera acЕЈiunii "eului".
Un curios gen de idealism Г®l constituie concepЕЈia lui Friedrich Albert Lange,
aЕџa cum ne
-
o prezintДѓ el Г®n mult citata sa lucrare, "Istoria materialismului". El este de pДѓrere cДѓ materialismul ar
e dreptate atunci cГ®nd susЕЈine cДѓ II. IMPULSUL FUNDAMENTAL CД‚TRE CUNOAЕћTERE
toate fenomenele lumii, inclusiv gГ®ndirea noastrДѓ, sГ®nt un produs al proceselor pur materiale; numai cДѓ Еџi invers, materia Еџi manifestДѓrile ei sГ®nt un produs al gГ®ndirii noastre. "SimЕЈurile... ne dau efectele
lucrurilor, n
u imagini fidele, Еџi, cu atГ®t mai puЕЈin, lucrurile Г®n sine. Dar de aceste simple efecte ЕЈin Еџi simЕЈurile, Г®mpreunДѓ cu creierul Еџi cu vibraЕЈiile moleculare gГ®ndite a se petrece Г®n el". Prin urmare, gГ®ndirea noastrДѓ este creatДѓ de procesele materiale, iar ac
estea, de gГ®ndirea pe care o dezvoltДѓ "eul". Deci, filosofia lui Lange nu este nimic altceva decГ®t istoria -
transpusДѓ Г®n concepte -
a bravului MГјnchhausen, care stДѓ suspendat Г®n aer, ЕЈinГ®ndu
-
se de propriul sДѓu pДѓr.
A treia formДѓ a monismului este aceea ca
re, Г®n cea mai simplДѓ entitate, Г®n atom, vede unite deja cele douДѓ esenЕЈe, materia Еџi spiritul. Dar nici prin aceasta nu izbutim decГ®t sДѓ transpunem pe un alt plan problema care ia naЕџtere Г®n conЕџtienЕЈa noastrДѓ. Cum ajunge entitatea elementarДѓ sДѓ se exteri
orizeze sub douДѓ forme, dacДѓ ea este o unitate indivizibilДѓ?
FaЕЈДѓ de toate aceste puncte de vedere, trebuie sДѓ sesizДѓm faptul cДѓ opoziЕЈia originarДѓ, contradicЕЈia fundamentalДѓ ne Г®ntГ®mpinДѓ mai Г®ntГ®i Г®n propria noastrДѓ conЕџtienЕЈДѓ. Noi sГ®ntem cei care ne desf
acem de solul matern al naturii Еџi ne situДѓm faЕЈДѓ de "lume" ca "eu". Acest lucru Г®l exprimДѓ Goethe Г®n mod clasic, Г®n studiul sДѓu "Natura", chiar dacДѓ, la Г®nceput, felul sДѓu de a se exprima ni se pare complet neЕџtiinЕЈific. "TrДѓim Г®n mijlocul ei (a naturii) Еџi Г®i sГ®ntem strДѓini. Ea converseazДѓ neГ®ntrerupt cu noi Еџi nu ne trДѓdeazДѓ misterul ei". Dar Goethe cunoaЕџte Еџi cealaltДѓ laturДѓ a problemei: "ToЕЈi oamenii sГ®nt Г®n ea Еџi ea Г®n toЕЈi".
Pe cГ®t este de adevДѓrat cДѓ ne
-
am Г®nstrДѓinat de II. IMPULSUL FUNDAMENTAL CД‚TRE CUNOAЕћTERE
naturДѓ, pe atГ®t de adevДѓrat este cДѓ simЕЈim: noi ne aflДѓm Г®n naturДѓ Еџi Г®i aparЕЈinem. Ceea ce trДѓieЕџte Еџi Г®n noi, nu poate fi decГ®t acЕЈiunea ei proprie.
Trebuie sДѓ regДѓsim drumul spre ea. O simplДѓ reflecЕЈie ne poate indica acest drum. Ce e drept, noi ne
-
am desfДѓcut de naturДѓ; dar, cu p
rilejul acestei detaЕџДѓri, cu siguranЕЈДѓ cДѓ am luat din naturДѓ ceva Г®n propria noastrДѓ fiinЕЈДѓ. Trebuie sДѓ descoperim natura din noi Г®nЕџine Еџi atunci vom afla iarДѓЕџi legДѓtura dintre noi Еџi lume. Acesta este lucrul pe care Г®l neglijeazДѓ dualismul. El considerДѓ
interiorul omenesc drept o entitate spiritualДѓ cu totul strДѓinДѓ de naturДѓ Еџi cautДѓ sДѓ stabileascДѓ o legДѓturДѓ Г®ntre acesta Еџi naturДѓ. Nici o mirare cДѓ nu poate afla legДѓtura. Noi putem sДѓ gДѓsim natura Г®n afara noastrДѓ, numai dupДѓ ce am cunoscut
-
o mai Г®ntГ®i
Г®n
noi Г®nЕџine. Ceea ce e identic cu ea Г®n interiorul nostru va deveni cДѓlДѓuza noastrДѓ. Prin aceasta ni se traseazДѓ drumul de urmat. Nu vrem sДѓ facem nici o speculaЕЈie asupra raportului de reciprocitate dintre naturДѓ Еџi spirit. Vrem sДѓ coborГ®m Г®nsДѓ Г®n adГ®n
curile propriei noastre fiinЕЈe, pentru a gДѓsi aici elementele pe care le
-
am adus Г®n noi cГ®nd am fugit din naturДѓ.
Cercetarea fiinЕЈei noastre trebuie sДѓ ne aducДѓ dezlegarea enigmei. Trebuie sДѓ ajungem la un punct, Г®n care sДѓ ne putem spune: aici nu mai sГ®nt
em doar "eu", aici am ajuns la ceva ce este mai mult decГ®t "eu".
MДѓ aЕџtept ca unii dintre aceia care au citit pГ®nДѓ aici aceastДѓ carte, sДѓ afle cДѓ expunerile mele nu corespund "exigenЕЈelor actualului stadiu al ЕџtiinЕЈei". Acestora nu vreau sДѓ le spun decГ®t a
tГ®t cДѓ pГ®nДѓ aici nu am vrut sДѓ am de a face cu nici un fel de rezultate ЕџtiinЕЈifice, ci numai cu simpla descriere a unor lucruri, pe care orice om le poate trДѓi Г®n propria sa conЕџtienЕЈДѓ. CДѓ s
-
au strecurat II. IMPULSUL FUNDAMENTAL CД‚TRE CUNOAЕћTERE
Еџi unele fraze prin care s
-
a Г®ncercat o conciliere a conЕџtienЕЈei cu lumea, aceasta numai pentru a lДѓmuri lucrurile. De aceea nici nu am dat o importanЕЈДѓ deosebitДѓ Г®ntrebuinЕЈДѓrii precise, aЕџa cum se obiЕџnuieЕџte Г®n psihologie Еџi Г®n filosofie, unor expresii ca: "eu", "spirit", "lume", "naturДѓ" etc. ConЕџtienЕЈa
cotidianДѓ nu cunoaЕџte diferenЕЈierile precise pe care le face ЕџtiinЕЈa. Or, pГ®nДѓ aici, noi nu am voit sДѓ expunem decГ®t fapte ale vieЕЈii obiЕџnuite. Nu ne intereseazДѓ cum a interpretat, pГ®nДѓ Г®n prezent, ЕџtiinЕЈa, fenomenele de conЕџtienЕЈДѓ, ci modul Г®n care se m
anifestДѓ aceastДѓ conЕџtienЕЈДѓ orДѓ de orДѓ.
III. GГЋNDIREA ГЋN SLUJBA CONCEPERII LUMII
ЕћTIINЕўA LIBERTД‚ЕўII
III. GГЋNDIREA ГЋN SLU
JBA CONCEPERII LUMII
C
Г®nd observ cum o bilДѓ de biliard care este lovitДѓ, transmite miЕџcarea sa altei bile, eu nu exercit nici o Г®nrГ®urire asupra desfДѓЕџurДѓrii fenomenului observat. DirecЕЈia Еџi viteza bilei a doua sГ®nt determinate de direcЕЈia Еџi viteza celei dintГ®i. CГ®t timp mДѓ comport ca simplu observator, pot spune ceva despre miЕџcarea bilei a doua, doar dupДѓ ce miЕџcarea s
-
a produs. Altfel stau lucrurile cГ®nd Г®
ncep sДѓ reflectez asupra conЕЈinutului observaЕЈiei mele. ReflecЕЈia mea are drept scop sДѓ
-
mi formez noЕЈiuni despre obiectul observaЕЈiei mele. Eu pun noЕЈiunea unei bile elastice Г®n legДѓturДѓ cu anumite alte noЕЈiuni ale mecanicii Еџi reflectez asupra circumstanЕЈ
elor ce se vor ivi Г®n cazul dat. Prin urmare, eu caut sДѓ alДѓtur procesului care se desfДѓЕџoarДѓ fДѓrДѓ contribuЕЈia mea, un al doilea proces care se desfДѓЕџoarДѓ Г®n sfera conceptualДѓ. Ultimul depinde de mine. Aceasta se aratДѓ prin faptul cДѓ mДѓ pot mulЕЈumi cu obse
rvaЕЈia Еџi, dacДѓ nu am vreo exigenЕЈДѓ Г®n aceastДѓ privinЕЈДѓ, pot renunЕЈa la cДѓutarea noЕЈiunilor. Dar atunci cГ®nd am aceastДѓ exigenЕЈДѓ, nu mДѓ liniЕџtesc pГ®nДѓ nu stabilesc anumite relaЕЈii Г®ntre noЕЈiunile: bilДѓ, elasticitate, miЕџcare, loviturДѓ, vitezДѓ etc., relaЕЈii
faЕЈДѓ de care fenomenul observat se gДѓseЕџte Г®ntr
-
un anumit raport. Pe cГ®t este de sigur cДѓ fenomenul se desfДѓЕџoarДѓ independent de mine, tot atГ®t de sigur este cДѓ procesul conceptual nu se poate desfДѓЕџura fДѓrДѓ contribuЕЈia mea.
III. GГЋNDIREA ГЋN SLUJBA CONCEPERII LUMII
CДѓ aceastДѓ activitate este Г®nt
r
-
adevДѓr emanaЕЈia fiinЕЈei mele independente, sau cДѓ fiziologii moderni au dreptate cГ®nd spun cДѓ nu putem gГ®ndi aЕџa cum vrem, ci trebuie sДѓ gГ®ndim aЕџa cum ne obligДѓ ideile Еџi asociaЕЈiile de idei prezente Г®n conЕџtienЕЈa noastrДѓ (vezi Ziehen:
"Principiile psih
ologiei fiziologice", Iena 1893), toate acestea sГ®nt lucruri care vor constitui obiectul unor dezbateri ulterioare. DeocamdatДѓ vrem sДѓ stabilim doar faptul cДѓ ne simЕЈim mereu obligaЕЈi sДѓ cДѓutДѓm pentru obiectele Еџi fenomenele ce existДѓ fДѓrДѓ contribuЕЈia noas
trДѓ, noЕЈiuni Еџi asociaЕЈii de noЕЈiuni care stau Г®ntr
-
un anumit raport cu acele obiecte. CДѓ aceastДѓ faptДѓ este Г®ntr
-
adevДѓr o faptДѓ a noastrДѓ
sau cДѓ noi o sДѓvГ®rЕџim Г®n virtutea unei necesitДѓЕЈi implacabile, este o chestiune pe care nu o discutДѓm deocamdatДѓ. Cee
a ce nu se poate nega, este cДѓ, la Г®nceput, ea ne apare ca a noastrДѓ. Noi Еџtim absolut precis cДѓ odatДѓ cu obiectele, nu ne sГ®nt date Еџi noЕЈiunile acestora. Faptul cДѓ eu Г®nsumi sГ®nt cel activ, se poate baza pe o iluzie; Г®n orice caz, observaЕЈiei directe aЕџa
i se prezintДѓ lucrurile. ГЋntrebarea care se pune acum este: ce dobГ®ndim prin aceea cДѓ gДѓsim corespondentul conceptual al unui fenomen?
Este o profundДѓ deosebire Г®n modul cum se raporteazДѓ, pentru mine, una faЕЈДѓ de alta, componentele unui fenomen, Г®nainte Еџi dupДѓ gДѓsirea noЕЈiunilor corespunzДѓtoare. Simpla observaЕЈie poate urmДѓri componentele unui fenomen dat, Г®n desfДѓЕџurarea lui, dar Г®nlДѓnЕЈuirea dintre componente rДѓmГ®ne obscurДѓ, Г®ntunecatДѓ, Г®nainte de a recurge la ajutorul noЕЈiunilor. Eu vДѓd prima bilДѓ de b
iliard miЕџcГ®ndu
-
se Г®n direcЕЈia bilei a doua, cu o anumitДѓ vitezДѓ; ceea ce se Г®ntГ®mplДѓ dupДѓ ciocnire voi afla numai dupДѓ ce ciocnirea a avut loc, dar III. GГЋNDIREA ГЋN SLUJBA CONCEPERII LUMII
nici atunci nu pot urmДѓri desfДѓЕџurarea lucrurilor decГ®t tot cu ajutorul ochilor. SДѓ presupunem cДѓ Г®n moment
ul ciocnirii, cineva mi
-
ar acoperi cГ®mpul pe care se desfДѓЕџoarДѓ fenomenul. ГЋn acest caz -
ca simplu spectator -
nu am cunoЕџtinЕЈДѓ de cele ce se Г®ntГ®mplДѓ dupДѓ aceea. Lucrurile ar sta cu totul altfel dacДѓ aЕџ fi aflat noЕЈiunile corespunzДѓtoare constelaЕЈiei rap
orturilor dintre bile, Г®naintea acoperirii cГ®mpului. ГЋn acest caz pot indica ce se Г®ntГ®mplДѓ, chiar dacДѓ Г®nceteazДѓ posibilitatea observДѓrii. Un obiect sau un fenomen doar observat nu ne spune nimic despre raporturile sale cu celelalte fenomene sau obiecte. Aceste raporturi le sesizДѓm abia dupДѓ ce observaЕЈia se uneЕџte cu gГ®ndirea.
ObservaЕЈia
Еџi gГ®ndirea
sГ®nt cele douДѓ puncte de pornire pentru Г®ntreaga strДѓdanie spiritualДѓ a omului, Г®n mДѓsura Г®n care el este conЕџtient de o asemenea strДѓdanie. RealizДѓrile, Г®nfДѓ
ptuirile minЕЈii omeneЕџti obiЕџnuite, precum Еџi cele mai complicate cercetДѓri ЕџtiinЕЈifice se sprijinДѓ pe aceЕџti doi stГ®lpi fundamentali ai spiritului nostru. Filosofii au pornit de la diferite contradicЕЈii iniЕЈiale: idee Еџi realitate, subiect Еџi obiect, feno
men Еџi lucru Г®n sine, eu Еџi non
-
eu, idee Еџi voinЕЈДѓ, noЕЈiune Еџi materie, energie Еџi substanЕЈДѓ, conЕџtient Еџi inconЕџtient. Se poate Г®nsДѓ uЕџor vedea cДѓ tuturor acestor contraste trebuie sДѓ le premeargДѓ contrastul dintre observaЕЈie
Еџi gГ®ndire,
ca fiind cel mai important pentru om.
Orice principiu am stabili, trebuie sДѓ arДѓtДѓm cДѓ acesta este un principiu pe care l
-
am observat undeva, sau trebuie sДѓ
-
l exprimДѓm sub forma unui gГ®nd clar, pe care sДѓ
-
l poatДѓ cugeta oricare om. Orice filosof care Г®ncepe sДѓ vorbeascДѓ de
spre principiile sale originare, trebuie sДѓ se foloseascДѓ de forma conceptualДѓ, deci de gГ®ndire. Prin III. GГЋNDIREA ГЋN SLUJBA CONCEPERII LUMII
aceasta el admite indirect cДѓ gГ®ndirea premerge elaborДѓrii noЕЈiunilor. DeocamdatДѓ nu discutДѓm dacДѓ gГ®ndirea, sau altceva, este elementul principal al evol
uЕЈiei lumii. Dar este un lucru evident cДѓ filosoful nu poate dobГ®ndi fДѓrДѓ gГ®ndire nici o cunoЕџtinЕЈДѓ despre evoluЕЈie. La naЕџterea unui fenomen cosmic, gГ®ndirea poate juca un rol secundar, dar la naЕџterea unei concepЕЈii despre acel fenomen, gГ®ndirii Г®i revin
e, fДѓrДѓ Г®ndoialДѓ, un rol principal.
ГЋn ceea ce priveЕџte observaЕЈia, putem spune cДѓ avem nevoie de ea datoritДѓ organizДѓrii noastre. GГ®ndul nostru despre cal Еџi obiectul cal sГ®nt douДѓ lucruri care ni se Г®nfДѓЕЈiЕџeazДѓ separat. Iar acest obiect nu ne este accesi
bil decГ®t prin observaЕЈie. Pe cГ®t de puЕЈin ne putem forma o noЕЈiune despre cal prin simplul fapt cДѓ Г®l privim, tot atГ®t de puЕЈin sГ®ntem Г®n stare sДѓ producem prin simpla gГ®ndire un obiect corespunzДѓtor.
ГЋn succesiunea lor temporalДѓ, observaЕЈia premerge gГ®nd
irii. CДѓci Еџi gГ®ndirea trebuie cunoscutДѓ mai Г®ntГ®i prin observaЕЈie. La Г®nceputul acestui capitol, cГ®nd am arДѓtat cum se aprinde gГ®ndirea Г®n contact cu un fenomen Еџi cum depДѓЕџeЕџte apoi realitДѓЕЈile date fДѓrДѓ contribuЕЈia ei, nu am fДѓcut Г®n fond decГ®t sДѓ descr
iem o observaЕЈie. Abia prin observaЕЈie devenim conЕџtienЕЈi de toate cГ®te intrДѓ Г®n sfera trДѓirilor noastre. Cuprinsul senzaЕЈiilor, percepЕЈiilor, concepЕЈiilor, sentimentelor, actele de voinЕЈДѓ, imaginile viselor, jocul fanteziei, reprezentДѓrile, noЕЈiunile Еџi i
deile, toate iluziile Еџi halucinaЕЈiile ne sГ®nt date prin observaЕЈie
.
Dar gГ®ndirea, ca obiect de observaЕЈie, se deosebeЕџte esenЕЈial de toate celelalte obiecte. Observarea unei mese, a unui pom, are loc de Г®ndatДѓ ce aceste obiecte apar Г®n orizontul trДѓirilor
mele. Dar nu observ concomitent Еџi gГ®ndirea asupra acestor obiecte. Masa o III. GГЋNDIREA ГЋN SLUJBA CONCEPERII LUMII
observ, iar gГ®ndirea asupra ei o dezvolt, dar nu o pot observa Г®n clipa Г®n care ea se desfДѓЕџoarДѓ. Trebuie sДѓ mДѓ situez mai Г®ntГ®i pe un punct de vedere din afara activitДѓЕЈii mele, d
acДѓ pe lГ®ngДѓ masДѓ vreau sДѓ observ Еџi gГ®ndirea mea asupra mesei. ГЋn timp ce observarea obiectelor Еџi a fenomenelor, precum Еџi gГ®ndirea asupra lor sГ®nt stДѓri obiЕџnuite, care umplu viaЕЈa mea curentДѓ, observarea gГ®ndirii este o stare excepЕЈionalДѓ. Acestui fapt
trebuie sДѓ i se dea toatДѓ importanЕЈa, dacДѓ vrem sДѓ determinДѓm raportul gГ®ndirii faЕЈДѓ de toate celelalte conЕЈinuturi ale observaЕЈiei. Trebuie sДѓ Г®nЕЈelegem clar cДѓ Г®n procesul de observare al gГ®ndirii aplicДѓm un procedeu care, pentru observarea Г®ntregului r
est al cuprinsului lumii constituie starea normalДѓ, dar care, ca o consecinЕЈДѓ a acestei stДѓri normale, nu se aplicДѓ gГ®ndirii Г®nsДѓЕџi.
Cineva ar putea obiecta cДѓ cele spuse de mine aici despre gГ®ndire s
-
ar putea spune Еџi despre simЕЈire sau despre celelalte a
ctivitДѓЕЈi spirituale. DacДѓ avem, de pildДѓ, sentimentul plДѓcerii, acesta de asemenea se aprinde Г®n contact cu un obiect, Еџi eu observ acest obiect, dar nu observ sentimentul plДѓcerii. AceastДѓ obiecЕЈie se Г®ntemeiazДѓ Г®nsДѓ pe o eroare. PlДѓcerea nu stДѓ deloc, f
aЕЈДѓ de obiectul acesteia, Г®n acelaЕџi raport Г®n care se gДѓseЕџte noЕЈiunea, elaboratДѓ de gГ®ndire, Еџi obiectul ei. SГ®nt absolut conЕџtient cДѓ noЕЈiunea unui lucru se formeazДѓ prin activitatea mea, Г®n timp ce plДѓcerea este produsДѓ Г®n mine de obiect, la fel cum se
produc, de exemplu, modificДѓrile pe care o piatrДѓ Г®n cДѓdere le provoacДѓ Г®n obiectul pe care a cДѓzut. Pentru observaЕЈie Еџi plДѓcerea este un lucru dat, exact la fel ca obiectul care o provoacДѓ. Nu se poate spune acelaЕџi lucru despre noЕЈiune. Pot Г®ntreba: pe
ntru ce un anumit fenomen produce Г®n mine sentimentul plДѓcerii? III. GГЋNDIREA ГЋN SLUJBA CONCEPERII LUMII
Dar nicidecum nu pot Г®ntreba: de ce un fenomen produce Г®n mine un anumit numДѓr de noЕЈiuni? AceastДѓ Г®ntrebare nu ar avea, pur Еџi simplu, nici un sens. ГЋn cazul reflexiunii asupra unui fenomen, nu este deloc vorba despre o Г®nrГ®urire asupra mea. Nu pot afla nimic despre mine prin aceea cДѓ cunosc noЕЈiunile care explicДѓ modificДѓrile produse de o piatrДѓ aruncatДѓ Г®ntr
-
un geam. Dar este neГ®ndoielnic cДѓ eu aflu ceva despre personalitatea mea, cГ®nd cunos
c sentimentul pe care Г®l trezeЕџte Г®n mine un anumit fenomen. CГ®nd spun despre un lucru pe care Г®l privesc: acesta este un trandafir, atunci, despre mine, nu spun absolut nimic; dar cГ®nd spun despre acelaЕџi lucru: el Г®mi face plДѓcere, atunci n
-
am caracteriz
at numai trandafirul, ci m
-
am caracterizat Еџi pe mine Г®nsumi, Г®n raport cu acel trandafir.
Prin urmare, nu poate fi vorba ca, Г®n ceea ce priveЕџte procesul de observaЕЈie, sДѓ punem gГ®ndirea pe acelaЕџi plan cu simЕЈirea. AcelaЕџi lucru se poate conchide uЕџor Еџi
Г®n privinЕЈa celorlalte funcЕЈiuni ale spiritului omenesc. FaЕЈДѓ de gГ®ndire, ele se situeazДѓ Г®n rГ®ndul celorlalte obiecte Еџi fenomene ale observaЕЈiei. Tocmai naturii caracteristice a gГ®ndirii Г®i aparЕЈine faptul cДѓ ea este o activitate care se Г®ndreaptДѓ numai
asupra obiectului observat Еџi nu asupra persoanei gГ®nditoare. Aceasta reiese Еџi din felul Г®n care vorbim despre gГ®ndurile noastre, Г®n contrast cu felul Г®n care vorbim despre sentimentele Еџi actele noastre de voinЕЈДѓ. CГ®nd vДѓd un obiect Еџi recunosc Г®n el o masДѓ, Г®n general, nu voi zice: gГ®ndesc asupra unei mese, ci: aceasta este o masДѓ. ГЋn schimb, voi zice: eu mДѓ bucur de aceastДѓ masДѓ. ГЋn primul caz nici nu mДѓ gГ®ndesc sДѓ exprim vreun raport Г®ntre mine Еџi masДѓ, dar Г®n al doilea caz este vorba tocmai despre ac
est raport. Prin cuvintele: III. GГЋNDIREA ГЋN SLUJBA CONCEPERII LUMII
eu gГ®ndesc asupra unei mese, intru deja Г®n starea excepЕЈionalДѓ caracterizatДѓ, Г®n care transform Г®n obiect de observaЕЈie ceea ce este cuprins Г®ntotdeauna Г®n activitatea noastrДѓ spiritualДѓ, dar nu ca obiect de observaЕЈie.
Natura c
aracteristicДѓ a gГ®ndirii o constituie faptul cДѓ gГ®nditorul uitДѓ gГ®ndirea Г®n timp ce o exercitДѓ. Nu gГ®ndirea Г®l preocupДѓ, ci obiectul gГ®ndirii, adicДѓ obiectul pe care Г®l observДѓ.
Prin urmare, prima observaЕЈie pe care o facem asupra gГ®ndirii este aceea cДѓ ea
reprezintДѓ elementul neobservat al vieЕЈii noastre spirituale obiЕџnuite.
Motivul pentru care nu ne observДѓm gГ®ndirea, Г®n viaЕЈa spiritualДѓ obiЕџnuitДѓ, rezidДѓ Г®n faptul cДѓ gГ®ndirea se Г®ntemeiazДѓ pe propria noastrДѓ activitate. Lucrul pe care nu Г®l produc eu Г®n
sumi intrДѓ ca obiect Г®n cГ®mpul meu de observaЕЈie. Constat cДѓ el s
-
a nДѓscut fДѓrДѓ participarea mea; Г®l am Г®n faЕЈa mea; eu trebuie sДѓ consider obiectul ca o premizДѓ a procesului meu de gГ®ndire. ГЋn timp ce mДѓ gГ®ndesc la un obiect, eu sГ®nt preocupat de el, priv
irea mea este Г®ndreptatДѓ spre el. AceastДѓ preocupare este tocmai contemplarea gГ®nditoare. AtenЕЈia mea nu se Г®ndreaptДѓ asupra activitДѓЕЈii mele, ci asupra obiectului acestei activitДѓЕЈi. Cu alte cuvinte: Г®n timp ce gГ®ndesc, privirea mea nu se Г®ndreaptДѓ asupra
gГ®ndirii pe care eu Г®nsumi o produc, ci ea se Г®ndreaptДѓ asupra obiectului gГ®ndirii pe care nu eu Г®l produc.
ГЋn aceeaЕџi situaЕЈie mДѓ gДѓsesc chiar Еџi atunci cГ®nd provoc starea excepЕЈionalДѓ Еџi reflectez asupra propriei mele gГ®ndiri. Eu nu
-
mi pot observa nicio
datДѓ gГ®ndirea Г®n momentul desfДѓЕџurДѓrii ei; experienЕЈele pe care le
-
am fДѓcut asupra procesului meu de gГ®ndire, pe acestea le pot face ulterior obiect al gГ®ndirii mele. DacДѓ aЕџ vrea sДѓ
-
mi III. GГЋNDIREA ГЋN SLUJBA CONCEPERII LUMII
observ gГ®ndirea chiar Г®n timp ce ea se desfДѓЕџoarДѓ, atunci ar trebui sДѓ
mДѓ scindez Г®n douДѓ persoane: una care gГ®ndeЕџte Еџi alta care se priveЕџte pe sine Г®n timpul acestui proces de gГ®ndire. Aceasta nu o pot face. Acest lucru Г®l pot sДѓvГ®rЕџi numai Г®n douДѓ acte separate. GГ®ndirea ce urmeazДѓ a fi observatДѓ nu este niciodatДѓ gГ®ndir
ea angajatДѓ Г®n aceastДѓ observare, ci Г®ntotdeauna o altДѓ gГ®ndire. Nu are importanЕЈДѓ dacДѓ, Г®n acest scop, transform Г®n obiect de observaЕЈie un proces anterior al propriei mele gГ®ndiri sau urmДѓresc un proces de gГ®ndire al unei alte persoane sau, Г®n fine, dacДѓ
dezvolt un proces de gГ®ndire nДѓscocit, ca Г®n cazul de mai sus, cu miЕџcarea bilelor de biliard.
DouДѓ lucruri nu se Г®mpacДѓ: situaЕЈia de creator cu aceea de spectator al acestei creaЕЈiuni. Acest lucru Г®l Еџtie Cartea ГЋntГ®ia a lui Moise. ГЋn primele Еџase zile c
osmice, Dumnezeu a creat lumea Еџi abia dupДѓ ce ea Г®ncepu sДѓ existe a fost cu putinЕЈa a o privi. "Ећi Dumnezeu a privit toate cГ®te le
-
a fДѓcut Еџi iatДѓ cДѓ toate erau foarte bune" (
Cartea Г®ntГ®ia a lui Moise:
Geneza (Facerea), 1:31). La fel se petrec lucrurile Еџ
i cu gГ®ndirea noastrДѓ. Ca sДѓ o putem observa, ea trebuie mai Г®ntГ®i sДѓ existe.
Motivul pentru care nu putem observa gГ®ndirea Г®n timpul Г®n care ea se desfДѓЕџoarДѓ, este identic cu acela care ne Г®ngДѓduie sДѓ o cunoaЕџtem mai direct, mai intim decГ®t putem cunoaЕџte
oricare alt proces din lume. Tocmai fiindcДѓ noi Г®nЕџine o producem, de aceea cunoaЕџtem caracteristicile desfДѓЕџurДѓrii sale, felul Г®n care se desfДѓЕџoarДѓ fenomenele aparЕЈinДѓtoare acestui proces. Ceea ce poate fi gДѓsit numai indirect Г®n celelalte sfere de obse
rvaЕЈie: legДѓtura obiectivДѓ Еџi raportul dintre lucrurile singulare, Г®n cazul gГ®ndirii Г®l aflДѓm Г®n modul cel mai nemijlocit. Nu Еџtiu, pur Еџi simplu, de ce, pentru III. GГЋNDIREA ГЋN SLUJBA CONCEPERII LUMII
observaЕЈia mea, tunetul urmeazДѓ dupДѓ fulger, de ce gГ®ndirea mea leagДѓ noЕЈiunea
tunetului de ace
ea a fulgerului, acest lucru Г®l Еџtiu Г®n mod nemijlocit din conЕЈinutul celor douДѓ noЕЈiuni. FireЕџte, nici nu intereseazДѓ dacДѓ noЕЈiunile pe care le am eu despre fulger Еџi tunet sГ®nt juste. CorelaЕЈia dintre acele noЕЈiuni pe care le am Г®mi este clarДѓ, Еџi anume,
din Г®nsuЕџi conЕЈinutul acelor noЕЈiuni.
AceastДѓ claritate evidentДѓ, Г®n ceea ce priveЕџte procesul de gГ®ndire, este cu totul independentДѓ de cunoЕџtinЕЈele pe care le avem despre bazele fiziologice ale gГ®ndirii. Eu vorbesc aici despre gГ®ndire, Г®n mДѓsura Г®n car
e ea rezultДѓ din observarea activitДѓЕЈii noastre spirituale. ГЋn timp ce se efectueazДѓ o operaЕЈie de gГ®ndire, nu intereseazДѓ deloc procesele materiale care se desfДѓЕџoarДѓ Г®n creier. Ceea ce observ, cГ®nd examinez gГ®ndirea, nu sГ®nt procese care ar uni, Г®n creie
rul meu, noЕЈiunea fulgerului cu aceea a tunetului, ci observ ceea ce mДѓ determinДѓ sДѓ pun cele douДѓ noЕЈiuni Г®ntr
-
o anumitДѓ corelaЕЈie. Din observaЕЈia mea rezultДѓ cДѓ la baza asociaЕЈiilor mele de idei nu existДѓ un alt criteriu, dupДѓ care sДѓ mДѓ cДѓlДѓuzesc, decГ®t
conЕЈinutul gГ®ndurilor mele; nu mДѓ orientez dupДѓ procesele materiale din creierul meu. ГЋntr
-
o epocДѓ mai puЕЈin materialistДѓ decГ®t a noastrДѓ, o asemenea remarcДѓ ar fi fost, natural, cu totul de prisos. AstДѓzi Г®nsДѓ, cГ®nd existДѓ oameni care cred cДѓ atunci cГ®nd
vor Еџti ce este materia, vor Еџti Еџi cum gГ®ndeЕџte materia, trebuie sДѓ spunem cДѓ se poate vorbi despre gГ®ndire, fДѓrДѓ sДѓ intrДѓm Г®n conflict cu fiziologia creierului. AstДѓzi multor oameni le este foarte greu sДѓ conceapДѓ noЕЈiunea gГ®ndirii Г®n toatДѓ puritatea ei
. Cine opune ideilor pe care eu le
-
am dezvoltat aici despre gГ®ndire, fraza lui Cabanis:
"Creierul secretДѓ gГ®nduri aЕџa cum ficatul secretДѓ bila, glanda salivarДѓ saliva etc.", acela III. GГЋNDIREA ГЋN SLUJBA CONCEPERII LUMII
pur Еџi simplu nu Еџtie despre ce vorbesc eu aici. El cautДѓ sДѓ
gДѓseascДѓ gГ®ndir
ea printr
-
un simplu proces de observaЕЈie, Г®n acelaЕџi fel cum procedДѓm cu celelalte lucruri din lume. Dar, pe aceastДѓ cale, el nu o poate gДѓsi, fiindcДѓ, aЕџa dupДѓ cum am arДѓtat, tocmai Г®n acest punct gГ®ndirea se sustrage observaЕЈiei obiЕџnuite. Cine nu poate Г®nvinge materialismul, aceluia Г®i lipseЕџte facultatea de a produce Г®n sine starea excepЕЈionalДѓ descrisДѓ, Г®n care el devine conЕџtient de un lucru, care, Г®n toate celelalte funcЕЈiuni ale spiritului, Г®i rДѓmГ®ne inconЕџtient. Cine nu are bunДѓvoinЕЈa de a se situa
pe acest punct de vedere, cu acela nu vom putea vorbi despre gГ®ndire, aЕџa cum nu putem vorbi despre culori cu un orb. Dar Г®n nici un caz acesta sДѓ nu creadДѓ cДѓ noi confundДѓm procesele fiziologice cu gГ®ndirea. El nu explicДѓ gГ®ndirea, fiindcДѓ, de fapt, nu o
vede.
Pentru fiecare om Г®nzestrat cu facultatea de a observa gГ®ndirea -
Еџi cu puЕЈinДѓ bunДѓvoinЕЈДѓ, aceastДѓ facultate o are fiecare om normal -
, aceastДѓ observaЕЈie este cea mai importantДѓ dintre toate cГ®te le poate face. CДѓci el observДѓ un lucru al cДѓrui aut
or este el Г®nsuЕџi; el nu se vede stГ®nd Г®n faЕЈa unui obiect strДѓin, ci Г®n faЕЈa propriei sale activitДѓЕЈi. El Еџtie cum ia naЕџtere ceea ce observДѓ. PДѓtrunde Г®ntreaga desfДѓЕџurare a procesului de gГ®ndire. Am dobГ®ndit un punct solid, din care, plini de speranЕЈe Г®
ntemeiate, putem cДѓuta explicaЕЈia celorlalte fenomene ale lumii.
Sentimentul de a fi dobГ®ndit un asemenea punct solid l
-
a Г®ndemnat pe Г®ntemeietorul filosofiei modeme, Renatus Cartesius
, sДѓ punДѓ bazele Г®ntregii cunoaЕџteri omeneЕџti pe cuvintele: gГ®ndesc, dec
i exist
. Toate celelalte lucruri, toate celelalte fenomene existДѓ fДѓrДѓ mine; nu Еџtiu III. GГЋNDIREA ГЋN SLUJBA CONCEPERII LUMII
dacДѓ existenЕЈa lor este realДѓ sau dacДѓ ele sГ®nt amДѓgire Еџi vis. Un singur lucru Г®l Еџtiu absolut sigur, fiindcДѓ eu Г®nsumi Г®l produc spre existenЕЈa sa sigurДѓ: gГ®ndirea mea. ExistenЕЈa ei ar mai putea avea Еџi o altДѓ origine, ar putea veni de la Dumnezeu sau din altДѓ parte; dar cДѓ aceastДѓ gГ®ndire existДѓ Г®n sensul Г®n care eu Г®nsumi o produc, de acest lucru sГ®nt sigur. Cartesius, Г®n primul rГ®nd el, nu era Г®ndreptДѓЕЈit sДѓ dea cuvint
elor sale un alt sens. El nu putea afirma altceva decГ®t cДѓ eu mДѓ regДѓsesc Г®n sГ®nul lumii, Г®n gГ®ndirea mea, ca Г®n cea mai originarДѓ activitate a mea. Ce anume vor sДѓ Г®nsemne cuvintele: deci sГ®nt
, acest lucru a fost mult discutat. Ele pot avea sens numai Г®nt
r
-
un singur caz. Cel mai simplu lucru pe care Г®l pot spune despre un obiect este cДѓ el este
, cДѓ existДѓ. Cum sДѓ determin apoi mai
exact aceastДѓ existenЕЈДѓ, acesta este un lucru pe care nu
-
l pot spune din primul moment despre nici un obiect care intrДѓ Г®n oriz
ontul trДѓirilor mele. Trebuie sДѓ examinДѓm mai Г®ntГ®i fiecare obiect Г®n raportul sДѓu cu celelalte lucruri, pentru a putea determina Г®n ce sens se poate vorbi despre el ca despre un lucru existent. Un proces trДѓit poate fi pentru noi o sumДѓ de percepЕЈii, dar el poate fi Еџi un vis, o halucinaЕЈie etc. Prin urmare, nu pot spune Г®n ce sens existДѓ acest proces. Procesul Г®nsuЕџi nu
-
mi poate arДѓta sensul Г®n care el existДѓ. Aceasta o voi afla numai dupДѓ ce Г®l voi examina Г®n raport cu celelalte lucruri. Dar nici Г®n aces
t caz nu pot Еџti despre el mai mult
decГ®t Г®n ce raporturi stДѓ el cu aceste lucruri. Cercetarea mea ajunge pe un tДѓrГ®m solid abia atunci cГ®nd gДѓsesc un obiect la care pot desluЕџi sensul existenЕЈei sale, din el Г®nsuЕџi. Acest obiect Г®nsДѓ sГ®nt eu Г®nsumi ca fii
nЕЈДѓ gГ®nditoare, cДѓci eu dau existenЕЈei mele conЕЈinutul precis Еџi de sine stДѓtДѓtor al activitДѓЕЈii gГ®nditoare. Pornind de aici pot pune Г®ntrebarea: III. GГЋNDIREA ГЋN SLUJBA CONCEPERII LUMII
oare celelalte lucruri existДѓ Г®n acelaЕџi sens, sau Г®n altul?
CГ®nd facem din gГ®ndire obiect al observaЕЈiei, adДѓ
ugДѓm restului de conЕЈinut observat al lumii ceva care, de altfel, scapДѓ atenЕЈiei noastre; nu modificДѓm Г®nsДѓ felul Г®n care se comportДѓ omul faЕЈДѓ de celelalte obiecte. ГЋnmulЕЈim numДѓrul obiectelor de observaЕЈie, dar nu Еџi metoda de observaЕЈie. ГЋn timp ce obse
rvДѓm celelalte lucruri, Г®n fenomenele lumii -
la care adaug acum Еџi fenomenul de a observa -
intervine un proces pe care omul Г®l trece cu vederea. Este un fenomen pe care nu Г®l luДѓm Г®n considerare Еџi care se deosebeЕџte de toate celelalte fenomene. Dar cГ®nd
Г®mi examinez gГ®ndirea, nu mai am de a face cu nici un element ne luat Г®n considerare. CДѓci ceea ce stДѓ acum Г®ndДѓrДѓtul ei nu este altceva decГ®t tot gГ®ndirea. Din punct de vedere calitativ, obiectul observat este de aceeaЕџi naturДѓ cu activitatea care se Г®nd
reaptДѓ asupra lui. Ећi aceasta este iar una din particularitДѓЕЈile caracteristice ale gГ®ndirii. CГ®nd facem din gГ®ndire obiect de observaЕЈie, nu sГ®ntem constrГ®nЕџi sДѓ recurgem la ajutorul unui element calitativ diferit, ci ne putem pДѓstra Г®n acelaЕџi element.
D
acДѓ Г®ntreЕЈes gГ®ndirii mele un obiect care existДѓ fДѓrДѓ aportul meu, trec dincolo de observaЕЈia mea Еџi trebuie sДѓ mДѓ Г®ntreb: ce drept am eu la aceasta? De ce nu las obiectul sДѓ acЕЈioneze pur Еџi simplu asupra mea? In ce mod este posibil ca gГ®ndirea mea sДѓ aib
Дѓ o relaЕЈie cu obiectul? Acestea sГ®nt Г®ntrebДѓri pe care trebuie sДѓ Еџi le punДѓ toЕЈi aceia care reflecteazДѓ asupra propriilor lor procese de gГ®ndire. Dar toate aceste Г®ntrebДѓri nu se mai pun atunci cГ®nd reflectДѓm asupra gГ®ndirii Г®nsДѓЕџi. Noi nu adДѓugДѓm nici u
n element strДѓin de ea, deci nici nu trebuie sДѓ ne justificДѓm cu privire la un asemenea element.
III. GГЋNDIREA ГЋN SLUJBA CONCEPERII LUMII
Schelling
spune: "A cunoaЕџte natura, Г®nseamnДѓ a crea natura". Cine ia ad literam
aceste cuvinte ale cutezДѓtorului filosof naturalist, acela ar trebui sДѓ renunЕЈ
e pentru toatДѓ viaЕЈa la orice cunoaЕџtere a naturii. CДѓci natura existДѓ, Еџi pentru a o crea a doua oarДѓ trebuie sДѓ cunoЕџti principiile dupДѓ care ea s
-
a nДѓscut. CondiЕЈiile de existenЕЈДѓ ale naturii, pe care am voi sДѓ le creДѓm, ar trebui sДѓ le Г®nvДѓЕЈДѓm din natu
ra deja existentДѓ. Dar aceastДѓ Г®nvДѓЕЈare, care ar trebui sДѓ premeargДѓ creДѓrii, ar fi sinonimДѓ cu cunoaЕџterea naturii, Еџi aceasta chiar Еџi atunci, cГ®nd -
dupДѓ ce am cunoscut condiЕЈiile de existenЕЈДѓ -
am renunЕЈat cu totul la creare. Numai o naturДѓ care Г®ncДѓ n
u existДѓ ar putea fi creatДѓ fДѓrДѓ a o cunoaЕџte dinainte
.
Ceea ce Г®n cazul naturii este cu neputinЕЈДѓ: crearea Г®naintea cunoaЕџterii, o realizam Г®n gГ®ndire. DacДѓ am vrea sДѓ gГ®ndim numai dupДѓ ce am cunoscut gГ®ndirea, nu am mai gГ®ndi niciodatДѓ. Trebuie sДѓ ne Г®nc
umetДѓm a gГ®ndi mai Г®ntГ®i, pentru ca ulterior, observГ®nd propria noastrДѓ gГ®ndire, sДѓ ajungem la cunoaЕџterea ei. ObservaЕЈiei gГ®ndirii Г®i creДѓm mai Г®ntГ®i noi Г®nЕџine un obiect. Toate celelalte obiecte existДѓ fДѓrДѓ contribuЕЈia noastrДѓ.
AfirmaЕЈiei mele: noi trebu
ie sДѓ gГ®ndim Г®nainte de a ne putea observa gГ®ndirea, cineva i
-
ar putea opune uЕџor cealaltДѓ afirmaЕЈie, ca fiind la fel de Г®ndreptДѓЕЈitДѓ: nici cu digestia nu putem aЕџtepta pГ®nДѓ vom fi observat procesul digestiei. AceastДѓ obiecЕЈie ar fi asemДѓnДѓtoare aceleia pe
care i
-
o fДѓcuse Pascal lui Cartesius, afirmГ®nd cДѓ tot atГ®t de bine s
-
ar putea spune: eu mДѓ plimb, prin urmare sГ®nt. BineГ®nЕЈeles cДѓ trebuie sДѓ diger Г®nainte de a studia procesul
fiziologic al digestiei. Dar acest proces s
-
ar putea compara cu observarea gГ®n
dirii numai dacДѓ ulterior nu aЕџ analiza digestia gГ®ndind, ci mГ®ncГ®nd Еџi digerГ®nd. CДѓ III. GГЋNDIREA ГЋN SLUJBA CONCEPERII LUMII
digestia nu poate fi obiect al digestiei, dar gГ®ndirea poate fi foarte bine obiect al gГ®ndirii, acesta este un lucru care Г®Еџi are bunele sale temeiuri.
E deci sigur faptul
cДѓ Г®n gГ®ndire avem procesul universal pe o culme unde, dacДѓ vrem sДѓ se realizeze ceva, trebuie sДѓ fim prezenЕЈi. Or, tocmai acesta e lucrul important. Tocmai acesta e motivul pentru care obiectele Г®mi apar atГ®t de enigmatice: fiindcДѓ nu particip la naЕџtere
a lor. Pe acestea le gДѓsesc ca realitДѓЕЈi pur Еџi simplu date; gГ®ndirea Г®nsДѓ este ceva ce Еџtiu cum se produce. De aceea nu existДѓ un punct de plecare mai originar pentru examinarea fenomenelor din lume decГ®t gГ®ndirea.
AЕџ mai vrea sДѓ amintesc, Г®n privinЕЈa gГ®n
dirii, o eroare mult rДѓspГ®nditДѓ. Ea constДѓ Г®n faptul cДѓ se spune: gГ®ndirea, aЕџa cum este ea Г®n sine, nu poate fi Г®ntГ®lnitДѓ nicДѓieri. Se spune cДѓ gГ®ndirea, care stabileЕџte corelaЕЈii Г®ntre observaЕЈiile experienЕЈelor noastre Еџi le Г®mbracДѓ cu un ЕЈesut de noЕЈiu
ni, nu ar fi deloc identicДѓ cu gГ®ndirea pe care o obЕЈinem ulterior despre obiectele observaЕЈiei, din care facem apoi obiect al observaЕЈiei noastre. Ceea ce Г®ntreЕЈesem mai Г®ntГ®i inconЕџtient Г®n lucruri, ar fi cu totul altceva decГ®t ceea ce scoatem apoi din l
ucruri, cu deplinДѓ conЕџtienЕЈДѓ.
Cine trage asemenea concluzii nu Г®Еџi dДѓ seama cДѓ pe aceastДѓ cale Г®i este cu neputinЕЈДѓ sДѓ evadeze din sfera gГ®ndirii. Eu nu pot ieЕџi nicidecum din sfera gГ®ndirii, dacДѓ vreau sДѓ examinez gГ®ndirea. DacДѓ facem distincЕЈie Г®ntre gГ®
ndirea de care mai Г®nainte nu eram conЕџtienЕЈi Еџi gГ®ndirea
de care am devenit apoi conЕџtienЕЈi, nu trebuie sДѓ uitДѓm cДѓ aceastДѓ distincЕЈie este cu totul exterioarДѓ Еџi nu are nimic de a face cu problema Г®n sine. Eu nu transform un lucru prin aceea cДѓ Г®l observ
gГ®ndind. ГЋmi pot Г®nchipui cДѓ o III. GГЋNDIREA ГЋN SLUJBA CONCEPERII LUMII
fiinЕЈДѓ, cu organe de percepЕЈie cu totul altfel fДѓcute, cu o inteligenЕЈДѓ care funcЕЈioneazДѓ altfel, sДѓ aibДѓ despre cal o cu totul altДѓ reprezentare decГ®t mine, dar nu Г®mi pot imagina cДѓ propria mea gГ®ndire devine alta, prin ac
eea cДѓ eu o observ. Observ ceea ce cu Г®nsumi produc. Nu vorbim acum despre felul Г®n care se Г®nfДѓЕЈiЕџeazДѓ gГ®ndirea mea altor inteligenЕЈe, ci numai despre felul cum ea mi se Г®nfДѓЕЈiЕџeazДѓ mie. ГЋn orice caz, imaginea gГ®ndirii mele nu poate fi mai adevДѓratДѓ pentr
u o altДѓ inteligenЕЈДѓ decГ®t pentru propria mea inteligenЕЈДѓ. Numai dacДѓ nu aЕџ fi eu Г®nsumi fiinЕЈa gГ®nditoare, ci gГ®ndirea m
-
ar Г®ntГ®mpina ca o activitate a unei fiinЕЈe strДѓine mie, numai atunci aЕџ putea spune cДѓ imaginea mea despre gГ®ndire s
-
ar forma Г®ntr
-
ade
vДѓr Г®ntr
-
un mod determinat; dar modul cum ar fi Г®n sine gГ®ndirea acelei fiinЕЈe, acest lucru nu l
-
aЕџ putea Еџti.
A examina propria mea gГ®ndire dintr
-
un alt punct de vedere, pentru aceasta nu simt deocamdatДѓ nici cel mai mic impuls. Toate celelalte lucruri di
n lume le examinez cu ajutorul gГ®ndirii. De ce sДѓ fac excepЕЈie de la aceasta tocmai la examinarea gГ®ndirii mele?
Prin cele de mai sus, consider cДѓ am justificat Г®ndeajuns motivul pentru care eu pornesc, Г®n examinarea lumii, de la gГ®ndire. CГ®nd Arhimede a i
nventat pГ®rghia, el a crezut cДѓ ar putea cu ajutorul ei urni din loc Г®ntreg Cosmosul, dacДѓ ar gДѓsi un punct pe care sДѓ
-
Еџi poatДѓ sprijini instrumentul. Avea trebuinЕЈДѓ de un lucru care sДѓ
-
Еџi gДѓseascДѓ suport Г®n sine Г®nsuЕџi. ГЋn gГ®ndire avem un principiu care e
xistДѓ prin sine Г®nsuЕџi, nu prin altceva. SДѓ Г®ncercДѓm a Г®nЕЈelege lumea pornind de aici. Putem Г®nЕЈelege
gГ®ndirea prin ea Г®nsДѓЕџi. Problema care se pune este doar dacДѓ prin ea mai putem Г®nЕЈelege Еџi altceva.
PГ®nДѓ aici am vorbit despre gГ®ndire, fДѓrДѓ sДѓ ne fi III. GГЋNDIREA ГЋN SLUJBA CONCEPERII LUMII
ref
erit la vehicolul ei, conЕџtienЕЈa omeneascДѓ. Cei mai mulЕЈi dintre filosofii contemporani Г®mi vor obiecta: Г®nainte de a exista o gГ®ndire, trebuie sДѓ existe o conЕџtienЕЈДѓ. De aceea trebuie sДѓ pornim de la conЕџtienЕЈДѓ Еџi nu de la gГ®ndire. CДѓci gГ®ndirea nu ar exi
sta fДѓrДѓ conЕџtienЕЈДѓ. La aceastДѓ obiecЕЈie trebuie sДѓ rДѓspund. DacДѓ vreau sДѓ mДѓ lДѓmuresc asupra raportului ce existДѓ Г®ntre gГ®ndire Еџi conЕџtienЕЈДѓ, trebuie sДѓ reflectez asupra acestui fapt. Prin aceasta dau Г®ntГ®ietate gГ®ndirii. Natural, la aceasta se poate rДѓs
punde: cГ®nd filosoful vrea sДѓ Г®nЕЈeleagДѓ
conЕџtienЕЈa, el se foloseЕџte de gГ®ndire; Г®n mДѓsura Г®n care face aceasta, el dДѓ Г®ntГ®ietate gГ®ndirii, dar Г®n viaЕЈa obiЕџnuitДѓ, gГ®ndirea se naЕџte Г®nДѓuntrul conЕџtienЕЈei, deci Г®ntГ®ietatea revine acesteia din urmДѓ. DacДѓ am d
a acest rДѓspuns Creatorului lumii, Care vrea sДѓ creeze gГ®ndirea, atunci, fДѓrДѓ Г®ndoialДѓ, acest rДѓspuns ar fi Г®ndreptДѓЕЈit. FireЕџte, gГ®ndirea nu poate lua naЕџtere fДѓrДѓ sДѓ realizДѓm mai Г®ntГ®i conЕџtienЕЈa. Pentru filosof Г®nsДѓ nu se pune problema sДѓ creeze lumea, ci s
-
o Г®nЕЈeleagДѓ. De aceea, el nici nu trebuie sДѓ caute un punct de plecare pentru crearea lumii, ci pentru Г®nЕЈelegerea ei. GДѓsesc bizarДѓ acuza ce se aduce filosofului cДѓ el se intereseazДѓ Г®n primul rГ®nd de temeinicia principiilor sale Еџi nu de obiectele p
e care vrea sДѓ le Г®nЕЈeleagДѓ. Creatorul lumii trebuie sДѓ Еџtie cum sДѓ gДѓseascДѓ gГ®ndirii un purtДѓtor. Dar filosoful trebuie sДѓ caute o temelie sigurДѓ, de pe care sДѓ poatДѓ porni la Г®nЕЈelegerea unei realitДѓЕЈi existente. Ce folos dacДѓ pornim de la conЕџtienЕЈДѓ Еџi o supunem spre examinare observaЕЈiei gГ®nditoare, dacДѓ nu Еџtim dinainte cum se poate obЕЈine explicaЕЈia lucrurilor prin observaЕЈia gГ®nditoare
?
Trebuie sДѓ examinДѓm gГ®ndirea mai Г®ntГ®i cu totul neutru, fДѓrДѓ a ne referi la un subiect gГ®nditor sau la un III. GГЋNDIREA ГЋN SLUJBA CONCEPERII LUMII
obiect gГ®
ndit. CДѓci Г®n subiect Еџi obiect avem deja noЕЈiuni care sГ®nt formate prin gГ®ndire. Nu se poate tДѓgДѓdui cДѓ, Г®nainte de a putea Г®nЕЈelege alte lucruri, trebuie sДѓ Г®nЕЈelegem gГ®ndirea
. Cine neagДѓ aceasta, trece cu vederea faptul cДѓ el, ca om, nu e la Г®nceputul C
reaЕЈiunii, ci la sfГ®rЕџitul ei. De aceea, pentru a explica lumea prin noЕЈiuni, nu putem porni de la elementele primare ale existenЕЈei, ci de la ceea ce ne este dat, de la realitatea cea mai apropiatДѓ, mai intimДѓ. CДѓci noi nu ne putem transpune dintr
-
odatДѓ l
a Г®nceputul lumii, Еџi sДѓ Г®ncepem de acolo consideraЕЈiile noastre, ci trebuie sДѓ pornim de la clipa de faЕЈДѓ Еџi sДѓ vedem dacДѓ putem urca de la realitДѓЕЈile din prezent cДѓtre cele anterioare. CГ®tДѓ vreme, pentru a explica actualele stДѓri ale PДѓmГ®ntului, geologi
a a vorbit despre revoluЕЈii nДѓscocite, ea a tatonat Г®n Г®ntuneric. Abia dupДѓ ce ea a Г®nceput sДѓ cerceteze care fenomene se mai desfДѓЕџoarДѓ
astДѓzi pe PДѓmГ®nt Еџi a tras din aceasta concluzii pentru trecut, abia atunci a dobГ®ndit o bazДѓ temeinicДѓ. AtГ®ta vreme cГ®
t filosofia va adopta tot felul de principii: atom, miЕџcare, materie, voinЕЈДѓ, inconЕџtient etc., ea va pluti Г®n aer. Abia dupДѓ ce filosoful va considera realitatea ultimДѓ drept prima realitate, abia atunci va putea ajunge la ЕЈintДѓ. AceastДѓ ultimДѓ realitate,
la care s
-
a ajuns prin evoluЕЈia lumii, este Г®nsДѓ gГ®ndirea
.
ExistДѓ oameni care spun cДѓ noi nu putem stabili cu certitudine dacДѓ gГ®ndirea noastrДѓ Г®n sine, este sau nu justДѓ. Prin urmare, sub acest raport, punctul de plecare rДѓmГ®ne, Г®n orice caz, Г®ndoielnic.
Acest fel de a vorbi este tot atГ®t de cuminte ca atunci cГ®nd ne
-
am Г®ndoi, de faptul dacДѓ un pom Г®n sine, este sau nu just. GГ®ndirea este un fapt; Еџi a vorbi despre justeЕЈea sau falsitatea unui asemenea fapt este un nonsens. Cel mult mДѓ pot Г®ndoi cДѓ III. GГЋNDIREA ГЋN SLUJBA CONCEPERII LUMII
gГ®ndir
ea a fost just Г®ntrebuinЕЈatДѓ, dupДѓ cum mДѓ pot Г®ndoi cДѓ lemnul unui anumit pom corespunde unui anumit scop. Menirea acestei lucrДѓri va fi tocmai sДѓ arate Г®n ce mДѓsurДѓ Г®ntrebuinЕЈarea gГ®ndirii asupra lumii este justДѓ sau falsДѓ. Pot pricepe cГ®nd cineva se Г®ndo
ieЕџte cДѓ putem Г®nЕЈelege prin gГ®ndire lumea; dar Г®mi este de neГ®nЕЈeles cum de se poate cineva Г®ndoi de justeЕЈea gГ®ndirii Г®n sine.
Adaos la noua ediЕЈie (1918).
ГЋn expunerile precedente am arДѓtat cДѓ deosebirea plinДѓ de Г®nsemnДѓtate ce existДѓ Г®ntre gГ®ndire Еџi toate celelalte activitДѓЕЈi sufleteЕџti constituie un fapt pe care Г®l poate sesiza orice observaЕЈie Г®ntr
-
adevДѓr nepДѓrtinitoare. Cine nu aspirДѓ la aceastДѓ observaЕЈie nepДѓrtinitoare, va fi ispitit sДѓ aducДѓ acestor expuneri obiecЕЈiuni ca acestea: cГ®nd gГ®ndesc a
supra unui trandafir, nu fac decГ®t sДѓ exprim un raport al "eului" meu faЕЈДѓ de acel trandafir, la fel ca atunci cГ®nd simt frumuseЕЈea trandafirului. ГЋn cazul gГ®ndirii, Г®ntre "eu" Еџi obiect, ar exista acelaЕџi raport ca, de pildДѓ, Г®n cazul simЕЈirii sau al perc
epЕЈiei. Cine face aceastДѓ obiecЕЈie nu are Г®n vedere cДѓ numai
Г®n activitatea de gГ®ndire, eul se Еџtie, Г®n toate ramificaЕЈiile acestei activitДѓЕЈi, de o
fiinЕЈДѓ cu principiul activ. ГЋn nici una din celelalte activitДѓЕЈi sufleteЕџti acest lucru nu se Г®ntГ®mplДѓ Г®n Г®
ntregime. CГ®nd avem, de pildДѓ, un sentiment de plДѓcere, o observaЕЈie mai subtilДѓ poate distinge foarte bine Г®n ce mДѓsurДѓ "eul" se Еџtie una cu principiul activ Еџi Г®n ce mДѓsurДѓ Г®n el existДѓ Еџi un principiu pasiv, aЕџa Г®ncГ®t plДѓcerea apare pur Еџi simplu Г®n eu.
Ећi aЕџa se petrec lucrurile Еџi cu celelalte funcЕЈiuni sufleteЕџti. Numai sДѓ nu confundДѓm: "a avea imagini de gГ®ndire" cu a prelucra gГ®nduri prin gГ®ndire. Imaginile de gГ®ndire pot apare Г®n suflet ca un vis, ca inspiraЕЈii vagi. GГ®ndirea
este III. GГЋNDIREA ГЋN SLUJBA CONCEPERII LUMII
cu totul altceva.
FireЕџte, cineva ar putea spune: dacДѓ Г®n acest fel Г®nЕЈelegem gГ®ndirea, atunci voinЕЈa este cuprinsДѓ Г®n
gГ®ndire Еџi, Г®n acest caz, nu am avea de a face numai cu gГ®ndirea, ci Еџi cu o voinЕЈДѓ a gГ®ndirii. Cu toate acestea, un astfel de om ar fi Г®ndreptДѓЕЈit sДѓ spu
nДѓ: adevДѓrata gГ®ndire trebuie Г®ntotdeauna voitДѓ. Doar cДѓ aceasta nu are nimic de a face cu caracterizarea gГ®ndirii, aЕџa cum ea s
-
a fДѓcut Г®n aceste considerДѓri. OricГ®t de necesar ar face esenЕЈa gГ®ndirii ca aceasta sДѓ fie voitДѓ
: important e faptul cДѓ, atunci
cГ®nd ea se desfДѓЕџoarДѓ, nimic nu e voit din ceea ce nu ar pДѓrea "eului", Г®n Г®ntregime, activitate a sa proprie, activitate ce poate fi cuprinsДѓ de el Г®n contemplare. Ba chiar trebuie sДѓ spunem cДѓ, din cauza
naturii gГ®ndirii pe care am expus
-
o aici, ea apar
e celui care observДѓ ca absolut voitДѓ
. Acela care se strДѓduieЕџte sДѓ Г®nЕЈeleagДѓ cu adevДѓrat tot ce este luat Г®n considerare pentru judecarea gГ®ndirii, nu va avea Г®ncotro decГ®t sДѓ observe cДѓ acestei activitДѓЕЈi i se adaugДѓ particularitatea despre care am vorbi
t aici.
Din partea unei personalitДѓЕЈi pe care autorul acestei cДѓiЕЈi o apreciazДѓ foarte mult ca gГ®nditor, i s
-
a reproЕџat cДѓ, aЕџa cum o facem noi, el nu ar putea vorbi despre gГ®ndire, pentru cДѓ ar fi numai o aparenЕЈДѓ, ceea ce credem a observa drept gГ®ndire a
ctivДѓ. ГЋn realitate, noi nu am observa decГ®t rezultatele unei activitДѓЕЈi inconЕџtiente, care ar sta la baza gГ®ndirii. Numai pentru cДѓ aceastДѓ activitate inconЕџtientДѓ nu e observatДѓ, ar apare iluzia cДѓ gГ®ndirea observatДѓ s
-
ar naЕџte prin sine Г®nsДѓЕџi, aЕџa cum se crede cДѓ vedem o miЕџcare Г®n timpul iluminДѓrii cu scГ®ntei electrice rapide Еџi succesive. Ећi aceastДѓ obiecЕЈie se bazeazДѓ pe o observaЕЈie inexactДѓ a stДѓrilor de fapt. Acela care o face nu ia Г®n considerare cДѓ "Eul" Г®nsuЕџi este acela III. GГЋNDIREA ГЋN SLUJBA CONCEPERII LUMII
care, stГ®nd Г®nДѓuntrul
g
Г®ndirii, Г®Еџi observДѓ propria sa
activitate. "Eul" ar trebui sДѓ stea Г®n afara gГ®ndirii, ca sДѓ poatДѓ fi indus Г®n eroare la fel ca Еџi la o iluminare rapidДѓ, intermitentДѓ, cu scГ®ntei electrice. S
-
ar mai putea spune: acela care face o astfel de comparaЕЈie se Г®n
ЕџalДѓ cu totul pe sine, aproximativ la fel ca cineva care ar vrea Г®n mod absolut sДѓ spunДѓ, despre o luminДѓ perceputДѓ Г®n miЕџcare, cДѓ Г®n fiecare loc unde aceasta apare, ea ar fi aprinsДѓ din nou, de cДѓtre o mГ®nДѓ necunoscutДѓ. Nu, cel care vrea sДѓ vadДѓ Г®n gГ®ndir
e altceva decГ®t ceea ce se realizeazДѓ Г®n Г®nsuЕџi "Eul" , drept activitate ce poate fi contemplatДѓ, acela trebuie sДѓ se facДѓ mai Г®ntГ®i orb faЕЈДѓ de simpla realitate ce stДѓ Г®n faЕЈa observaЕЈiei, pentru ca apoi sДѓ poatДѓ pune la baza gГ®ndirii o activitate ipoteti
cДѓ. Acela care nu se face, astfel, orb pe sine, va trebui sДѓ admitДѓ cДѓ tot ce el В«adaugДѓ gГ®ndindВ», Г®n acest fel, gГ®ndirii, ne scoate din fiinЕЈa gГ®ndirii. ObservaЕЈia nepДѓrtinitoare ne aratДѓ cДѓ nimic nu poate fi atribuit entitДѓЕЈii gГ®ndirii, din ceea ce nu se
gДѓseЕџte Г®n
gГ®ndirea Г®nsДѓЕџi. Nu putem ajunge la ceva ce cauzeazДѓ
gГ®ndirea, dacДѓ pДѓrДѓsim domeniul gГ®ndirii.
IV. LUMEA CA PERCEPЕўIE
ЕћTIINЕўA LIBERTД‚ЕўII
IV. LUMEA CA PERCEPЕў
IE
P
rin gГ®ndire se nasc noЕЈiuni
Еџi idei
. Nu se poate spune prin cuvinte ce este o noЕЈiune. Cuvintele
pot doar sДѓ
-
i atragДѓ omului atenЕЈia cДѓ el are noЕЈiuni. CГ®nd cineva vede un pom, gГ®ndirea sa reacЕЈioneazДѓ faЕЈДѓ de observaЕЈia sa, obiectului i se adaugДѓ un corespondent noЕЈional, iar omul considerДѓ obiectul Еџi corespondentul sДѓu conceptual ca aparЕЈinГ®ndu
-
Еџi
. CГ®nd obiectul dispare din cГ®mpul observaЕЈiei sale, rДѓmГ®ne doar corespondentul conceptual. Acesta din urmДѓ constituie noЕЈiunea obiectului. Cu cГ®t se extinde mai mult experienЕЈa noastrДѓ, cu atГ®t mai mare devine suma noЕЈiunilor noastre. Dar noЕЈiunile nu rДѓm
Г®n niciodatДѓ izolate. Ele se unesc Г®ntr
-
un tot unitar legic. NoЕЈiunea "organism", de pildДѓ, se leagДѓ de alte noЕЈiuni: "evoluЕЈie legicДѓ", "creЕџtere". Alte noЕЈiuni, pe care mi le
-
am format despre lucrurile particulare, se contopesc cu totul Г®ntr
-
o singurДѓ no
ЕЈiune. Toate noЕЈiunile pe care mi le formez despre leu se contopesc Г®n noЕЈiunea generalДѓ "leu". Pe aceastДѓ cale, noЕЈiunile particulare se asociazДѓ Г®ntr
-
un sistem Г®ncheiat de noЕЈiuni, Г®n care fiecare noЕЈiune Г®Еџi are locul ei deosebit. Din punct de vedere ca
litativ ideile nu sГ®nt deosebite de noЕЈiuni. Ele sГ®nt noЕЈiuni, dar noЕЈiuni mai bogate Г®n conЕЈinut, mai saturate Еџi mai cuprinzДѓtoare. Pentru mine este deosebit de important ca aici, Г®n acest loc, sДѓ se observe cДѓ eu mi
-
am desemnat ca punct de plecare gГ®ndi
rea
Еџi nu noЕЈiunile
Еџi ideile
,
pe care IV. LUMEA CA PERCEPЕўIE
le dobГ®ndim abia prin gГ®ndire. Acestea presupun deja gГ®ndirea. De aceea nu se poate spune, pur Еџi simplu, Еџi despre noЕЈiuni, ceea ce am spus despre natura de sine stДѓtДѓtoare Еџi care nu este determinatДѓ de nimic, a gГ®n
dirii. (Fac aici dinadins aceastДѓ remarcДѓ, fiindcДѓ aici se aflДѓ deosebirea dintre mine Еџi Hegel
. Hegel considerДѓ noЕЈiunea ca element primar Еџi originar).
NoЕЈiunea nu poate fi dobГ®nditДѓ din observaЕЈie. Acest lucru reiese Еџi din Г®mprejurarea cДѓ omul Г®n creЕџt
ere Г®Еџi formeazДѓ abia treptat noЕЈiuni despre lucrurile care Г®l Г®nconjoarДѓ. NoЕЈiunile ajung sДѓ fie adДѓugate observaЕЈiei.
Un filosof mult citit Г®n prezent (Herbert Spencer)
descrie procesul spiritual pe care Г®l dezvoltДѓm referitor la observaЕЈie, Г®n felul urm
Дѓtor:
"PlimbГ®ndu
-
ne pe cГ®mp, Г®ntr
-
o zi de septembrie, cГ®ЕЈiva paЕџi Г®naintea noastrДѓ auzim un zgomot, iar pe marginea ЕџanЕЈului, din care pДѓrea cДѓ vine zgomotul, vedem iarba miЕџcГ®ndu
-
se. Mai mult ca probabil cДѓ vom alerga spre acel loc, pentru a gДѓsi obiectul
sau fiinЕЈa care a provocat zgomotul Еџi miЕџcarea. La apropierea noastrДѓ, o potГ®rniche Г®Еџi ia zborul, Еџi cu aceasta curiozitatea noastrДѓ este satisfДѓcutДѓ: avem ceea ce numim explicaЕЈia fenomenului. AceastДѓ explicaЕЈie, sДѓ reЕЈinem, se obЕЈine Г®n felul urmДѓtor:
fiindcДѓ am observat de nenumДѓrate ori Г®n viaЕЈДѓ cДѓ perturbarea stДѓrii de repaus a corpurilor mai mici atrage dupДѓ sine miЕџcarea celorlalte corpuri care se gДѓsesc printre ele, Еџi fiindcДѓ, datoritДѓ acestui fapt, noi am generalizat raporturile dintre asemenea
perturbДѓri Еџi asemenea miЕџcДѓri, putem considera aceastДѓ perturbare particularДѓ ca explicatДѓ, de Г®ndatДѓ ce aflДѓm cДѓ ea ne oferДѓ tocmai un caz al generalizДѓrii noastre". Privind mai exact, lucrurile stau cu totul altfel de cum sГ®nt descrise aici. IV. LUMEA CA PERCEPЕўIE
CГ®nd aud u
n zgomot, caut mai Г®ntГ®i noЕЈiunea corespunzДѓtoare acestei observaЕЈii. Abia aceastДѓ noЕЈiune mДѓ duce dincolo de zgomot. Cel care nu reflecteazДѓ mai departe, aude doar zgomotul Еџi, cu aceasta, se declarДѓ mulЕЈumit. Prin reflecЕЈie Г®nsДѓ ajung la concluzia cДѓ zgo
motul trebuie conceput ca efect. Prin urmare, abia dupДѓ ce unesc noЕЈiunea efectului
cu percepЕЈia zgomotului, mДѓ simt Г®ndemnat sДѓ depДѓЕџesc observaЕЈia Еџi sДѓ caut cauza
. NoЕЈiunea de efect cheamДѓ la existenЕЈДѓ pe cea de cauzДѓ, iar apoi caut obiectul cauzei, pe care Г®l gДѓsesc Г®n potГ®rniche. Aceste noЕЈiuni, cauzДѓ Еџi efect, nu pot fi Г®nsДѓ dobГ®ndite niciodatДѓ din simpla observaЕЈie, chiar dacДѓ aceasta ar Г®mbrДѓЕЈiЕџa nenumДѓrate cazuri. ObservaЕЈia suscitДѓ gГ®ndirea, Еџi abia gГ®ndirea ne Г®ndrumДѓ cum sДѓ asociem experienЕЈele noastre particulare.
DacДѓ pretindem ca o "ЕџtiinЕЈДѓ strict obiectivДѓ" sДѓ
-
Еџi scoatДѓ datele numai din observaЕЈie, trebuie sДѓ pretindem, Г®n acelaЕџi timp, ca ea sДѓ renunЕЈe la orice gГ®ndire. CДѓci gГ®ndirea, datoritДѓ naturii sale, depДѓЕџeЕџte rezultatele observaЕЈiei.
Aici este locul sДѓ trecem de la gГ®ndire la fiinЕЈa gГ®nditoare. CДѓci aceastДѓ fiinЕЈДѓ uneЕџte gГ®ndirea cu observaЕЈia. ConЕџtienЕЈa omeneascДѓ este scena pe care se Г®ntГ®lnesc Еџi se leagДѓ una de alta noЕЈiunea Еџi observaЕЈia. Prin aceasta am caracterizat, Г®n acelaЕџi timp, aceastДѓ conЕџtienЕЈДѓ (omeneascДѓ). Ea este mijlocitorul Г®ntre gГ®ndire Еџi observaЕЈie. CГ®nd omul observДѓ un lucru, acesta Г®i apare ca o realitate datДѓ, iar cГ®nd gГ®ndeЕџte, el Г®Еџi apare ca fiinЕЈДѓ activДѓ. El considerДѓ obiect
lucrul observat, iar pe sine Г®nsu
Еџi, subiect
gГ®nditor. Pentru cДѓ Г®Еџi Г®ndreaptДѓ gГ®ndirea asupra observaЕЈiei, are conЕџtienЕЈa obiectelor; pentru cДѓ Г®Еџi Г®ndreaptДѓ gГ®ndirea asupra sa, are conЕџtienЕЈa sinei sale, IV. LUMEA CA PERCEPЕўIE
adicДѓ conЕџtienЕЈa de sine
. ГЋn mod necesar, conЕџtienЕЈa omeneascДѓ trebuie sДѓ fie Г®n ac
elaЕџi timp conЕџtienЕЈДѓ de sine, fiindcДѓ ea este conЕџtienЕЈДѓ gГ®nditoare
. CДѓci, atunci cГ®nd gГ®ndirea Г®Еџi Г®ndreaptДѓ privirea asupra propriei sale activitДѓЕЈi, ea are ca obiect de observaЕЈie fiinЕЈa sa originarДѓ, deci subiectul ei.
Nu trebuie sДѓ trecem Г®nsДѓ cu ved
erea cДѓ noi nu ne putem determina decГ®t cu ajutorul gГ®ndirii Еџi tot cu ajutorul gГ®ndirii ne putem opune obiectelor. De aceea, gГ®ndirea nu trebuie conceputДѓ niciodatДѓ ca o activitate pur subiectivДѓ. GГ®ndirea este dincolo
de subiect Еџi obiect. Ea formeazДѓ ac
este douДѓ noЕЈiuni, la fel ca pe toate celelalte. Prin urmare, cГ®nd raportДѓm, ca subiect gГ®nditor, o noЕЈiune la un obiect, nu este Г®ngДѓduit sДѓ concepem acest raport ca ceva pur subiectiv. Nu subiectul este acela care stabileЕџte raportul, ci gГ®ndirea. Subiec
tul nu gГ®ndeЕџte fiindcДѓ este subiect, ci el Г®Еџi apare lui Г®nsuЕџi ca subiect fiindcДѓ poate gГ®ndi. Activitatea pe care omul o desfДѓЕџoarДѓ ca fiinЕЈДѓ gГ®nditoare
nu este, deci, o activitate pur subiectivДѓ, ci o activitate care nu este nici subiectivДѓ, nici obiec
tivДѓ, o activitate care e deasupra acestor douДѓ noЕЈiuni. Nu Г®mi este Г®ngДѓduit sДѓ spun niciodatДѓ cДѓ subiectul meu individual gГ®ndeЕџte, ci mai curГ®nd cДѓ acest subiect, el Г®nsuЕџi, trДѓieЕџte graЕЈie gГ®ndirii. GГ®ndirea este deci un element care mДѓ Г®nalЕЈДѓ deasupra
sinei mele Еџi mДѓ leagДѓ cu obiectele. Dar, Г®n acelaЕџi timp, ea mДѓ desparte de ele, prin aceea cДѓ mДѓ opune lor, ca subiect.
Pe aceasta se bazeazДѓ natura dublДѓ a omului: el gГ®ndeЕџte Еџi prin aceasta se cuprinde pe sine Г®nsuЕџi Еџi Г®ntreg restul lumii; dar, Г®n a
celaЕџi timp, cu ajutorul gГ®ndirii el trebuie sДѓ se determine faЕЈДѓ de restul lumii ca fiinЕЈДѓ individualДѓ opusДѓ lucrurilor.
IV. LUMEA CA PERCEPЕўIE
SДѓ ne Г®ntrebДѓm acum: cum pДѓtrunde Г®n conЕџtienЕЈДѓ celДѓlalt element, pe care, pГ®nДѓ acum, l
-
am numit doar obiect de observaЕЈie Еџi care se Г®ntГ®lneЕџte cu gГ®ndirea Г®n conЕџtienЕЈa omeneascДѓ?
Pentru a rДѓspunde la aceastДѓ Г®ntrebare, trebuie sДѓ Г®ndepДѓrtДѓm din cГ®mpul observaЕЈiei noastre tot ceea ce s
-
a introdus Г®n acest cГ®mp prin gГ®ndire. CДѓci conЕЈinutul conЕџtienЕЈei noastre din fiecare clipДѓ este str
ДѓbДѓtut mereu de noЕЈiuni, Г®n cel mai diferit mod.
Trebuie sДѓ ne imaginДѓm cДѓ o fiinЕЈДѓ, dotatДѓ cu inteligenЕЈДѓ omeneascДѓ pe deplin dezvoltatДѓ, s
-
ar naЕџte din nimic Еџi ar pДѓЕџi astfel Г®n faЕЈa lumii. Lucrurile de care ea ar lua cunoЕџtinЕЈДѓ, Г®nainte de a
-
Еџi fi pus Г®n activitate gГ®ndirea, ar fi conЕЈinutul observaЕЈiei pure. Acestei fiinЕЈe, lumea nu i s
-
ar Г®nfДѓЕЈiЕџa decГ®t ca un agregat eterogen de obiecte ale senzaЕЈiilor
: culori, sunete, senzaЕЈii de apДѓsare, de cДѓldurДѓ, de gust Еџi de miros, precum Еџi sentimente de plДѓce
re Еџi neplДѓcere. Acest agregat este conЕЈinutul observaЕЈiei pure, lipsitДѓ de gГ®ndire. Lui i se opune gГ®ndirea, care e gata sДѓ
-
Еџi desfДѓЕџoare activitatea, de Г®ndatДѓ ce Г®Еџi gДѓseЕџte un punct de atac pentru aceastДѓ activitate. ExperienЕЈa ne Г®nvaЕЈДѓ curГ®nd cДѓ aces
t punct este uЕџor de gДѓsit. GГ®ndirea este Г®n stare sДѓ tragДѓ fire de legДѓturДѓ de la un element de observaЕЈie la celДѓlalt. Ea leagДѓ de aceste elemente anumite noЕЈiuni Еџi prin aceasta stabileЕџte un raport Г®ntre ele. Am vДѓzut mai sus cum un zgomot pe care Г®l a
uzim este pus Г®n legДѓturДѓ cu o altДѓ observaЕЈie, cДѓ pe cel dintГ®i Г®l considerДѓm efectul celui de al doilea.
DacДѓ ne amintim apoi de faptul cДѓ activitatea gГ®ndirii nu poate fГ® deloc conceputДѓ ca o activitate subiectivДѓ, atunci nu vom mai fi nici ispitiЕЈi sДѓ credem cДѓ asemenea raporturi, care sГ®nt stabilite prin gГ®ndire, ar IV. LUMEA CA PERCEPЕўIE
avea doar o valoare subiectivДѓ.
SДѓ cДѓutДѓm acum a gДѓsi prin reflecЕЈie gГ®nditoare, raportul dintre conЕЈinutul observaЕЈiei date Г®n mod nemijlocit -
despre care am vorbit mai sus -
Еџi subiectul
nostru conЕџtient.
Uzul instabil al cuvintelor mДѓ obligДѓ sДѓ convin cu cititorul meu asupra utilizДѓrii unui cuvГ®nt de care trebuie sДѓ mДѓ folosesc Г®n cele ce urmeazДѓ. Obiectele directe ale senzaЕЈiilor, amintite mai sus, Г®n mДѓsura Г®n care subiectul conЕџtient ia cunoЕџtinЕЈДѓ de ele prin observaЕЈie, eu le voi numi percepЕЈii
. Deci, cu acest nume eu nu indic procesul de observaЕЈie, ci obiectul
acestei observaЕЈii.
Nu aleg expresia senzaЕЈie
, fiindcДѓ aceasta are Г®n fiziologie o anumitДѓ semnificaЕЈie, care este mai restr
Г®nsДѓ decГ®t aceea a noЕЈiunii mele de percepЕЈie. Un sentiment pe care Г®l Г®ncerc poate fi indicat foarte bine ca percepЕЈie, dar nu poate fi indicat ca senzaЕЈie Г®n sens fiziologic. Ећi de sentimentele mele iau cunoЕџtinЕЈДѓ prin aceea cДѓ ele devin pentru mine o pe
rcepЕЈie
. Iar modul Г®n care luДѓm cunoЕџtinЕЈДѓ de gГ®ndirea noastrДѓ prin observaЕЈie este de aЕџa naturДѓ Г®ncГ®t am putea numi percepЕЈie Еџi gГ®ndirea, la prima ei apariЕЈie Г®n conЕџtienЕЈa noastrДѓ.
Omul naiv Г®Еџi considerДѓ propriile percepЕЈii, Г®n felul Г®n care ele Г®i ap
ar Г®n mod direct, drept lucruri, care au o existenЕЈДѓ cu totul independentДѓ de el. CГ®nd vede un pom, el crede cДѓ acesta, cu forma lui, cu culorile lui etc., s
-
ar afla Г®n locul spre care Еџi
-
a Г®ndreptat privirea. CГ®nd acelaЕџi om vede soarele apДѓrГ®nd dimineaЕЈa
la orizont ca un disc, Еџi urmДѓreЕџte mersul acestuia, el are credinЕЈa cДѓ toate acestea existДѓ (Г®n sine) Еџi se petrec aievea, aЕџa cum le vede el. El ЕЈine neclintit la aceastДѓ credinЕЈДѓ pГ®nДѓ cГ®nd Г®ntГ®lneЕџte alte percepЕЈii care le contrazic pe cele dintГ®i. IV. LUMEA CA PERCEPЕўIE
Cop
ilul care nu are Г®ncДѓ nici o experienЕЈДѓ Г®n privinЕЈa distanЕЈelor, Г®ntinde mГ®na dupДѓ LunДѓ Еџi rectificДѓ ceea ce a considerat real la prima vedere abia dupДѓ ce o a doua percepЕЈie ajunge Г®n contradicЕЈie cu cea dintГ®i. Fiecare extindere a orizontului percepЕЈiilo
r mele mДѓ obligДѓ sДѓ
-
mi rectific imaginea despre lume. Acest lucru ni se aratДѓ atГ®t Г®n viaЕЈa de toate zilele, cГ®t Еџi Г®n evoluЕЈia spiritualДѓ a omenirii. Imaginea pe care o aveau anticii despre raportul PДѓmГ®ntului faЕЈДѓ de Soare Еџi faЕЈДѓ de celelalte corpuri ce
reЕџti, a trebuit Г®nlocuitДѓ cu altДѓ imagine de cДѓtre Copernic, fiindcДѓ aceasta nu mai corespundea noilor percepЕЈii, necunoscute Г®n antichitate. CГ®nd dr. Franz a operat un orb din naЕџtere, acesta a spus cДѓ, Г®naintea operaЕЈiei sale, el Г®Еџi fДѓcuse prin percepЕЈ
iile simЕЈului sДѓu tactil, o cu totul altДѓ imagine despre mДѓrimea lucrurilor. El a trebuit sДѓ
-
Еџi rectifice percepЕЈiile tactile prin percepЕЈii vizuale.
De unde provine faptul cДѓ sГ®ntem constrГ®nЕџi tot mereu la astfel de rectificДѓri ale observaЕЈiilor noastre?
RДѓspunsul la aceastДѓ Г®ntrebare Г®l aflДѓm printr
-
o simplДѓ reflecЕЈie. CГ®nd stau la unul din capetele unei alei, la celДѓlalt capДѓt, la capДѓtul mai Г®ndepДѓrtat de mine, copacii Г®mi par mai mici Еџi mai apropiaЕЈi unii de alЕЈii, decГ®t Г®n locul Г®n care stau. Imagine
a pe care mi
-
o dДѓ percepЕЈia mea se modificДѓ de Г®ndatДѓ ce schimb locul observaЕЈiei. Prin urmare, aceastДѓ imagine, Г®n forma Г®n care ea mi se Г®nfДѓЕЈiЕџeazДѓ, este dependentДѓ de o determinare, care nu depinde de obiectul observat, ci Г®mi revine mie, aceluia care percep. Pentru alee este absolut indiferent locul Г®n care mДѓ gДѓsesc. ГЋn schimb, imaginea pe care o dobГ®ndesc despre ea depinde Г®n mod esenЕЈial de acest loc. Tot aЕџa, Soarelui Еџi sistemului planetar le este IV. LUMEA CA PERCEPЕўIE
indiferent faptul cДѓ oamenii le privesc tocmai de pe PДѓmГ®nt. Dar imaginea percepЕЈiei pe care o dobГ®ndesc oamenii despre poziЕЈia Еџi mersul aЕџtrilor este determinatДѓ de locul pe care ei Г®l ocupДѓ Г®n spaЕЈiu. AceastДѓ dependenЕЈДѓ a imaginii percepЕЈiei noastre de locul nostru de observaЕЈie este lucrul cel mai uЕџo
r de sesizat. Problema devine Г®nsДѓ mai grea cГ®nd Г®nvДѓЕЈДѓm a cunoaЕџte dependenЕЈa percepЕЈiilor noastre de organismul trupesc Еџi spiritual. Fizicianul ne aratДѓ cДѓ Г®n spaЕЈiul Г®n care auzim un sunet, au loc vibraЕЈii ale aerului Еџi cДѓ Еџi corpul Г®n care cДѓutДѓm ori
ginea sunetului executДѓ o miЕџcare vibratorie. Noi percepem aceastДѓ miЕџcare ca sunet, numai cГ®nd avem o ureche sДѓnДѓtoasДѓ. FДѓrДѓ un asemenea organ, lumea ar rДѓmГ®ne veЕџnic mutДѓ pentru noi. Fiziologia ne Г®nvaЕЈДѓ cДѓ existДѓ oameni care nu percep nimic din minunata
splendoare a culorilor care ne Г®nconjoarДѓ. Ei nu percep decГ®t nuanЕЈe deschise Еџi Г®ntunecate. AlЕЈii sГ®nt insensibili numai faЕЈДѓ de o anumitДѓ culoare, de exemplu faЕЈДѓ de culoarea roЕџie. Din imaginea lor despre lume lipseЕџte aceastДѓ nuanЕЈДѓ Еџi de aceea ea est
e Г®ntr
-
adevДѓr alta decГ®t aceea a celorlalЕЈi oameni. DependenЕЈa dintre imaginea pe care mi
-
o dДѓ percepЕЈia mea Еџi locul de observaЕЈie aЕџ vrea s
-
o numesc dependenЕЈДѓ matematicДѓ, iar dependenЕЈa de constituЕЈia organismului meu aЕџ vrea s
-
o numesc dependenЕЈДѓ calit
ativДѓ. Prin cea dintГ®i se determinДѓ raportul de mДѓrime Еџi de reciprocДѓ depДѓrtare a percepЕЈiilor mele, iar prin cea de a doua se determinДѓ calitatea acestor percepЕЈii. Faptul cДѓ vДѓd roЕџie o suprafaЕЈДѓ roЕџie -
aceastДѓ determinare calitativДѓ -
depinde de const
ituЕЈia ochiului meu.
Prin urmare, imaginile percepЕЈiilor sГ®nt, la Г®nceput, subiective. CunoaЕџterea caracterului subiectiv al percepЕЈiilor noastre poate face sДѓ ne Г®ndoim cДѓ la temelia IV. LUMEA CA PERCEPЕўIE
acestor percepЕЈii ar sta ceva obiectiv. CГ®nd Еџtim cДѓ o percepЕЈie, de pil
dДѓ aceea a culorii roЕџii sau a unui anumit sunet, nu este posibilДѓ fДѓrДѓ o anumitДѓ structurare a organismului nostru, putem ajunge la credinЕЈa cДѓ, fДѓcГ®nd abstracЕЈie de organismul nostru subiectiv, percepЕЈia nu ar avea nici o existenЕЈДѓ, cДѓ fДѓrДѓ actul percepЕЈ
iei, al cДѓrui obiect este, ea nu are nici un fel de existenЕЈДѓ. AceastДѓ concepЕЈie a gДѓsit un reprezentant clasic Г®n George Berkeley
, care era de pДѓrere cДѓ din momentul Г®n care omul a devenit conЕџtient de rolul subiectului Г®n actul percepЕЈiei, el nu mai poat
e crede Г®ntr
-
o lume realДѓ care sДѓ existe fДѓrДѓ spiritul conЕџtient. El spune: "Unele adevДѓruri sГ®nt atГ®t de aproape Еџi atГ®t de vДѓdite Г®ncГ®t este de ajuns sДѓ ne deschidem ochii pentru a le vedea. Un astfel de adevДѓr socotesc cДѓ se cuprinde Г®n cele ce urmeazДѓ:
toate cГ®te aparЕЈin cerului Еџi pДѓmГ®ntului, cu un cuvГ®nt, toate corpurile care compun edificiul uriaЕџ al lumii, nu au nici o existenЕЈДѓ Г®n afara spiritului. ExistenЕЈa lor se rezumДѓ numai la actul perceperii sau al cunoaЕџterii lor, prin urmare, Г®nainte de a f
i percepute de mine, Г®nainte de a exista Г®n conЕџtienЕЈa mea sau a unui alt spirit creat, ele sau nu existДѓ deloc, sau existДѓ numai Г®n conЕџtienЕЈa unui spirit etern". DacДѓ facem abstracЕЈie de actul percepЕЈiei, pentru aceastДѓ concepЕЈie, din percepЕЈie nu mai rДѓ
mГ®ne nimic. Nu existДѓ nici o culoare dacДѓ nu este vДѓzutДѓ, nu existДѓ nici un sunet dacДѓ nu este auzit. Pe cГ®t de puЕЈin existДѓ culorile Еџi sunetele Г®n afara actului percepЕЈiei, tot atГ®t de puЕЈin existДѓ Г®ntinderea, forma Еџi miЕџcarea. NicДѓieri nu vedem numai Г®
ntinderea Г®n spaЕЈiu sau forma, ci pretutindeni acestea sГ®nt legate de culoare sau de alte Г®nsuЕџiri, a cДѓror dependenЕЈДѓ de subiectivitatea noastrДѓ nu poate fi pusДѓ la Г®ndoialДѓ. DacДѓ acestea din urmДѓ dispar odatДѓ cu percepЕЈia noastrДѓ, IV. LUMEA CA PERCEPЕўIE
atunci la fel trebuie s
Дѓ se Г®ntГ®mple Еџi cu cele dintГ®i, care sГ®nt legate de ele.
FaЕЈДѓ de cele de mai sus s
-
a obiectat cДѓ, deЕџi figurile, culorile Еџi sunetele etc., nu au altДѓ existenЕЈДѓ decГ®t aceea din actul percepЕЈiei, cu toate acestea trebuie sДѓ existe lucruri care au o existen
ЕЈДѓ Г®n afara conЕџtienЕЈei noastre Еџi cu care imaginile conЕџtiente ale percepЕЈiei s
-
ar asemДѓna. Acestei obiecЕЈii, concepЕЈia de mai sus Г®i opune urmДѓtoarele: culoarea nu poate fi asemДѓnДѓtoare decГ®t unei culori, figura unei figuri, percepЕЈiile noastre nu pot fi
asemДѓnДѓtoare decГ®t percepЕЈiilor noastre Еџi ele nu se pot asemДѓna cu nimic altceva. Chiar Еџi ceea ce numim un obiect nu este altceva decГ®t un grup de percepЕЈii, legate Г®ntre ele Г®ntr
-
un anumit fel. DacДѓ Г®i eliminДѓm unei mese forma, Г®ntinderea, culoarea etc
., cu un cuvГ®nt tot ceea ce este numai percepЕЈie a mea, din ea nu mai rДѓmГ®ne nimic. AceastДѓ pДѓrere, urmДѓrind lucrurile Г®n mod consecvent, duce la afirmaЕЈia: obiectele percepЕЈiilor mele nu existДѓ decГ®t prin mine Еџi numai Г®ntrucГ®t Еџi atГ®ta vreme cГ®t eu le pe
rcep; ele dispar odatДѓ cu percepЕЈia, nu au nici un sens fДѓrДѓ aceasta. Dar, Г®n afara percepЕЈiilor mele, nu Еџtiu Еџi nu pot Еџti nimic despre nici un obiect.
ГЋmpotriva acestei afirmaЕЈii nu se poate obiecta nimic, cГ®tДѓ vreme nu avem Г®n vedere decГ®t cДѓ, Г®n gener
al, percepЕЈiile depind de organizarea subiectului meu. Dar lucrurile s
-
ar prezenta cu totul altfel, dacДѓ am fi Г®n stare sДѓ arДѓtДѓm funcЕЈiunea perceperii noastre la naЕџterea unei percepЕЈii. Noi am Еџti atunci ce se petrece Г®n percepЕЈie Г®n timpul perceperii Еџi
am putea determina totodatДѓ Еџi ceea ce trebuie sДѓ existe deja Г®n ea, Г®nainte de a o avea.
Prin aceasta, observaЕЈia noastrДѓ se Г®ndreaptДѓ de la obiectul percepЕЈiei la subiectul acesteia. Eu nu percep IV. LUMEA CA PERCEPЕўIE
numai celelalte lucruri, ci mДѓ percep Еџi pe mine Г®nsumi. La Г®nceput, conЕЈinutul auto
-
percepЕЈiei mele Г®l constituie constatarea cДѓ sГ®nt un element permanent, Г®n comparaЕЈie cu imaginile ce vin Еџi pleacДѓ, ale percepЕЈiilor. PercepЕЈia eului poate apДѓrea mereu Г®n conЕџtienЕЈa mea, Г®n timp ce am alte percepЕЈii. CГ®nd mДѓ a
dГ®ncesc Г®n percepЕЈia unui obiect dat, la Г®nceput, nu sГ®nt conЕџtient decГ®t de acesta. La aceasta se poate adДѓuga apoi percepЕЈia sinei mele. Acum nu sГ®nt conЕџtient numai de obiect, ci Еџi de persoana mea care stДѓ faЕЈДѓ Г®n faЕЈДѓ cu obiectul Еџi Г®l observДѓ. Eu nu vДѓd numai pomul, ci Еџtiu Г®n acelaЕџi timp cДѓ eu sГ®nt acela
care Г®l vede. Recunosc apoi cДѓ Г®n mine se petrece ceva Г®n timp ce observ pomul. CГ®nd pomul dispare din cГ®mpul meu vizual, Г®n conЕџtienЕЈa mea rДѓmГ®ne ceva din acest proces: o imagine a pomului. AceastДѓ
imagine s
-
a unit Г®n decursul observaЕЈiei mele cu sinea mea. Sinea mea s
-
a Г®mbogДѓЕЈit. ГЋn conЕЈinutul ei a pДѓtruns un nou element. Pe acest element Г®l numesc reprezentarea
mea despre pom. NiciodatДѓ nu aЕџ fi Г®n stare sДѓ vorbesc despre reprezentДѓri
, dacДѓ nu aЕџ
fi trДѓit aceste reprezentДѓri Г®n percepЕЈia sinei mele. PercepЕЈiile ar veni Еџi ar trece. Eu le
-
aЕџ lДѓsa sДѓ treacДѓ. Numai datoritДѓ faptului cДѓ Г®mi percep sinea Еџi observ cum cu fiecare percepЕЈie se modificДѓ Еџi conЕЈinutul acestei
sine, mДѓ vДѓd silit sДѓ pun Г®n l
egДѓturДѓ observarea obiectului cu modificarea propriului meu interior Еџi sДѓ vorbesc despre reprezentarea pe care o am.
Eu percep reprezentarea Г®n sinea mea tot aЕџa cum percep culorile, sunetele etc. la celelalte obiecte. Acum sГ®nt Г®n mДѓsurДѓ sДѓ fac o distinc
ЕЈie Еџi sДѓ numesc obiectele din afara mea: lume exterioarДѓ
, Г®n timp ce conЕЈinutul auto
-
percepЕЈiei mele poate fi numit: lume interioarДѓ
. Nesocotirea raportului dintre reprezentare Еџi obiect a IV. LUMEA CA PERCEPЕўIE
produs cele mai mari confuzii Г®n filosofia modernДѓ. Perceperea une
i schimbДѓri Г®n noi, modificarea pe care o Г®ncearcДѓ sinea, a fost pusДѓ pe primul plan, iar obiectul care a prilejuit aceastДѓ modificare s
-
a pierdut cu totul din vedere. S
-
a spus cДѓ noi nu percepem obiectele, ci numai reprezentДѓrile noastre. Eu nu pot Еџti ni
mic despre masДѓ Г®n sine, care este obiectul observaЕЈiei mele, ci numai despre transformarea ce se petrece Г®n mine Г®n timp ce percep masa. AceastДѓ concepЕЈie nu trebuie confundatДѓ cu amintita concepЕЈie a lui Berkeley. Berkeley susЕЈine teza naturii subiective
a cuprinsului percepЕЈiei mele, dar nu spune cДѓ eu aЕџ putea Еџti numai despre reprezentДѓrile mele. El limiteazДѓ cunoaЕџterea mea la reprezentДѓrile mele, fiindcДѓ este de pДѓrerea cДѓ nu existДѓ nici un obiect Г®n afarДѓ de reprezentДѓri. Ceea ce numesc eu masДѓ, Г®n sensul lui Berkeley, Г®nceteazДѓ a mai exista de Г®ndatДѓ ce nu Г®mi mai Г®ndrept privirea spre ea. De aceea, dupДѓ Berkeley, percepЕЈiile mele se nasc direct prin puterea lui Dumnezeu. VДѓd masa fiindcДѓ Dumnezeu trezeЕџte Г®n mine aceastДѓ percepЕЈie. De aceea, Berkel
ey nu recunoaЕџte alte fiinЕЈe reale, decГ®t pe Dumnezeu Еџi spiritele omeneЕџti. Ceea ce noi numim lume, existДѓ numai Г®nДѓuntrul spiritelor. Ceea ce omul naiv numeЕџte lume exterioarДѓ, naturДѓ corporalДѓ, dupДѓ concepЕЈia lui Berkeley, nu existДѓ. Acestei concepЕЈii i
se opune concepЕЈia kantianДѓ, azi atГ®t de rДѓspГ®nditДѓ, care nu limiteazДѓ cunoЕџtinЕЈele noastre despre lume la reprezentДѓrile noastre fiindcДѓ ar fi convinsДѓ cДѓ Г®n afara reprezentДѓrilor noastre nu poate exista nici un obiect, ci fiindcДѓ ne crede astfel structu
raЕЈi Г®ncГ®t putem Еџti numai despre modificДѓrile sinei noastre proprii, nu Еџi despre obiectele care provoacДѓ aceste modificДѓri. Din faptul cДѓ eu nu
-
mi cunosc decГ®t IV. LUMEA CA PERCEPЕўIE
reprezentДѓrile mele, kantianismul nu conchide cДѓ nu ar exista nici o realitate independentДѓ de
aceste reprezentДѓri, ci conchide doar cДѓ subiectul nu poate primi Г®n sine, Г®n mod nemijlocit, o asemenea realitate, el nu Еџi
-
o "poate imagina, Г®nchipui, nu poate gГ®ndi asupra ei, nu o poate cunoaЕџte Еџi nu o poate nici mДѓcar nesocoti, decГ®t numai prin inte
rmediul gГ®ndirii sale subiective" (
O. Liebmann,
ContribuЕЈii la analiza realitДѓЕЈii). AceastДѓ concepЕЈie crede cДѓ spune un lucru absolut cert, un lucru care ni se Г®nvedereazДѓ prin el Г®nsuЕџi, fДѓrДѓ nici un argument. "Cel dintГ®i principiu fundamental pe care fil
osoful trebuie sДѓ
-
l aducДѓ Г®n faЕЈa conЕџtienЕЈei sale limpezi constДѓ Г®n recunoaЕџterea faptului cДѓ, deocamdatДѓ, cunoaЕџterea noastrДѓ se extinde numai asupra reprezentДѓrilor noastre. ReprezentДѓrile noastre sГ®nt singurul lucru pe care Г®l experimentДѓm direct, pe c
are Г®l trДѓim Г®n mod nemijlocit. Ећi tocmai fiindcДѓ le experimentДѓm direct, de aceea nici Г®ndoiala cea mai radicalДѓ nu ne poate smulge cunoЕџtinЕЈa ce o avem despre reprezentДѓrile noastre. DimpotrivДѓ, cunoЕџtinЕЈa care trece dincolo de reprezentarea mea -
aceast
Дѓ expresie o Г®ntrebuinЕЈez aici Г®n sensul cel mai larg, aЕџa Г®ncГ®t prin ea Г®nЕЈelegem Еџi orice fenomen fizic -
nu este feritДѓ de Г®ndoialДѓ. De aceea, la Г®nceputul filosofДѓrii
, orice cunoЕџtinЕЈДѓ care trece dincolo de reprezentДѓri, trebuie consideratДѓ Г®n mod expr
es Г®ndoielnicДѓ". Cu aceste cuvinte Г®Еџi Г®ncepe Volkelt
cartea sa "Teoria cunoaЕџterii la Kant". Ceea ce ni se Г®nfДѓЕЈiЕџeazДѓ aici ca un adevДѓr nemijlocit Еџi de la sine Г®nЕЈeles, nu este, Г®n realitate, decГ®t rezultatul unei operaЕЈii de gГ®ndire care se desfДѓЕџoarДѓ Г®n felul urmДѓtor: omul naiv crede cДѓ lucrurile, aЕџa cum le percepe el, existДѓ Еџi Г®n afara conЕџtienЕЈei sale. Fizica, fiziologia Еџi psihologia par a ne Г®nvДѓЕЈa Г®nsДѓ cДѓ, pentru a avea percepЕЈii, ne este IV. LUMEA CA PERCEPЕўIE
necesar organismul nostru Еџi cДѓ, prin urmare, noi nu pute
m Еџti despre lucruri decГ®t ceea ce ne mijloceЕџte acest organism. Deci percepЕЈiile noastre sГ®nt modificДѓri ale organismului nostru, Еџi nu lucruri Г®n sine. Eduard von Hartmann a caracterizat procesul de gГ®ndire indicat aici, Г®n sensul cДѓ el trebuie sДѓ ducДѓ l
a convingerea cДѓ nu putem avea o cunoЕџtinЕЈДѓ directДѓ decГ®t numai despre reprezentДѓrile noastre (vezi E.v. Hartmann, "Problema fundamentalДѓ a teoriei cunoaЕџterii"). FiindcДѓ Г®n afara organismului nostru gДѓsim vibraЕЈii ale corpurilor Еџi ale aerului, care ni se
Г®nfДѓЕЈiЕџeazДѓ ca sunet, se trage concluzia cДѓ ceea ce numim sunet nu ar fi altceva decГ®t o reacЕЈie subiectivДѓ a organismului nostru la acele miЕџcДѓri din lumea exterioarДѓ. ГЋn acelaЕџi fel aflДѓm cДѓ Еџi culorile Еџi cДѓldura ar fi modificДѓri ale organismului nostr
u. Ећi anume, se crede cДѓ aceste douДѓ genuri de percepЕЈii se nasc Г®n noi ca o consecinЕЈДѓ a unor procese din lumea exterioarДѓ, care se deosebesc cu totul de ceea ce trДѓim noi drept cДѓldurДѓ sau culoare. CГ®nd asemenea procese excitДѓ nervii pielii corpului meu,
atunci am percepЕЈia subiectivДѓ a cДѓldurii; cГ®nd asemenea procese ating nervul optic, eu percep lumina Еџi culoarea. Prin urmare, lumina, culoarea Еџi cДѓldura sГ®nt rДѓspunsul nervilor mei senzitivi la excitaЕЈiile din afarДѓ. SimЕЈul tactil, de asemenea, nu
-
mi Г®
nfДѓЕЈiЕџeazДѓ obiectele lumii exterioare, ci numai propriile mele stДѓri. ГЋn sensul fizicii modeme, am putea crede cДѓ obiectele sГ®nt fДѓcute din pДѓrЕЈi infinit de mici, din molecule, Еџi cДѓ aceste molecule nu sГ®nt lipite unele de altele, ci au o anumitДѓ distanЕЈДѓ Г®ntre ele. Prin urmare, Г®ntre ele este un spaЕЈiu liber. Prin acesta, moleculele acЕЈioneazДѓ unele asupra celorlalte prin intermediul unor forЕЈe de atracЕЈie Еџi de respingere. CГ®nd Г®mi apropii mГ®na IV. LUMEA CA PERCEPЕўIE
de un obiect, moleculele mГ®nii mele nu ating deloc moleculele
corpului, ci rДѓmГ®ne o anumitДѓ distanЕЈДѓ Г®ntre corp Еџi mГ®nДѓ, iar ceea ce simt drept rezistenЕЈДѓ a corpului, nu este altceva decГ®t efectul forЕЈei de respingere, pe care moleculele corpului o exercitДѓ asupra mГ®nii mele. Prin urmare, se spune cДѓ eu sГ®nt Г®n afar
a obiectelor Еџi nu percep decГ®t efectul pe care acestea Г®l exercitДѓ asupra organismului meu.
Ca o completare a raЕЈionamentelor de mai sus, a apДѓrut teoria energiei specifice a simЕЈurilor, elaboratДѓ de J. Miiller
(1801
-
1858). Ea susЕЈine cДѓ fiecare simЕЈ are Г®nsuЕџirea de a rДѓspunde numai Г®ntr
-
un singur fel la orice excitДѓri exterioare. DacДѓ asupra nervului optic se exercitДѓ o acЕЈiune, atunci ia naЕџtere percepЕЈia luminii, indiferent dacДѓ excitarea are loc prin ceea ce noi numim luminДѓ, sau dacДѓ asupra nervului se exercitДѓ o apДѓsare mecanicДѓ ori un curent electric. Pe de altДѓ parte, prin aceleaЕџi excitДѓri exterioare se provoacДѓ, Г®n diferitele simЕЈuri, diferite percepЕЈii. De aici pare sДѓ rezulte cДѓ simЕЈurile noastre nu ne pot mijloci decГ®t ceea ce se petrece Г®n el
e Г®nЕџile, Еџi nu ne pot transmite nimic din realitДѓЕЈile lumii exterioare. Ele determinДѓ percepЕЈiile Г®n funcЕЈie de propria lor naturДѓ.
Fiziologia ne aratДѓ cДѓ nu poate fi vorba nici despre o cunoaЕџtere directДѓ a proceselor pe care le provoacДѓ obiectele Г®n org
anele noastre senzoriale. CГ®nd fiziologul urmДѓreЕџte procesele care au loc Г®n propriul nostru corp, aflДѓ cДѓ efectele miЕџcДѓrilor exterioare suferДѓ cele mai diferite transformДѓri Г®ncДѓ Г®n organele senzoriale. Acest fenomen poate fi urmДѓrit cel mai bine la ochi
Еџi la ureche. Ambele sГ®nt organe foarte complicate, care modificДѓ Г®n mod esenЕЈial excitaЕЈia exterioarДѓ, Г®nainte de a o duce la nervul corespunzДѓtor. ExcitaЕЈia deja modificatДѓ IV. LUMEA CA PERCEPЕўIE
este acum condusДѓ de la terminaЕЈia perifericДѓ a nervului spre creier. Aici trebu
ie apoi excitat sistemul nervos central. De aici se trage concluzia cДѓ procesul exterior a suferit o serie de modificДѓri, Г®nainte de a ajunge la conЕџtienЕЈa noastrДѓ. Ceea ce se Г®ntГ®mplДѓ acum Г®n creier, se leagДѓ de procesul exterior prin atГ®tea procese inter
mediare, Г®ncГ®t nu ne mai putem gГ®ndi la o asemДѓnare cu acesta. Ceea ce creierul mijloceЕџte, Г®n cele din urmДѓ, sufletului, nu sГ®nt nici procesele exterioare, nici procese din organele senzoriale, ci sГ®nt procese care se petrec numai Г®n creier. Dar nici pe a
cestea din urmДѓ sufletul Г®ncДѓ nu le percepe direct. Ceea ce avem Г®n conЕџtienЕЈДѓ, Г®n cele din urmДѓ, nu sГ®nt deloc procese ale creierului, ci senzaЕЈii. SenzaЕЈia mea de roЕџu
nu are absolut nici o asemДѓnare cu procesul care se desfДѓЕџoarДѓ Г®n creier, cГ®nd vДѓd cul
oarea roЕџie. Aceasta din urmДѓ, la rГ®ndul sДѓu, apare Г®n suflet numai ca un efect provocat de procesul din creier. IatДѓ de ce Hartmann
spune: "Cele percepute de subiect nu sГ®nt decГ®t modificДѓri ale propriilor sale stДѓri psihice Еџi nimic altceva" ("Problema d
e bazДѓ a teoriei cunoaЕџterii"). CГ®nd am doar senzaЕЈii, acestea nu sГ®nt Г®ncДѓ nici pe departe grupate Г®n realitatea pe care eu o percep drept obiect. Prin creier mi se pot transmite doar senzaЕЈii individuale. SenzaЕЈiile de tare Еџi moale Г®mi sГ®nt mijlocite de
simЕЈul tactil, senzaЕЈiile de culoare Еџi luminДѓ de cel vizual. TotuЕџi, aceste senzaЕЈii se gДѓsesc unite Г®n unul Еџi acelaЕџi obiect. Prin urmare, aceastДѓ unire trebuie sДѓ o provoace Г®nsuЕџi sufletul. Aceasta Г®nseamnДѓ cДѓ sufletul grupeazДѓ Г®ntr
-
un tot, Г®n obiect
e, senzaЕЈiile particulare mijlocite de creier. Creierul meu Г®mi transmite, Г®n mod izolat, senzaЕЈii vizuale, tactile Еџi auditive, Еџi anume pe cДѓi cu totul diferite. Sufletul grupeazДѓ apoi aceste senzaЕЈii Г®n IV. LUMEA CA PERCEPЕўIE
reprezentarea unei trompete. Acest element final a
l unui proces (reprezentarea trompetei) este ceea ce apare Г®n conЕџtienЕЈa mea. ГЋn el nu se mai gДѓseЕџte nimic din realitatea exterioarДѓ mie, care, la origine, a fДѓcut o impresie asupra simЕЈurilor mele. Pe drumul care duce spre creier, Еџi prin creier la sufle
t, obiectul exterior s
-
a pierdut cu desДѓvГ®rЕџire.
Ne va fi greu sДѓ gДѓsim Г®n istoria vieЕЈii spirituale a omenirii un al doilea sistem filosofic care sДѓ fie construit cu atГ®ta agerime de minte Еџi care, cu toate acestea, sДѓ se prДѓbuЕџeascДѓ, la o examinare mai e
xactДѓ. SДѓ vedem mai de aproape cum se naЕџte o astfel de teorie filosoficДѓ. Se porneЕџte mai Г®ntГ®i de la ceea ce Г®i este dat conЕџtienЕЈei naive, de la obiectul perceput. Apoi se aratДѓ cДѓ dacДѓ nu am avea nici un simЕЈ, pentru noi nu ar exista nimic din cele ce gДѓsim la acest obiect. N
-
avem ochi -
n
-
avem culoare. Deci, culoarea Г®ncДѓ nu existДѓ Г®n ceea ce acЕЈioneazДѓ asupra ochiului. Ea se naЕџte abia din acЕЈiunea reciprocДѓ dintre ochi Еџi obiect. Prin urmare, obiectul este fДѓrДѓ culoare. Dar culoarea nu existДѓ nici Г®n
ochi, cДѓci aici gДѓsim un proces fizic sau chimic, care este condus la creier prin nervi, iar Г®n creier dДѓ naЕџtere unui alt proces. Nici acesta nu este Г®ncДѓ culoarea. Ea este provocatДѓ Г®n suflet abia prin procesul cerebral. Ећi nici acum culoarea Г®ncДѓ nu a pДѓtruns Г®n conЕџtienЕЈДѓ, ci abia sufletul o transpune Г®n afarДѓ, asupra unui obiect. Ећi, Г®n sfГ®rЕџit, la acest obiect cred cДѓ percep culoarea. Am parcurs un circuit complet. Am devenit conЕџtienЕЈi de un obiect colorat. Aceasta e prima parte. Ећi acum Г®ncepe oper
aЕЈia de gГ®ndire. DacДѓ nu aЕџ avea ochi, pentru mine obiectul nu ar avea culoare. Deci, eu nu pot strДѓmuta culoarea asupra obiectului. SДѓ o cДѓutДѓm. O caut Г®n ochi -
zadarnic. In IV. LUMEA CA PERCEPЕўIE
nervi -
zadarnic. ГЋn creier -
tot zadarnic. ГЋn suflet -
da, aici o gДѓsesc, dar n
u unitДѓ cu obiectul. Obiectul colorat Г®l gДѓsesc abia acolo de unde am pornit. Cercul s
-
a Г®nchis. Eu consider drept un produs al sufletului meu ceea ce omul naiv Г®Еџi imagineazДѓ ca existenЕЈДѓ exterioarДѓ, Г®n spaЕЈiu.
CГ®tДѓ vreme ne oprim aici, totul pare a fi Г®n
cea mai perfectДѓ ordine. Dar problema trebuie examinatДѓ Г®ncДѓ o datДѓ de la Г®nceput. PГ®nДѓ acum am lucrat cu un element: cu percepЕЈia exterioarДѓ, despre care, mai Г®nainte, ca om naiv, am avut o idee cu totul falsДѓ. Eram de pДѓrere cДѓ, aЕџa cum o percep, ea ar avea o existenЕЈДѓ obiectivДѓ. Acum observ cДѓ ea dispare odatДѓ cu reprezentarea mea, cДѓ ea nu este decГ®t o modificare a stДѓrilor mele sufleteЕџti. Ећi dacДѓ lucrurile stau astfel, mai am eu dreptul sДѓ pornesc de la percepЕЈie, Г®n consideraЕЈiile mele? Pot eu spune
cДѓ ea acЕЈioneazДѓ asupra sufletului meu? Masa, despre care mai Г®nainte am crezut cДѓ acЕЈioneazДѓ asupra mea Еџi trezeЕџte Г®n mine o reprezentare, de acum Г®nainte trebuie consideratДѓ Еџi ea drept o reprezentare. Dar atunci, Г®n mod consecvent, nici organele mele senzoriale Еџi procesele care se desfДѓЕџoarДѓ Г®n ele nu sГ®nt decГ®t subiective. Eu nu am dreptul sДѓ vorbesc despre un ochi real, ci numai despre reprezentarea ce o am despre ochi. La fel stau lucrurile cu procesele de transmitere din nervi, cu procesul care se
petrece Г®n creier, dar chiar Еџi cu procesul din suflet, prin care, din haosul diferitelor senzaЕЈii, se spune cДѓ s
-
ar clДѓdi lucrurile. DacДѓ parcurg Г®ncДѓ o datДѓ fazele actului meu de cunoaЕџtere, pornind de la premiza cДѓ primul proces de gГ®ndire este just -
raЕЈionamentul din urmДѓ se Г®nfДѓЕЈiЕџeazДѓ ca un pДѓienjeniЕџ de reprezentДѓri care, ca atare, nu pot acЕЈiona unele asupra celorlalte. Nu pot zice cДѓ IV. LUMEA CA PERCEPЕўIE
reprezentarea ce o am despre obiect acЕЈioneazДѓ asupra reprezentДѓrii ce o am despre ochi, iar din acest raport de r
eciprocitate s
-
ar naЕџte reprezentarea culorii. Dar nici nu este necesar sДѓ fac acest lucru. CДѓci de Г®ndatДѓ ce m
-
am lДѓmurit asupra faptului cДѓ organele mele senzoriale Еџi funcЕЈiile acestora, procesele mele nervoase cu cele sufleteЕџti nu
-
mi pot fi date decГ®t
tot prin percepЕЈie, amintitul proces de gГ®ndire ne apare cu totul imposibil. Este adevДѓrat cДѓ fДѓrДѓ un organ senzorial corespunzДѓtor, pentru mine nu existДѓ percepЕЈie. Dar tot aЕџa, fДѓrДѓ percepЕЈie, nu existДѓ organul senzorial. Pot trece de la percepЕЈia mesei
la ochiul care o vede, la nervii tactili care o palpeazДѓ; dar cele ce se petrec Г®n aceste organe, eu nu le pot afla decГ®t tot numai din percepЕЈie. Ећi apoi observ numaidecГ®t cДѓ Г®n procesul care se desfДѓЕџoarДѓ Г®n ochi nu este nici o urmДѓ de asemДѓnare cu ceea
ce percep drept culoare. Nu pot nimici percepЕЈia culorii prin aceea cДѓ descriu procesul care se desfДѓЕџoarДѓ Г®n ochi Г®n timpul acestei percepЕЈii. Tot atГ®t de puЕЈin regДѓsesc culoarea Г®n procesele nervilor Еџi Г®n acelea ale creierului; eu leg doar percepЕЈii no
i din lДѓuntrul organismului meu cu primele, pe care omul naiv le transpune Г®n afara organismului sДѓu. Nu fac decГ®t sДѓ trec de la o percepЕЈie la alta.
ГЋn afarДѓ de aceasta, Г®ntreaga deducЕЈie conЕЈine un salt. Eu sГ®nt Г®n stare sДѓ urmДѓresc procesele din organis
mul meu pГ®nДѓ la procesele din creierul meu, chiar dacДѓ aserЕЈiunile mele devin din ce Г®n ce mai ipotetice, cu cГ®t mДѓ apropii mai mult de procesele centrale ale creierului meu. Calea observaЕЈiei exterioare Г®nceteazДѓ la procesul din creier, Еџi anume la acel p
roces pe care l
-
aЕџ percepe dacДѓ, Г®n momentul actului de percepЕЈie, aЕџ putea analiza creierul cu ajutorul metodelor Еџi mijloacelor fizice, IV. LUMEA CA PERCEPЕўIE
chimice etc. Calea observaЕЈiei interioare Г®ncepe cu senzaЕЈia Еџi duce pГ®nДѓ la construirea obiectelor din materialul sen
zaЕЈiilor. La trecerea de la procesul din creier la senzaЕЈie, calea observaЕЈiei este Г®ntreruptДѓ.
Felul de a gГ®ndi, caracterizat mai sus -
care, Г®n opoziЕЈie cu punctul de vedere al conЕџtienЕЈei naive, numit realism naiv, se denumeЕџte pe sine idealism critic -
face greЕџeala cДѓ atribuie uneia din percepЕЈii caracterul de reprezentare, iar pe cealaltДѓ o acceptДѓ exact Г®n sensul Г®n care sГ®nt acceptate lucrurile de cДѓtre realismul naiv, pe care, Г®n aparenЕЈДѓ, Г®l combate. Acest fel de a gГ®ndi vrea sДѓ dovedeascДѓ caracte
rul de reprezentare al percepЕЈiilor, considerГ®nd Г®n chip naiv, drept fapte obiective, percepЕЈiile fДѓcute asupra propriului nostru organism Еџi, pe lГ®ngДѓ toate acestea, trece cu vederea faptul cДѓ el confundДѓ douДѓ domenii de observaЕЈie, Г®ntre care nu poate gДѓ
si nici o legДѓturДѓ.
Idealismul critic poate combate realismul naiv numai dacДѓ -
adoptГ®nd el Г®nsuЕџi concepЕЈia realismului naiv -
admite cДѓ propriul sДѓu organism are o existenЕЈДѓ obiectivДѓ. ГЋn clipa Г®n care devine conЕџtient de faptul cДѓ percepЕЈiile pe care le
are Г®n contact cu propriul sДѓu organism sГ®nt absolut identice cu percepЕЈiile cДѓrora realismul naiv le atribuie o existenЕЈДѓ obiectivДѓ, el nu se mai poate sprijini pe cele dintГ®i, ca pe o temelie sigurДѓ. El ar trebui sДѓ considere Еџi organismul sДѓu subiectiv
, numai ca pe un simplu complex de reprezentДѓri. Dar, prin aceasta, ni se ia posibilitatea de a concepe conЕЈinutul lumii percepute drept un produs al organismului nostru spiritual. Ar trebui sДѓ admitem cДѓ reprezentarea "culoare" nu este decГ®t o modificare a reprezentДѓrii "ochi". AЕџa
-
numitul idealism critic nu poate fi susЕЈinut fДѓrДѓ a recurge IV. LUMEA CA PERCEPЕўIE
la realismul naiv. Pe acesta din urmДѓ Г®l combate, admiЕЈГ®nd pe un alt tДѓrГ®m premizele proprii acestuia, fДѓrДѓ a le mai examina.
Un lucru e sigur: prin cercetДѓri Г®n domeni
ul percepЕЈiei, idealismul critic nu poate fi dovedit, prin urmare percepЕЈia nu poate fi deposedatДѓ de caracterul ei obiectiv.
Dar nu ne este Г®ngДѓduit a pretinde nici cДѓ fraza: "
lumea perceputДѓ este reprezentarea mea
" ar fi un adevДѓr limpede prin el Г®nsuЕџi Еџi care sДѓ nu mai aibДѓ nevoie de nici o argumentare. Schopenhauer
Г®Еџi Г®ncepe opera sa principalДѓ "Lumea ca voinЕЈДѓ Еџi reprezentare" cu urmДѓtoarele cuvinte: "Lumea este reprezentarea mea. -
Acesta este adevДѓrul valabil pentru toate fiinЕЈele vii Еџi capabile d
e cunoaЕџtere, cu toate cДѓ numai omul Г®l poate cuprinde Г®n abstracta sa conЕџtienЕЈДѓ reflectatДѓ; Еџi dacДѓ face Г®ntr
-
adevДѓr aceasta, el a ajuns la reflecЕЈia filosoficДѓ. Atunci el Г®Еџi dДѓ seama Еџi este sigur cДѓ el nu cunoaЕџte nici Soare, nici PДѓmГ®nt, ci Г®ntotdeau
na numai ochiul care vede Soarele, numai mГ®na care simte pДѓmГ®ntul, cДѓ lumea din jurul sДѓu nu existДѓ decГ®t ca reprezentare, adicДѓ numai Г®n raport cu un altul, cu acela care Г®Еџi reprezintДѓ, deci cu el Г®nsuЕџi. DacДѓ un adevДѓr se poate rosti a priori
, el nu poa
te fi decГ®t cel arДѓtat, cДѓci el este expresia acelei forme a tuturor experienЕЈelor posibile Еџi imaginabile, mai generalДѓ decГ®t toate celelalte lucruri, mai generalДѓ ca timpul, spaЕЈiul Еџi cauzalitatea, cДѓci toate acestea Г®l presupun pe el..." EЕџecul Г®ntregu
lui raЕЈionament rezidДѓ Г®n circumstanЕЈa deja indicatДѓ, din care rezultДѓ cДѓ Еџi ochiul Еџi mГ®na sГ®nt percepЕЈii, la fel ca Soarele Еџi PДѓmГ®ntul. ГЋn sensul lui Schopenhauer Еџi folosindu
-
ne de felul sДѓu de a se exprima, i
-
am putea obiecta: ochiul meu care vede IV. LUMEA CA PERCEPЕўIE
Soa
rele Еџi mГ®na mea care simte pДѓmГ®ntul sГ®nt reprezentДѓri ale mele, la fel ca Soarele Еџi PДѓmГ®ntul. Dar este cu totul clar cДѓ spunГ®nd acestea, anulez iar afirmaЕЈia. CДѓci numai ochiul meu real Еџi mГ®na mea realДѓ ar putea avea reprezentДѓrile Soare
Еџi PДѓmГ®nt
, drep
t modificДѓri proprii ale lor, dar nu reprezentДѓrile mele despre ochi Еџi mГ®nДѓ. Dar idealismul critic nu are dreptul de a vorbi decГ®t despre aceste
reprezentДѓri.
Idealismul critic nu este deloc Г®n stare sДѓ dobГ®ndeascДѓ o concepЕЈie despre raportul dintre perce
pЕЈie Еџi reprezentare. Idealismul critic nu poate face distincЕЈia, indicatДѓ cu cГ®teva pagini Г®n urmДѓ Еџ.u., Г®ntre ceea ce se petrece Г®n percepЕЈie Г®n timpul actului perceperii Еџi ceea ce trebuie sДѓ existe deja din ea, Г®nainte de a fi perceputДѓ. De aceea, Г®n a
cest scop, trebuie sДѓ pornim pe o altДѓ cale.
V. CUNOAЕћTEREA LUMII
ЕћTIINЕўA LIBERTД‚ЕўII
V. CUNOAЕћTEREA LUMII
D
in consideraЕЈiile precedente rezultДѓ imposibilitatea de a dovedi, din examinarea conЕЈinutului observaЕЈiilor noastre, cДѓ percepЕЈiile noastre ar fi reprezen
tДѓri. Pentru a face aceastДѓ dovadДѓ, unii gГ®nditori au spus: dacДѓ procesul de percepЕЈie se desfДѓЕџoarДѓ aЕџa cum ni
-
l reprezentДѓm, potrivit concepЕЈiilor naiv
-
realiste despre constituЕЈia psihologicДѓ Еџi fiziologicДѓ a individului, atunci nu avem de a face cu lucr
uri Г®n sine, ci numai cu reprezentДѓrile noastre despre lucruri. DacДѓ realismul naiv, urmДѓrit Г®n mod consecvent, duce la rezultate care reprezintДѓ tocmai contrariul premizelor sale, aceste premize trebuie socotite ca improprii pentru Г®ntemeierea unei concep
ЕЈii despre lume, Еџi, ca atare, trebuie abandonate. ГЋn orice caz, nu este Г®ngДѓduit a respinge premizele Еџi a accepta concluziile, aЕџa cum face idealismul critic care, la temelia afirmaЕЈiei sale "lumea este reprezentarea mea" pune tocmai argumentarea de mai sus. (Eduard von Hartmann, Г®n lucrarea sa "Problema fundamentalДѓ a teoriei cunoaЕџterii", face o expunere amДѓnunЕЈitДѓ a acestei argumentДѓri).
Una este justeЕЈea idealismului critic, alta este puterea de convingere a argumentelor sale. Cum stau lucrurile cu ju
steЕЈea idealismului critic, vom vedea mai tГ®rziu, Г®n expunerile noastre. Puterea de convingere a argumentelor sale este Г®nsДѓ egalДѓ cu zero. CГ®nd clДѓdim o V. CUNOAЕћTEREA LUMII
casДѓ, Еџi, la ridicarea primului etaj, se surpДѓ parterul, atunci, odatДѓ cu acesta, se prДѓbuЕџeЕџte Еџi pri
mul etaj. Realismul naiv stДѓ faЕЈДѓ de idealismul critic Г®n acelaЕџi raport ca acest parter faЕЈДѓ de etajul Г®ntГ®i.
Cel care crede cДѓ Г®ntreaga lume perceputДѓ nu ar fi decГ®t o lume reprezentatДѓ, adicДѓ efectele lucrurilor necunoscute mie asupra sufletului meu, pe
ntru acela problema propriu
-
zisДѓ a cunoaЕџterii nu se mДѓrgineЕџte, natural, la reprezentДѓrile prezente numai Г®n suflet, ci se extinde Еџi la lucrurile existente dincolo de conЕџtienЕЈa noastrДѓ, la lucrurile independente de noi. El se Г®ntreabДѓ: fiindcДѓ acestea d
in urmДѓ nu sГ®nt accesibile observaЕЈiei noastre pe o cale directДѓ
, cГ®t putem cunoaЕџte din ele pe o cale indirectДѓ
? Cel ce se situeazДѓ pe acest punct de vedere, nu se intereseazДѓ de Г®nlДѓnЕЈuirea lДѓuntricДѓ a percepЕЈiilor sale conЕџtiente, ci de cauzele inconЕџti
ente ale acestora, care au o existenЕЈДѓ independentДѓ de el, Г®n timp ce, dupДѓ pДѓrerea sa, percepЕЈiile dispar de Г®ndatДѓ ce Г®Еџi abate simЕЈurile de la obiecte. Din acest punct de vedere, conЕџtienЕЈa noastrДѓ acЕЈioneazДѓ ca o oglindДѓ din care imaginile lucrurilor d
ispar de Г®ndatДѓ ce faЕЈa ei nu mai este Г®ndreptatДѓ spre ele. Dar acela care nu vede Г®nsДѓЕџi lucrurile, ci numai imaginile lor oglindite, acela trebuie sДѓ se instruiascДѓ asupra Г®nsuЕџirii lucrurilor pe o cale indirectДѓ, pe o cale deductivДѓ, observГ®nd comportam
entul acestora. Acest punct de vedere Г®l adoptДѓ ЕџtiinЕЈa naturalДѓ modernДѓ, care se foloseЕџte de percepЕЈii numai ca de un ultim mijloc pentru a dobГ®ndi explicaЕЈia singurelor fenomene Г®ntr
-
adevДѓr reale, a fenomenelor materiale ce stau Г®napoia acestor percepЕЈi
i. CГ®nd, ca idealist critic, filosoful admite sub o formДѓ oarecare o existenЕЈДѓ, atunci, prin intermediul reprezentДѓrilor, el Г®Еџi Г®ndreaptДѓ Г®ntreaga V. CUNOAЕћTEREA LUMII
sa strДѓdanie de cunoaЕџtere numai spre aceastДѓ existenЕЈДѓ. Interesul sДѓu trece cu vederea lumea subiectivДѓ a r
eprezentДѓrilor Еџi se Г®ndreaptДѓ spre obiectele care produc aceste reprezentДѓri.
Dar idealismul critic poate merge atГ®t de departe Г®ncГ®t sДѓ spunДѓ: eu sГ®nt Г®nchis Г®n lumea reprezentДѓrilor mele Еџi nu pot ieЕџi din ea. DacДѓ mДѓ gГ®ndesc la faptul cДѓ Г®n dosul repre
zentДѓrilor mele stДѓ o realitate, acest gГ®nd nu este altceva decГ®t tot o reprezentare a mea. Atunci un asemenea idealist sau va nega cu totul lucrul Г®n sine, sau va arДѓta cДѓ, pentru noi oamenii, lucrul Г®n sine nu prezintДѓ nici o Г®nsemnДѓtate, deci nici nu in
tereseazДѓ dacДѓ lucrul Г®n sine existДѓ sau nu, cДѓci oricum nu putem Еџti nimic despre el.
Unui asemenea idealist critic, lumea Г®ntreagДѓ Г®i apare ca un vis, faЕЈДѓ de care orice aspiraЕЈie dupДѓ cunoaЕџtere ar fi pur Еџi simplu un nonsens. Pentru el nu pot exista de
cГ®t douДѓ categorii de oameni: naivii, care Г®Еџi considerДѓ propriile lor urzeli de vise drept lucruri reale, Еџi Г®nЕЈelepЕЈii, care Г®nЕЈeleg zДѓdДѓrnicia acestei lumi de vis Еџi care treptat
-
treptat trebuie sДѓ piardДѓ orice poftДѓ de a se mai interesa de ea. Pentru a
semenea concepЕЈie, chiar Еџi propria personalitate poate sДѓ devinДѓ doar o imagine de vis. ГЋntocmai cum printre imaginile viselor noastre din somn apare imaginea de vis a propriei noastre persoane, tot astfel, Г®n conЕџtienЕЈa de veghe, reprezentДѓrii noastre de
spre lumea exterioarДѓ i se adaugДѓ reprezentarea propriului nostru eu. Ceea ce avem atunci Г®n conЕџtienЕЈДѓ nu este adevДѓratul nostru eu, ci numai reprezentarea pe care o avem despre acest eu. Cel care neagДѓ existenЕЈa lucrurilor, sau cel puЕЈin posibilitatea cu
noaЕџterii lor, acela trebuie sДѓ nege atГ®t existenЕЈa cГ®t Еџi cunoaЕџterea propriei V. CUNOAЕћTEREA LUMII
sale personalitДѓЕЈi. Idealistul critic ajunge atunci sДѓ afirme: "Г®ntreaga realitate se transformДѓ Г®ntr
-
un vis minunat, fДѓrДѓ viaЕЈДѓ, despre care se viseazДѓ Еџi fДѓrДѓ un spirit, care
viseazДѓ; Г®ntr
-
un vis care face parte dintr
-
un vis despre sine Г®nsuЕџi" (vezi Fichte, "Menirea omului").
Pentru cel ce considerДѓ viaЕЈa nemijlocitДѓ un vis, indiferent dacДѓ Г®n dosul acestui vis presupune cДѓ mai existДѓ ceva sau cДѓ Г®Еџi raporteazДѓ reprezentДѓrile
proprii la lucruri reale, pentru el viaЕЈa Г®nsДѓЕџi trebuie sДѓ piardДѓ orice interes ЕџtiinЕЈific. Dar, Г®n timp ce pentru cel care crede cДѓ universul accesibil nouДѓ este epuizat prin vis, orice ЕџtiinЕЈДѓ este o absurditate, pentru celДѓlalt, care se crede Г®ndreptДѓ
ЕЈit sДѓ tragДѓ concluzii asupra lucrurilor din reprezentДѓri, pentru acela ЕџtiinЕЈa constДѓ din cercetarea "lucrurilor Г®n sine". ГЋntГ®ia concepЕЈie poate fi numitДѓ iluzionism
absolut, iar pe cea de a doua, reprezentantul ei cel mai consecvent -
Eduard von Hartman
n -
a numit
-
o realism transcendental
.
1
Aceste douДѓ concepЕЈii au un element comun cu realismul naiv prin aceea cДѓ ele Г®ncearcДѓ sДѓ prindДѓ 1
ГЋn sensul acestei concepЕЈii despre lume, prin
transcendental
se Г®nЕЈelege o cunoaЕџtere, care se crede conЕџtientДѓ de faptul cДѓ despre lucrurile Г®n sine nu se poate spune ceva direct, care, Г®nsДѓ, pornind de la elementele subiective cunoscute, Г®ngДѓduie sДѓ se tragДѓ concluzii despre realitДѓЕЈile necunoscute
de dincolo de subiect (transcendente). Pentru aceastДѓ concepЕЈie, lucrul Г®n sine este dincolo de sfera pe care o putem cunoaЕџte direct
, deci este transcendent. Lumea noastrДѓ poate fi Г®nsДѓ raportatДѓ la lumea transcendentalДѓ. Hartmann Г®Еџi numeЕџte concepЕЈia r
ealism Г®n sensul cДѓ ea vizeazДѓ realul, transcendentul care depДѓЕџeЕџte aspectul subiectiv, ideal, al lucrurilor.
V. CUNOAЕћTEREA LUMII
rДѓdДѓcini Г®n lume, pornind de la examinarea percepЕЈiilor. Dar, Г®nДѓuntrul acestui domeniu, ele nu pot afla nicДѓieri un ter
en solid.
O Г®ntrebare principalДѓ pentru adeptul realismului transcendental ar trebui sДѓ fie: cum naЕџte eul, din sine Г®nsuЕџi, lumea reprezentДѓrilor? O serioasДѓ strДѓdanie dupДѓ cunoaЕџtere nu poate nutri interes pentru o lume de reprezentДѓri care dispare de Г®n
datДѓ ce ne Г®nchidem simЕЈurile faЕЈДѓ de lumea exterioarДѓ, decГ®t Г®n mДѓsura Г®n care ea constituie un mijloc pentru a cerceta, pe o cale indirectДѓ, lumea eului, care existДѓ prin sine Г®nsuЕџi. DacДѓ obiectele experienЕЈelor noastre ar fi reprezentДѓri, atunci viaЕЈa noastrДѓ de toate zilele s
-
ar asemДѓna unui vis, iar cunoaЕџterea adevДѓratelor realitДѓЕЈi s
-
ar asemДѓna trezirii. Dar nici imaginile noastre de vis nu ne intereseazДѓ decГ®t atГ®t timp cГ®t visДѓm, prin urmare nu ne putem da seama de natura irealДѓ a visului. ГЋn mome
ntul trezirii nu mai Г®ntrebДѓm despre Г®nlДѓnЕЈuirea lДѓuntricДѓ a imaginilor noastre de vis, ci de procesele fizice, fiziologice Еџi psihologice care stau la temelia lor. Tot atГ®t de puЕЈin se poate interesa de Г®nlДѓnЕЈuirea lДѓuntricДѓ a detaliilor din lume, filosof
ul care considerДѓ aceastДѓ lume ca o reprezentare a sa. ГЋn cazul cГ®nd Г®n general admite existenЕЈa unui eu, el nu
-
Еџi mai pune problema cum se Г®nlДѓnЕЈuie reprezentДѓrile sale una cu alta, ci se Г®ntreabДѓ ce se petrece Г®n sufletul independent de el, Г®n timp ce, Г®
n conЕџtienЕЈa sa are loc o anumitДѓ desfДѓЕџurare de reprezentДѓri. CГ®nd visez cДѓ beau vin, care Г®mi provoacДѓ o arsurДѓ Г®n laringe Еџi apoi mДѓ trezesc cu o tusДѓ (vezi Weygandt
, "NaЕџterea visurilor", 1893), atunci, Г®n momentul trezirii, acЕЈiunea visului Г®nceteazДѓ de a mai avea vreun interes pentru mine. AtenЕЈia Г®mi este Г®ndreptatДѓ acum numai asupra procesului V. CUNOAЕћTEREA LUMII
fiziologic Еџi psihologic, prin care se exprimДѓ simbolic, Г®n imagine de vis, nevoia de a tuЕџi. ГЋn mod asemДѓnДѓtor, de Г®ndatДѓ ce filosoful s
-
a convins de caracte
rul de reprezentare al lumii, el trebuie sДѓ treacДѓ numaidecГ®t de la aceastДѓ lume la sufletul real care stДѓ Г®n dosul ei. ГЋn orice caz, lucrurile stau Еџi mai rДѓu, cГ®nd iluzionismul neagДѓ cu desДѓvГ®rЕџire existenЕЈa eului din dosul reprezentДѓrilor, sau considerДѓ
cДѓ nu poate fi cunoscut. La o asemenea pДѓrere putem ajunge foarte uЕџor, Г®ndatДѓ ce observДѓm cДѓ, Г®n opoziЕЈie cu visele, existДѓ starea de veghe Г®n care avem posibilitatea sДѓ Г®nЕЈelegem natura viselor Еџi sДѓ le raportДѓm la fapte reale, dar cДѓ nu existДѓ o stare de conЕџtienЕЈДѓ care sДѓ se gДѓseascДѓ Г®n acelaЕџi raport Г®n care se gДѓseЕџte acesta din urmДѓ, faЕЈДѓ de starea de vis. AdepЕЈii acestei concepЕЈii trec cu vederea cДѓ existДѓ ceva care se raporteazДѓ la simpla percepЕЈie, aЕџa cum se raporteazДѓ experienЕЈele din starea de
veghe la vise. Acest ceva este gГ®ndirea
.
Omului naiv nu i se poate atribui lipsa de Г®nЕЈelegere pe care o indicДѓm aici. El se dДѓruieЕџte vieЕЈii Еџi considerДѓ lucrurile ca fiind reale, aЕџa cum se Г®nfДѓЕЈiЕџeazДѓ ele experienЕЈei sale. Dar primul pas care se Г®ntrep
rinde dincolo de acest punct, nu poate consta decГ®t din Г®ntrebarea: care este raportul dintre gГ®ndire Еџi percepЕЈie? Este absolut indiferent dacДѓ percepЕЈia continuДѓ sau nu sДѓ existe Г®n Г®nfДѓЕЈiЕџarea Г®n care ea Г®mi este datДѓ Г®nainte Еџi dupДѓ ce mi
-
am reprezenta
t
-
o; dacДѓ vreau sДѓ spun ceva despre ea, o pot face numai cu ajutorul gГ®ndirii. CГ®nd spun cДѓ lumea este reprezentarea mea, am exprimat rezultatul unui proces de gГ®ndire, iar dacДѓ gГ®ndirea mea nu poate fi aplicatДѓ asupra lumii, atunci acest rezultat este o e
roare. ГЋntre percepЕЈie Еџi orice fel de afirmaЕЈie despre ea se intercaleazДѓ gГ®ndirea.
V. CUNOAЕћTEREA LUMII
Am arДѓtat deja motivul pentru care, la examinarea lucrurilor, gГ®ndirea este cel mai adesea trecutДѓ cu vederea. El rezidДѓ Г®n Г®mprejurarea cДѓ noi ne Г®ndreptДѓm atenЕЈia numai asupra lucrului la care gГ®ndim, dar nu ne
-
o Г®ndreptДѓm, Г®n acelaЕџi timp, asupra gГ®ndirii. ConЕџtienЕЈa naivДѓ considerДѓ, de aceea, gГ®ndirea ca ceva ce nu are nimic de a face cu lucrurile, ci stДѓ cu totul Г®n afara lor Еџi formuleazДѓ consideraЕЈii asupra lumii. Im
aginea pe care o schiЕЈeazДѓ gГ®nditorul despre fenomenele lumii nu este consideratДѓ ca ceva ce aparЕЈine lucrurilor, ci ca un lucru care existДѓ numai Г®n capul omului; lumea este completДѓ Еџi fДѓrДѓ aceastДѓ imagine. Lumea este Г®ncheiatДѓ Еџi terminatДѓ Г®n toate subs
tanЕЈele Еџi forЕЈele sale, iar despre aceastДѓ lume terminatДѓ, omul Г®Еџi face o imagine. Dar pe cei care gГ®ndesc astfel trebuie sДѓ
-
i Г®ntrebДѓm: cu ce drept declaraЕЈi voi lumea ca un lucru terminat, fДѓrДѓ a include Г®n constituЕЈia ei Еџi gГ®ndirea? Oare universul nu
produce gГ®ndirea Г®n capul omului cu aceeaЕџi necesitate cu care produce floarea la o plantДѓ? SДѓdiЕЈi o sДѓmГ®nЕЈДѓ Г®n pДѓmГ®nt. Din ea cresc rДѓdДѓcini Еџi tulpinДѓ. Se dezvoltДѓ frunze Еџi flori. AЕџezaЕЈi planta Г®n faЕЈa voastrДѓ. Ea se uneЕџte Г®n sufletul vostru cu o anu
mitДѓ noЕЈiune. De ce aceastДѓ noЕЈiune aparЕЈine plantei mai puЕЈin decГ®t Г®i aparЕЈin frunzele Еџi florile? Voi ziceЕЈi: frunzele Еџi florile existДѓ Еџi fДѓrДѓ un subiect care sДѓ le perceapДѓ; noЕЈiunea apare abia atunci cГ®nd omul se situeazДѓ Г®n faЕЈa plantei. Foarte bin
e. Dar Еџi florile Еџi frunzele plantei apar numai dacДѓ existДѓ pДѓmГ®ntul Г®n care putem pune sДѓmГ®nЕЈa, dacДѓ existДѓ lumina Еџi aerul, Г®n care frunzele Еџi florile se pot dezvolta. La fel apare noЕЈiunea plantei, cГ®nd o conЕџtienЕЈДѓ gГ®nditoare Г®ntГ®mpinДѓ planta.
Este c
u totul arbitrar a considera ca totalitate, ca V. CUNOAЕћTEREA LUMII
un Г®ntreg, suma celor ce aflДѓm despre un lucru prin simpla percepЕЈie, iar ceea ce rezultДѓ prin considerarea gГ®nditoare -
un adaos care nu ar avea nimic de a face cu lucrul Г®nsuЕџi. DacДѓ privesc astДѓzi un boboc de trandafir, imaginea pe care acesta o oferДѓ percepЕЈiei mele este aceea a unei flori Г®nchise. DacДѓ pun bobocul Г®n apДѓ, mГ®ine voi obЕЈine o cu totul altДѓ imagine a acestuia. DacДѓ nu
-
mi Г®ntorc privirea de la bobocul de trandafir, voi vedea starea lui de azi trecГ®nd continuu Г®n cea de mГ®ine, prin nenumДѓrate stДѓri intermediare. Imaginea care mi se oferДѓ Г®ntr
-
un anumit moment nu este decГ®t o secЕЈiune Г®ntГ®mplДѓtoare dintr
-
un obiect care se aflДѓ Г®ntr
-
o devenire continuДѓ. DacДѓ nu aЕџez bobocul Г®n apДѓ, el nu va dezvol
ta o serie Г®ntreagДѓ de faze, care se aflДѓ latente Г®n el. Tot aЕџa, mГ®ine pot fi Г®mpiedicat sДѓ observ mai departe floarea Еџi, prin aceasta, sДѓ am o imagine incompletДѓ.
O pДѓrere care ar afirma despre imaginea momentanДѓ a unui lucru: iatДѓ, acesta este lucrul! -
poate fi consideratДѓ ca lipsitДѓ de orice obiectivitate. La temelia ei stДѓ o constatare legatДѓ de Г®ntГ®mplare.
Tot atГ®t de inadmisibil este sДѓ declarДѓm drept obiect suma caracteristicilor dobГ®ndite prin percepЕЈie. Ar fi foarte posibil ca un spirit sДѓ poatДѓ
primi noЕЈiunea concomitent cu percepЕЈia Еџi nedespДѓrЕЈite una de alta. Un asemenea spirit nu ar putea ajunge niciodatДѓ la ideea de a considera noЕЈiunea ca ceva ce nu aparЕЈine obiectului. El ar trebui sДѓ atribuie acesteia o existenЕЈДѓ inseparabilДѓ de cea a ob
iectului.
Vreau sДѓ clarific problema Еџi mai bine printr
-
un exemplu. DacДѓ arunc o piatrДѓ prin aer Г®n direcЕЈia orizontalДѓ, o vДѓd succesiv Г®n diferite locuri. Unind aceste locuri, obЕЈin o linie. ГЋn matematicДѓ studiez diferite forme V. CUNOAЕћTEREA LUMII
de linii, printre care Еџi p
arabola. Ећtiu cДѓ parabola este o linie care se naЕџte cГ®nd un punct se miЕџcДѓ dupДѓ anumite legi. DacДѓ cercetez condiЕЈiile Г®n care se miЕџcДѓ piatra aruncatДѓ, voi afla cДѓ linia miЕџcДѓrii sale este identicДѓ cu aceea pe care o cunosc sub denumirea de parabolДѓ. Fap
tul cДѓ piatra se miЕџcДѓ tocmai dupДѓ o parabolДѓ este consecinЕЈДѓ a condiЕЈiilor date Еџi rezultДѓ Г®n mod necesar din acestea. Forma parabolei face parte din ansamblul fenomenului, ca toate celelalte componente. Pentru spiritul despre care am vorbit mai sus, Еџi c
are n
-
ar fi nevoit sДѓ urmeze drumul indirect al gГ®ndirii, ar exista nu numai suma senzaЕЈiilor vizuale din diferite puncte, ci, nedespДѓrЕЈit de fenomen, Еџi forma de parabolДѓ a traiectoriei, pe care noi
o adДѓugДѓm fenomenului abia cu ajutorul gГ®ndirii.
CДѓ, la Г®nceput, obiectele ne sГ®nt date fДѓrДѓ noЕЈiunile corespunzДѓtoare, este un fapt care nu depinde de ele, ci de
structura noastrДѓ spiritualДѓ. CДѓci Г®ntreaga noastrДѓ fiinЕЈДѓ funcЕЈioneazДѓ Г®n aЕџa fel Г®ncГ®t elementele realitДѓЕЈii ne vin pe douДѓ cДѓi: pe calea percepЕЈie
i
Еџi pe calea gГ®ndirii
.
Felul Г®n care sГ®nt organizat pentru a Г®nЕЈelege lucrurile nu are nimic de a face cu natura acestora. Sciziunea Г®ntre percepЕЈie Еџi gГ®ndire existДѓ abia din clipa Г®n care eu, observatorul, mДѓ situez Г®n faЕЈa acestor lucruri. Care element
e aparЕЈin unui obiect Еџi care nu
-
i aparЕЈin, acesta este un fapt care nu depinde Г®n nici un caz de felul Г®n care eu ajung la cunoaЕџterea acestor elemente.
Omul este o fiinЕЈДѓ limitatДѓ. ГЋn primul rГ®nd el este o fiinЕЈДѓ printre celelalte fiinЕЈe. ExistenЕЈa sa es
te legatДѓ de spaЕЈiu Еџi de timp. De aceea lui nici nu
-
i poate fi datДѓ decГ®t o parte limitatДѓ din Г®ntregul univers. Dar aceastДѓ parte se leagДѓ, de jur
-
Г®mprejur, atГ®t Г®n timp cГ®t Еџi Г®n spaЕЈiu, de celelalte pДѓrЕЈi. DacДѓ existenЕЈa noastrДѓ s
-
ar lega cu V. CUNOAЕћTEREA LUMII
lucrurile Г®n aЕџa fel Г®ncГ®t fiecare fenomen cosmic sДѓ fie Г®n acelaЕџi timp Еџi fenomenul nostru
, atunci deosebirea dintre noi Еџi lucruri nu ar exista. Dar atunci, pentru noi, nu ar exista nici un lucru particular. Toate fenomenele s
-
ar gДѓsi continuu Г®ntr
-
o totalДѓ fuziu
ne. Cosmosul ar fi o unitate Еџi o totalitate Г®nchisДѓ Г®n sine. Cursul fenomenelor nu ar fi nicДѓieri Г®ntrerupt. Din cauza limitДѓrii noastre, ceea ce, Г®n realitate, nu este individual, ne apare ca entitate individualДѓ. AЕџa, bunДѓoarДѓ, nicДѓieri nu Г®ntГ®lnim Г®n m
od izolat, desprinsДѓ de obiecte, calitatea individualДѓ de roЕџu. Pretutindeni ea este Г®nconjuratДѓ de alte calitДѓЕЈi, de care este unitДѓ Еџi fДѓrДѓ de care nu ar putea exista. Dar, pentru noi, este o necesitate sДѓ desprindem din ansamblul lumii anumite fragmente
Еџi sДѓ le considerДѓm ca realitДѓЕЈi de sine stДѓtДѓtoare. Dintr
-
un tot de culori multiple, ochiul nostru nu poate sesiza decГ®t succesiv culori izolate; dintr
-
un sistem coerent de noЕЈiuni mintea noastrДѓ nu poate sesiza decГ®t noЕЈiuni izolate. AceastДѓ izolare est
e un act subiectiv, condiЕЈionat de faptul cДѓ noi nu sГ®ntem identici cu procesul cosmic, ci o fiinЕЈДѓ printre alte fiinЕЈe.
Totul depinde acum de faptul de a determina poziЕЈia fiinЕЈei, care sГ®ntem noi Г®nЕџine, faЕЈДѓ de celelalte fiinЕЈe. AceastДѓ determinare treb
uie deosebitДѓ de ceea ce numim a deveni numai conЕџtienЕЈi de sinea noastrДѓ. Aceasta se bazeazДѓ pe actul percepЕЈiei, la fel ca actul prin care devenim conЕџtienЕЈi de toate celelalte lucruri. Auto
-
percepЕЈia Г®mi aratДѓ o sumДѓ de Г®nsuЕџiri, pe care le cuprind Г®n Г®
ntregul personalitДѓЕЈii mele, tot aЕџa cum calitДѓЕЈile -
galben, luciu metalic, duritate etc. -
le cuprind Г®n unitatea "aur". AutopercepЕЈia nu mДѓ duce dincolo de sfera realitДѓЕЈii ce
-
mi aparЕЈine. AceastДѓ auto
-
percepЕЈie trebuie deosebitДѓ de auto
-
determinarea gГ®
nditoare
. AЕџa dupДѓ cum V. CUNOAЕћTEREA LUMII
prin gГ®ndire Г®nglobez Г®n Г®nlДѓnЕЈuirea universalДѓ o percepЕЈie particularДѓ a lumii exterioare, tot aЕџa, prin gГ®ndire Г®nglobez Г®n procesul cosmic percepЕЈiile dobГ®ndite Г®n legДѓturДѓ cu mine Г®nsumi. Auto
-
percepЕЈia mea mДѓ Г®ngrДѓdeЕџte Г®ntre an
umite limite; gГ®ndirea mea nu are nimic de a face cu aceste limite. ГЋn acest sens, sГ®nt o fiinЕЈДѓ dublДѓ. Eu sГ®nt Г®nchis Г®n domeniul pe care Г®l percep drept personalitatea mea, dar, Г®n acelaЕџi timp, sГ®nt Еџi purtДѓtorul unei activitДѓЕЈi care determinДѓ existenЕЈa
mea limitatДѓ dintr
-
o sferДѓ superioarДѓ. GГ®ndirea noastrДѓ nu este individualДѓ, ca senzaЕЈia Еџi sentimentul nostru. Ea este universalДѓ. Ea primeЕџte o amprentДѓ individualДѓ Г®n fiecare om numai prin aceea cДѓ este raportatДѓ la sentimentele Еџi senzaЕЈiile lui indiv
iduale. Prin aceastДѓ colorare particularДѓ a gГ®ndirii universale, se deosebesc oamenii unii de alЕЈii. Un triunghi are o singurДѓ noЕЈiune. Pentru conЕЈinutul acestei noЕЈiuni este indiferent cДѓ Г®l concepe conЕџtienЕЈa omeneascДѓ A sau B. Dar fiecare dintre cele do
uДѓ conЕџtienЕЈe va concepe triunghiul Г®n mod individual.
Celor de mai sus li se opune o prejudecatДѓ greu de Г®nvins. O minte mДѓrginitДѓ nu este Г®n stare sДѓ Г®nЕЈeleagДѓ cДѓ noЕЈiunea triunghiului, conceputДѓ de capul meu, este identicДѓ cu aceea pe care o concepe cap
ul semenului meu. Omul naiv se considerДѓ fДѓuritorul noЕЈiunilor sale. De aceea el Г®Еџi Г®nchipuie cДѓ fiecare persoanДѓ ar avea noЕЈiunile sale proprii. Una din Г®ndatoririle cele mai de seamДѓ ale gГ®ndirii filosofice este sДѓ Г®nvingДѓ aceastДѓ prejudecatДѓ. NoЕЈiunea de triunghi, care este o noЕЈiune unitarДѓ, nu se multiplicДѓ prin aceea cДѓ este gГ®nditДѓ de mai mulЕЈi oameni. CДѓci gГ®ndirea celor mulЕЈi este, ea Г®nsДѓЕџi, o unitate.
ГЋn gГ®ndire ni se dДѓ elementul care uneЕџte individualitatea noastrДѓ particularДѓ Г®ntr
-
un tot cu V. CUNOAЕћTEREA LUMII
c
osmosul. CГ®nd avem o senzaЕЈie sau un sentiment (Еџi chiar Еџi atunci cГ®nd percepem) sГ®ntem entitДѓЕЈi distincte, cГ®nd gГ®ndim, Г®nsДѓ, sГ®ntem fiinЕЈa unicДѓ unversalДѓ care pДѓtrunde totul. Acesta este motivul profund al dublei noastre naturi: vedem Г®n noi apДѓrГ®nd Г®n
existenЕЈДѓ o forЕЈДѓ de
-
a dreptul absolutДѓ, o forЕЈДѓ care este universalДѓ, dar pe care noi nu o cunoaЕџtem la izvorГ®rea ei din centrul lumii, ci Г®ntr
-
un punct al periferiei. DacДѓ am cunoaЕџte
-
o la sursДѓ, atunci, Г®n clipa cГ®nd am deveni conЕџtienЕЈi, am cunoaЕџte t
oate enigmele lumii. Dar fiindcДѓ ne aflДѓm Г®ntr
-
un punct periferic Еџi propria noastrДѓ existenЕЈДѓ se gДѓseЕџte Г®nchisДѓ Г®n anumite limite, trebuie sДѓ cunoaЕџtem domeniile din afara fiinЕЈei noastre cu ajutorul gГ®ndirii, care pДѓtrunde Г®n noi din existenЕЈa generalДѓ a cosmosului.
Prin faptul cДѓ gГ®ndirea depДѓЕџeЕџte Г®n noi existenЕЈa noastrДѓ izolatДѓ Еџi se referДѓ la existenЕЈa cosmicДѓ generalДѓ, Г®n noi se naЕџte imboldul dupДѓ cunoaЕџtere. FiinЕЈele lipsite de gГ®ndire nu au acest imbold. CГ®nd li se pun Г®n faЕЈДѓ alte lucruri, pent
ru ele aceasta nu constituie nici o problemДѓ. Aceste alte lucruri rДѓmГ®n exterioare unor asemenea fiinЕЈe. La fiinЕЈele gГ®nditoare, obiectul exterior trezeЕџte numaidecГ®t noЕЈiunea. NoЕЈiunea este acel element pe care Г®l primim de la obiect nu din exterior, ci d
in interior. Echilibrul, unirea celor douДѓ elemente, a elementului interior Еџi a celui exterior, trebuie sДѓ fumizeze cunoaЕџterea
.
Prin urmare, percepЕЈia nu este ceva finit, un lucru Г®ncheiat, ci o parte a realitДѓЕЈii totale. CealaltДѓ parte este noЕЈiunea. Ac
tul cunoaЕџterii este sinteza dintre percepЕЈie Еџi noЕЈiune. Abia percepЕЈia Еџi noЕЈiunea unui lucru redau acel lucru Г®n Г®ntregime.
Expunerile precedente fac dovada cДѓ este absurd V. CUNOAЕћTEREA LUMII
sДѓ cДѓutДѓm, Г®n fiinЕЈele particulare ale lumii, un alt element comun decГ®t conЕЈinut
ul lor conceptual, pe care Г®l aflДѓm prin gГ®ndire. Toate Г®ncercДѓrile care cautДѓ o unitate cosmicДѓ, alta decГ®t aceea a acestui conЕЈinut conceptual unitar, pe care Г®l obЕЈinem prin considerarea gГ®nditoare a percepЕЈiilor noastre, trebuie sДѓ dea greЕџ. Pentru noi
, unitatea cosmicДѓ universalДѓ nu poate fi un Dumnezeu personal
-
omenesc, nici forЕЈa, nici materia, nici voinЕЈa lipsitДѓ de idei (a lui Schopenhauer). Toate aceste entitДѓЕЈi aparЕЈin unui domeniu limitat al observaЕЈiei noastre. Personalitate limitatДѓ Г®n mod ome
nesc percepem numai la noi, iar energia Еџi substanЕЈa le percepem la obiectele exterioare. CГ®t priveЕџte voinЕЈa, ea nu poate fi consideratДѓ decГ®t ca o manifestare activДѓ a personalitДѓЕЈii noastre limitate. Schopenhauer
vrea sДѓ evite a face din gГ®ndirea "abstr
actДѓ" un vehicul al unitДѓЕЈii cosmice Еџi cautДѓ sДѓ o Г®nlocuiascДѓ cu ceva ce i se oferДѓ direct ca realitate. Acest filosof crede cДѓ nu vom Г®nЕЈelege niciodatДѓ lumea dacДѓ o considerДѓm ca lume exterioarДѓ. "De fapt, semnificaЕЈia lumii care mДѓ Г®ntГ®mpinДѓ numai ca o
reprezentare a mea, sau tranziЕЈia de la aceastДѓ lume, care nu este altceva decГ®t o simplДѓ reprezentare a subiectului cunoscДѓtor, la ceea ce mai poate fi ea Г®n afarДѓ de aceasta, nu ar putea fi aflatДѓ niciodatДѓ, dacДѓ cercetДѓtorul Г®nsuЕџi nu ar fi nimic altce
va decГ®t un subiect cunoscДѓtor pur (un Г®naripat cap de Г®nger fДѓrДѓ trup). Dar cum el Г®nsuЕџi Г®Еџi are rДѓdДѓcinile Г®n acea lume, de aceea se regДѓseЕџte Г®n ea ca individ
. Aceasta Г®nseamnДѓ cДѓ cunoaЕџterea sa, care, ca reprezentare, este vehicolul determinant al Г®nt
regii lumi, este deci mijlocitДѓ exclusiv de un trup ale cДѓrui afecte, aЕџa cum am arДѓtat, formeazДѓ pentru minte punctul de plecare al concepЕЈiei despre acea lume. Pentru subiectul cunoscДѓtor, acest trup, V. CUNOAЕћTEREA LUMII
ca atare, nu este decГ®t o reprezentare, ca toate cele
lalte, un obiect printre obiecte: miЕџcДѓrile, acЕЈiunile acestuia Г®i sГ®nt cunoscute la fel ca modificДѓrile tuturor celorlalte obiecte vizibile Еџi, dacДѓ semnificaЕЈia acestor modificДѓri nu i s
-
ar descoperi pe o cu totul altДѓ cale, ele i
-
ar rДѓmГ®ne strДѓine Еџi de
neГ®nЕЈeles... Pentru subiectul cunoscДѓtor, care prin identificarea sa cu trupul se manifestДѓ ca individ, acest trup existДѓ Г®n douДѓ feluri cu totul diferite: o datДѓ ca reprezentare a raЕЈiunii, ca obiect printre obiecte, Еџi supus legilor acestora; dar Г®n ace
laЕџi timp Еџi pe o cu totul altДѓ cale, drept realitatea cunoscutДѓ nouДѓ tuturor Г®n mod nemijlocit, Еџi pe care o desemnДѓm prin cuvГ®ntul voinЕЈДѓ
. Fiecare act adevДѓrat al voinЕЈei sale este imediat Еџi inevitabil Еџi o miЕџcare a trupului sДѓu: el nu poate voi Г®ntr
-
a
devДѓr fДѓrДѓ a percepe concomitent cДѓ voinЕЈa apare ca o miЕџcare a trupului. Actul de voinЕЈДѓ Еџi acЕЈiunea trupului nu sГ®nt douДѓ stДѓri obiectiv diferite, pe care le uneЕџte legДѓtura cauzalitДѓЕЈii, nu stau Г®n raport de la cauzДѓ la efect, ci sГ®nt unul Еџi acelaЕџi lu
cru, Г®nsДѓ date nouДѓ pe douДѓ cДѓi cu totul diferite: o datДѓ cu totul direct, iar a doua oarДѓ Г®n examenul raЕЈional." Pe temeiul acestor considerДѓri, Schopenhauer
se crede Г®ndreptДѓЕЈit sДѓ gДѓseascДѓ "obiectivitatea" voinЕЈei Г®n trupul omului. El este de pДѓrere cДѓ Г®n acЕЈiunile trupului se poate sesiza Г®n mod direct
o realitate, cДѓ, in concreto
, am putea sesiza lucrul Г®n sine. ГЋmpotriva acestor expuneri trebuie sДѓ obiectДѓm cДѓ acЕЈiunile trupului nostru ajung Г®n conЕџtienЕЈa noastrДѓ numai prin auto
-
percepЕЈie, Еџi, ca atar
e, nu au nici un privilegiu faЕЈДѓ de celelalte percepЕЈii. DacДѓ vrem sДѓ le cunoaЕџtem
esenЕЈa, o putem face numai prin reflecЕЈie gГ®nditoare
, adicДѓ prin integrarea lor Г®n sistemul conceptual al noЕЈiunilor Еџi ideilor noastre.
V. CUNOAЕћTEREA LUMII
Cea mai Г®nrДѓdДѓcinatДѓ pДѓrere Г®n conЕџt
ienЕЈa naivДѓ a omului este pДѓrerea conform cДѓreia gГ®ndirea ar fi abstractДѓ, fДѓrДѓ nici un conЕЈinut concret. Ea ne poate furniza cel mult o copie "idealДѓ" a unitДѓЕЈii lumii, dar Г®n nici un caz lumea Г®nsДѓЕџi. Cine judecДѓ astfel nu Г®Еџi dДѓ seama ce este percepЕЈia fДѓrДѓ noЕЈiune. SДѓ examinДѓm aceastДѓ lume a percepЕЈiilor. Ea ne apare ca un simplu "unul lГ®ngДѓ altul" Г®n spaЕЈiu Еџi ca un simplu "unul dupДѓ altul" Г®n timp, un agregat de lucruri singulare, fДѓrДѓ nici o legДѓturДѓ Г®ntre ele. Nici unul din lucrurile care apar Еџi di
spar pe scena percepЕЈiilor, nu au ceva de
-
a face, nemijlocit, unul cu altul, ceva care sДѓ poatДѓ fi perceput. Aici lumea nu este decГ®t o multiplicitate de obiecte cu aceeaЕџi valoare. Nici un obiect nu joacДѓ un rol mai mare decГ®t celДѓlalt Г®n angrenajul lumii
. Trebuie sДѓ Г®nЕЈelegem Г®n mod limpede: ca sДѓ ne putem da seama cДѓ un lucru are o Г®nsemnДѓtate mai marc decГ®t altul, trebuie sДѓ ne Г®ntrebam gГ®ndirea. FДѓrДѓ o gГ®ndire care sДѓ funcЕЈioneze, un oarecare organ rudimentar al animalului, fДѓrДѓ importanЕЈДѓ pentru viaЕЈa
acestuia, pare sДѓ aibДѓ aceeaЕџi valoare ca cel mai important mДѓdular al corpului sДѓu. Lucrurile diferite dobГ®ndesc importanЕЈДѓ Г®n sine Еџi pentru restul lumii, abia dupДѓ ce gГ®ndirea Г®Еџi urzeЕџte firele de la fiinЕЈДѓ la fiinЕЈДѓ. AceastДѓ activitate a gГ®ndirii est
e plinДѓ
de conЕЈinut
. CДѓci numai datoritДѓ unui conЕЈinut cu totul precis Еџi concret, pot
Еџti de ce melcul stДѓ pe o treaptДѓ de dezvoltare organicДѓ inferioarДѓ leului. Simpla privire, percepЕЈia, nu
-
mi dДѓ nici un conЕЈinut care sДѓ mДѓ poatДѓ instrui asupra desДѓvГ®rЕџ
irii unui organism.
GГ®ndirea scoate acest conЕЈinut din lumea noЕЈiunilor Еџi a ideilor pe care le are omul, Еџi
-
l alДѓturДѓ percepЕЈiei. ГЋn opoziЕЈie cu conЕЈinutul percepЕЈiei, care ne V. CUNOAЕћTEREA LUMII
este dat din afarДѓ, conЕЈinutul gГ®ndirii apare Г®n interior. Forma Г®n care se pre
zintДѓ acest conЕЈinut la Г®nceput, vrem s
-
o numim intuiЕЈie
. IntuiЕЈia este pentru gГ®ndire ceea ce este observaЕЈia
pentru percepЕЈie. IntuiЕЈia Еџi observaЕЈia sГ®nt izvoarele cunoaЕџterii noastre. Lucrurile pe care le observДѓm ne rДѓmГ®n strДѓine atГ®t timp cГ®t nu avem
, Г®n interiorul nostru, intuiЕЈia corespunzДѓtoare care sДѓ completeze partea de realitate, absentДѓ din percepЕЈie. Cine nu are capacitatea de a gДѓsi pentru fiecare lucru intuiЕЈia corespunzДѓtoare, aceluia, realitatea deplinДѓ a lucrurilor Г®i rДѓmГ®ne necunoscutДѓ.
AЕџa dupДѓ cum daltonicul nu vede decГ®t diverse nuanЕЈe de luminozitate, fДѓrДѓ calitДѓЕЈi cromatice, tot aЕџa omul lipsit de intuiЕЈie nu poate avea decГ®t fragmente de percepЕЈii, fДѓrДѓ legДѓturДѓ Г®ntre ele.
A explica
un lucru, a
-
l face Г®nЕЈeles
, nu Г®nseamnДѓ altceva d
ecГ®t a
-
l aЕџeza Г®n Г®nlДѓnЕЈuirea din care a fost smuls, prin conformaЕЈia organismului nostru, arДѓtatДѓ mai sus. Obiecte izolate de ansamblul cosmic nu existДѓ. Orice izolare nu are decГ®t o semnificaЕЈie subiectivДѓ Еџi ea se datoreazДѓ organizДѓrii noastre. Pentru n
oi, ansamblul cosmic se subdivide Г®n: sus Еџi jos, Г®nainte Еџi Г®napoi, cauzДѓ Еџi efect, obiect Еџi reprezentare, substanЕЈДѓ Еџi energie, obiect Еџi subiect etc. Ceea ce ne Г®ntГ®mpinДѓ drept particularitДѓЕЈi separate Г®n percepЕЈie, se uneЕџte, parte cu parte, prin lume
a coerentДѓ Еџi unitarДѓ a intuiЕЈiilor noastre; iar prin gГ®ndire reunim ceea ce am separat prin percepЕЈie.
Caracterul enigmatic al lucrurilor se datoreazДѓ existenЕЈei lor izolate. Dar aceastДѓ izolare este provocatДѓ de noi, Еџi ea poate fi din nou Г®nlДѓturatДѓ Г®n lumea noЕЈiunilor noastre.
ГЋn afara celor ce ne sГ®nt date prin gГ®ndire Еџi V. CUNOAЕћTEREA LUMII
percepЕЈie, nimic nu ne este dat direct. Se naЕџte acum Г®ntrebarea: care este Г®nsemnДѓtatea percepЕЈiei conform expunerilor noastre? Am recunoscut mai sus cДѓ argumentarea pe care idealism
ul critic o face pentru a dovedi natura subiectivДѓ a percepЕЈiilor, se prДѓbuЕџeЕџte de la sine; dar prin aceea cДѓ recunoaЕџtem inexactitatea argumentДѓrii nu Г®nseamnДѓ cДѓ problema Г®nsДѓЕџi s
-
ar Г®ntemeia pe o eroare. Idealismul critic nu porneЕџte Г®n argumentarea sa
de la natura absolutДѓ a gГ®ndirii, ci se sprijinДѓ pe faptul cДѓ realismul naiv, urmДѓrit consecvent, se anuleazДѓ de la sine. Dar cum se prezintДѓ problema dacДѓ recunoaЕџtem caracterul absolut al gГ®ndirii?
SДѓ presupunem cДѓ Г®n conЕџtienЕЈa mea apare o anumitДѓ perc
epЕЈie, de pildДѓ, culoarea roЕџie. ContinuГ®nd observaЕЈia, constatДѓm cДѓ percepЕЈia stДѓ Г®n legДѓturДѓ cu alte percepЕЈii, de pildДѓ, cu percepЕЈia unei anumite figuri, cu anumite percepЕЈii calorice Еџi tactile. Aceste percepЕЈii la un loc, eu le numesc un obiect din l
umea simЕЈurilor. ГЋmi pot pune acum Г®ntrebarea: ce se mai gДѓseЕџte, Г®n afarДѓ de cele amintite, Г®n porЕЈiunea de spaЕЈiu Г®n care Г®mi apar percepЕЈiile de mai sus? ГЋn aceastДѓ porЕЈiune de spaЕЈiu voi gДѓsi procese mecanice, chimice Еџi de alt gen. Continui cercetarea
Еџi examinez procesele pe care le gДѓsesc pe drumul de la obiectul percepЕЈiei pГ®nДѓ la organul meu senzorial. Pot gДѓsi fenomene de miЕџcare la un obiect elastic, a cДѓrui naturДѓ nu mai are nimic comun cu percepЕЈia originarДѓ. AcelaЕџi rezultat Г®l obЕЈin cГ®nd exam
inez apoi transmiterea impresiilor de la simЕЈuri la creier. ГЋn fiecare din aceste domenii am noi percepЕЈii; dar ceea ce face legДѓtura Г®ntre toate aceste percepЕЈii separate Г®n timp Еџi spaЕЈiu este gГ®ndirea. VibraЕЈiile aerului, care transmit sunetul, sГ®nt pen
tru mine percepЕЈii la fel ca V. CUNOAЕћTEREA LUMII
sunetul Г®nsuЕџi. Numai gГ®ndirea este aceea care coordoneazДѓ Еџi Г®mbinДѓ toate aceste percepЕЈii Еџi le prezintДѓ Г®n raportul lor de reciprocitate. Nu putem spune cДѓ, Г®n afarДѓ de lucrurile percepute direct, ar mai exista o realitate, alta decГ®t aceea a raporturilor conceptuale dintre percepЕЈii (realitate descoperitДѓ de gГ®ndire). Raportul obiectelor percepute faЕЈДѓ de subiectul care percepe, raport care depДѓЕџeЕџte lucrurile pe care le percepem doar, este, aЕџadar, un raport pur conceptual,
adicДѓ un raport care nu poate fi exprimat decГ®t prin noЕЈiuni. Numai dacДѓ aЕџ putea percepe cum obiectul de perceput afecteazДѓ subiectul, sau invers, dacДѓ aЕџ putea observa prin subiect cum se edificДѓ imaginea percepЕЈiei, numai atunci aЕџ putea vorbi aЕџa cum vorbeЕџte fiziologia modernДѓ Еџi idealismul critic, care se bazeazДѓ pe ea. AceastДѓ concepЕЈie confundДѓ un raport conceptual (raportul obiectului faЕЈДѓ de subiect) cu un proces despre care s
-
ar putea vorbi numai dacДѓ el ar putea fi perceput. De aceea fraza "nic
i o culoare fДѓrДѓ un ochi sensibil la culoare" nu Г®nseamnДѓ cДѓ ochiul produce culoarea, ci numai cДѓ Г®ntre percepЕЈia culorii Еџi percepЕЈia ochiului, existДѓ un raport conceptual, ce poate fi sesizat prin gГ®ndire. ЕћtiinЕЈa empiricДѓ are sarcina sДѓ stabileascДѓ rapo
rtul dintre Г®nsuЕџirile ochiului Еџi acelea ale culorii; datoritДѓ cДѓror Г®ntocmiri ale ochiului ni se transmite percepЕЈia culorii, etc. Eu pot urmДѓri cum se succed diferitele percepЕЈii Еџi raportul ce se stabileЕџte Г®ntre ele, Г®n spaЕЈiu; rezultatele acestor obs
ervaЕЈii le pot exprima apoi Г®n noЕЈiuni; dar eu nu pot percepe cum se naЕџte o percepЕЈie din neperceptibil. Orice strДѓduinЕЈДѓ de a cДѓuta Г®ntre percepЕЈii altceva decГ®t relaЕЈii de gГ®nduri, sГ®nt, din capul locului, sortite sДѓ dea greЕџ.
Ce este, prin urmare, perc
epЕЈia? AceastДѓ Г®ntrebare, V. CUNOAЕћTEREA LUMII
pusДѓ la modul general, este absurdДѓ. PercepЕЈia ni se prezintДѓ Г®ntotdeauna ca un conЕЈinut cu totul precis Еџi concret. Acest conЕЈinut ne este dat Г®n mod direct Еџi el se epuizeazДѓ Г®n realitatea datДѓ. ГЋn privinЕЈa acestei realitДѓЕЈi dat
e, ne putem doar Г®ntreba ce este ea Г®n afarДѓ de percepЕЈie, adicДѓ ce este ea pentru gГ®ndire? ГЋntrebarea despre "ce"
-
ul unei percepЕЈii nu se poate referi, deci, decГ®t la intuiЕЈia conceptualДѓ, care Г®i corespunde. Din acest punct de vedere, problema subiectivi
tДѓЕЈii percepЕЈiei nu poate fi pusДѓ deloc Г®n sensul idealismului critic. Nu ne este Г®ngДѓduit a considera drept subiectiv decГ®t ceea ce percepem ca aparЕЈinГ®nd subiectului. A stabili o legДѓturДѓ Г®ntre subiectiv Еџi obiectiv nu revine unui proces real Г®n sens nai
v, adicДѓ unui proces perceptibil, ci exclusiv gГ®ndirii. Pentru noi obiectiv este, prin urmare, ceea ce ni se Г®nfДѓЕЈiЕџeazДѓ ca fiind Г®n afara subiectului care percepe. Subiectul percepЕЈiei rДѓmГ®ne pentru mine perceptibil, dupДѓ ce masa care stДѓ Г®naintea mea a d
ispДѓrut din cГ®mpul observaЕЈiei mele. Observarea mesei a provocat Г®n mine o modificare ce, de asemenea, rДѓmГ®ne. Eu deЕЈin capacitatea de a produce mai tГ®rziu imaginea mesei din nou. AceastДѓ capacitate de a produce o imagine rДѓmГ®ne legatДѓ de mine. Pentru psih
ologie, aceastДѓ imagine este o reprezentare a memoriei dar, Г®n fond, ea este singurul lucru care, pe drept cuvГ®nt, poate fi numit reprezentarea
mesei. Ea corespunde modificДѓrii perceptibile care a avut loc Г®n mine ca o consecinЕЈДѓ a prezenЕЈei mesei Г®n cГ®mpu
l meu vizual. Ећi anume, ea nu Г®nseamnДѓ modificarea unui oarecare "eu Г®n sine", ce ar sta Г®n dosul subiectului care percepe, ci o modificare a Г®nsuЕџi subiectului perceptor. Deci, reprezentarea este o percepЕЈie subiectivДѓ, Г®n opoziЕЈie cu percepЕЈia obiectivДѓ,
pe care o avem atunci V. CUNOAЕћTEREA LUMII
cГ®nd obiectul este prezent Г®n orizontul percepЕЈiei. A arunca claie peste grДѓmadДѓ percepЕЈiile subiective Еџi percepЕЈiile obiective, duce la eroarea pe care o face idealismul atunci cГ®nd spune: lumea este reprezentarea mea.
DeocamdatДѓ n
u este vorba despre altceva decГ®t sДѓ determinДѓm mai Г®ndeaproape noЕЈiunea reprezentДѓrii. Cele arДѓtate pГ®nДѓ aici nu constituie Г®ncДѓ noЕЈiunea reprezentДѓrii; ele ne indicДѓ doar calea spre locul unde poate fi ea gДѓsitДѓ. NoЕЈiunea exactДѓ a reprezentДѓrii ne va Г®ng
Дѓdui apoi sДѓ dobГ®ndim Еџi o explicaЕЈie satisfДѓcДѓtoare a raportului dintre reprezentare Еџi obiect. Ea ne va duce Г®n domeniul Г®n care raportul dintre subiectul omenesc Еџi obiectul aparЕЈinДѓtor lumii iese din cГ®mpul pur conceptual al cunoaЕџterii Еџi coboarДѓ Г®n v
iaЕЈa individualДѓ, concretДѓ. Abia dupДѓ ce aflДѓm ce trebuie sДѓ Еџtim despre lume, abia atunci ne va fi uЕџor sДѓ ne conformДѓm ei. Nu putem fi activi cu deplinДѓ putere decГ®t dupДѓ ce cunoaЕџtem obiectul aparЕЈinДѓtor lumii, cДѓruia Г®i dedicДѓm activitatea.
Adaos la n
oua ediЕЈie (1918)
. ConcepЕЈia caracterizatДѓ aici poate fi consideratДѓ una la care omul ajunge mai Г®ntГ®i Г®n mod natural, de Г®ndatДѓ ce Г®ncepe sДѓ cugete asupra raportului dintre el Еџi lume. Apoi el se simte afundat Г®ntr
-
o plДѓsmuire de gГ®nduri, care se clarific
Дѓ pe mДѓsurДѓ ce el le
formeazДѓ. AceastДѓ reЕЈea de gГ®nduri este de aЕџa naturДѓ Г®ncГ®t, printr
-
o simplДѓ combatere teoreticДѓ, nu am fДѓcut totul ce
-
i necesar pentru ea. Pentru a gДѓsi o ieЕџire din perspectiva rДѓtДѓcirii Г®n care ne poate duce, ea trebuie trДѓitДѓ. Ea t
rebuie sДѓ parДѓ cДѓ ar fi Г®ntr
-
o contradicЕЈie cu privire la raportul dintre om Еџi lume, nu fiindcДѓ am vrea sДѓ combatem pe unii, despre care am crede cДѓ au o pДѓrere V. CUNOAЕћTEREA LUMII
greЕџitДѓ despre acest raport, ci pentru cДѓ este necesar sДѓ cunoaЕџtem la ce rДѓtДѓcire pot duce pr
imele reflecЕЈii asupra acestui raport. Trebuie sДѓ dobГ®ndim acea pricepere
care Еџtie cum sДѓ ne combatem pe noi Г®nЕџine
Г®n privinЕЈa acestor prime reflecЕЈii. Dintr
-
un asemenea punct de vedere au fost fДѓcute expunerile de mai sus.
Cel ce cautДѓ sДѓ dobГ®ndeascДѓ o concepЕЈie despre raportul omului faЕЈДѓ de lume Г®Еџi va da seama cДѓ acest raport se stabileЕџte, cel puЕЈin Г®n parte, prin faptul cДѓ omul Г®Еџi face reprezentДѓri despre obiectele Еџi fenomenele lumii. Prin aceasta privirea omului se Г®ntoarce de la ceea ce existДѓ Г®
n lumea exterioarДѓ
Еџi se Г®ndreptДѓ spre lumea lui interioarДѓ, spre lumea reprezentДѓrilor sale. El Г®ncepe sДѓ
-
Еџi spunДѓ: eu nu pot intra Г®n raport cu nici un obiect, cu nici un fenomen, fДѓrДѓ ca Г®n mine sДѓ nu se nascДѓ o reprezentare. De la observarea acestui fa
pt, omul mai are de fДѓcut un singur pas ca sДѓ ajungДѓ la pДѓrerea: Г®n mine Г®nsДѓ nu trДѓiesc decГ®t reprezentДѓrile mele; despre o lume din afara mea Еџtiu ceva numai Г®n mДѓsura Г®n care ea este o reprezentare Г®n mine. AdoptГ®nd aceastДѓ pДѓrere, pДѓrДѓsim punctul de ve
dere al realismului naiv, pe care omul l
-
a avut Г®naintea oricДѓrei reflecЕЈii asupra raportului sДѓu faЕЈДѓ de lume. Din acest punct de vedere, el crede cДѓ are de a face cu lucruri reale. AutoreflecЕЈia ne determinДѓ sДѓ pДѓrДѓsim acest punct de vedere. Ea nu ne per
mite sДѓ concepem realitatea Г®n sensul Г®n care o concepe conЕџtienЕЈa naivДѓ, ci ne Г®ndreaptДѓ exclusiv asupra reprezentДѓrilor noastre; acestea se interpun Г®ntre fiinЕЈa proprie a omului Еџi presupusa lume realДѓ, aЕџa cum o concepe punctul de vedere naiv. Prin lum
ea reprezentДѓrilor sale, astfel interpuse, omul nu mai poate privi la o asemenea realitate. El trebuie sДѓ presupunДѓ cДѓ V. CUNOAЕћTEREA LUMII
omul este orb faЕЈДѓ de aceastДѓ realitate. Astfel, se naЕџte ideea unui "lucru Г®n sine", inaccesibil cunoaЕџterii omeneЕџti. CГ®tДѓ vreme rДѓmГ®ne
m la examinarea raportului ce pare a se stabili Г®ntre om Еџi lume, datoritДѓ reprezentДѓrilor sale, nu ne vom putea elibera de acest fel de a gГ®ndi. Nu putem rДѓmГ®ne la punctul de vedere al realitДѓЕЈii naive, dacДѓ nu vrem sДѓ zДѓgДѓzuim Г®n mod artificial strДѓdania
dupДѓ cunoaЕџtere. Faptul cДѓ existДѓ aceastДѓ strДѓdanie de a cunoaЕџte raportul dintre om Еџi lume ne aratДѓ cДѓ acest punct de vedere trebuie pДѓrДѓsit. DacДѓ punctul de vedere naiv ne
-
ar prezenta o realitate pe care am putea
-
o recunoaЕџte ca atare, omul nu ar putea
simЕЈi aceastДѓ strДѓdanie. Dar prin faptul cДѓ pДѓrДѓsim punctul de vedere naiv, Еџi -
fДѓrДѓ sДѓ observДѓm -
pДѓstrДѓm felul sДѓu de a gГ®ndi, nu ajungem la ceea ce am putea recunoaЕџte ca adevДѓr. ГЋntr
-
o asemenea greЕџalДѓ cДѓdem cГ®nd ne spunem: Г®n mine nu trДѓiesc decГ®t r
eprezentДѓrile mele Еџi, Г®n timp ce cred cДѓ am de a face cu realitДѓЕЈi, iau cunoЕџtinЕЈДѓ numai de reprezentДѓrile pe care mi le
-
am format despre aceste realitДѓЕЈi; de aceea trebuie sДѓ presupunem cДѓ adevДѓratele realitДѓЕЈi, adevДѓratele "lucruri Г®n sine", despre care
nu Еџtiu absolut nimic direct, existДѓ abia Г®n afara sferei conЕџtienЕЈei mele: aceste realitДѓЕЈi se apropie oarecum de mine Еџi mДѓ influenЕЈeazДѓ Г®n aЕџa fel Г®ncГ®t, Г®n mine, se trezesc reprezentДѓri. Cel ce gГ®ndeЕџte astfel nu face decГ®t sДѓ alДѓture
lumii existente o nouДѓ lume. Dar, Г®n ceea ce priveЕџte aceastДѓ a doua lume, el ar trebui sДѓ reia de la Г®nceput acelaЕџi proces de gГ®ndire. CДѓci, aici, necunoscutul "lucru Г®n sine", Г®n raportul sДѓu faЕЈДѓ de fiinЕЈa lДѓuntricДѓ a omului, nu este conceput altfel decГ®t este concepu
tДѓ aЕџa
-
numita lume cunoscutДѓ a realismului naiv. Din acest pДѓienjeniЕџ de pДѓreri, Г®n care ajungem fДѓcГ®nd reflecЕЈii critice asupra V. CUNOAЕћTEREA LUMII
acestui punct de vedere, scДѓpДѓm numai dacДѓ observДѓm cДѓ Г®nДѓuntrul celor ce putem trДѓi prin percepЕЈie, Г®n noi Еџi afarДѓ Г®n lume, e
xistДѓ ceva ce nu poate cДѓdea Г®n situaЕЈia ca Г®ntre fenomenul observat Еџi omul observator sДѓ se interpunДѓ reprezentarea. Aceasta
este gГ®ndirea
.
FaЕЈДѓ de gГ®ndire, omul poate
rДѓmГ®ne la punctul de vedere al realismului naiv. DacДѓ totuЕџi nu o face, aceasta numai fiindcДѓ omul a observat cДѓ, pentru celelalte domenii, el trebuie sДѓ pДѓrДѓseascДѓ acest punct de vedere; el trece cu vederea Г®nsДѓ cДѓ pДѓrerea dobГ®nditДѓ pe aceastДѓ cale nu se poate aplica Еџi gГ®ndirii. DacДѓ observДѓ aceasta, atunci i se deschide accesul spre ceal
altДѓ Г®nЕЈelegere, cДѓ Г®n
gГ®ndire Еџi prin
gГ®ndire omul trebuie sДѓ cunoascДѓ lucrurile faЕЈДѓ de care se pare cДѓ se face orb, Г®n timpul cГ®nd Г®ntre el Еџi lume trebuie sДѓ intercaleze lumea reprezentДѓrilor. Un gГ®nditor pe care autorul acestei cДѓrЕЈi Г®l apreciazДѓ foar
te mult, Г®i aduce Г®nvinuirea cДѓ a rДѓmas Г®n expunerile asupra gГ®ndirii la un realism naiv, asemДѓnДѓtor realismului care confundДѓ lumea realДѓ cu lumea reprezentДѓrilor. TotuЕџi, autorul acestor expuneri crede a fi arДѓtat Г®ndeajuns, tocmai Г®n aceste expuneri, cДѓ
valabilitatea "realismului naiv" Г®n ceea ce priveЕџte gГ®ndirea
, rezultДѓ, Г®n mod necesar, dintr
-
o analizДѓ obiectivДѓ a acesteia, Еџi cДѓ celДѓlalt realism naiv, nejustificat, poate fi Г®nvins prin cunoaЕџterea naturii adevДѓrate a gГ®ndirii.
VI. INDIVIDUALITATEA OMENEASCД‚
ЕћTIINЕўA LIBERTД‚ЕўII
VI. INDIVIDUALITATEA
OMENEASCД‚
D
ificultatea principalДѓ pe care filosofii o Г®ntГ®mpinДѓ Г®n explicarea reprezentДѓrilor, este atribuitДѓ Г®mprejurДѓrii cДѓ noi nu sГ®ntem obiectele exterioare Еџi, cu toate acestea, reprezentДѓrile noastre trebuie sДѓ aibДѓ o Г®nfДѓЕЈiЕџar
e corespunzДѓtoare acestor obiecte. Dar examinГ®nd lucrurile mai precis, ajungem la concluzia cДѓ aceastДѓ dificultate nici nu existДѓ. FireЕџte, noi nu sГ®ntem obiectele exterioare, dar facem parte din una Еџi aceeaЕџi lume de care aparЕЈin Еџi aceste obiecte. Acea porЕЈiune din lume, pe care eu o percep drept subiectul meu, este strДѓbДѓtutДѓ de curentul proceselor generale ale lumii. CГ®nd mДѓ percep pe mine Г®nsumi, la Г®nceput, sГ®nt o fiinЕЈДѓ limitatДѓ de pielea trupului meu. Ceea ce se cuprinde Г®nsДѓ Г®ntre aceste limite al
e pielii trupului, aparЕЈine cosmosului, ca unui Г®ntreg. Deci, pentru ca Г®ntre organismul meu Еџi obiectele Г®nconjurДѓtoare sДѓ existe un raport, nu
-
i deloc necesar ca aceste obiecte, ori ceva din cuprinsul lor, sДѓ intre Г®n mine sau sДѓ se imprime Г®n spiritul m
eu, aЕџa cum se imprimДѓ pecetea Г®n cearДѓ. ГЋntrebarea: cum iau eu cunoЕџtinЕЈДѓ de pomul care se gДѓseЕџte la zece paЕџi de mine este cu totul greЕџit pusДѓ. Ea izvorДѓЕџte din concepЕЈia cДѓ limitele trupului meu ar fi un adevДѓrat perete despДѓrЕЈitor, prin care pДѓtrund Г®n mine Еџtiri despre obiecte. De fapt, forЕЈele active Г®n interiorul pielii trupului meu sГ®nt aceleaЕџi forЕЈe care existДѓ Еџi Г®n afara mea. Deci, eu sГ®nt, de fapt, lucrurile; bineГ®nЕЈeles, nu eu ca VI. INDIVIDUALITATEA OMENEASCД‚
subiect perceptor, ci eu Г®n mДѓsura Г®n care sГ®nt parte integran
tДѓ din procesul universal al lumii. PercepЕЈia pomului Еџi eul meu sГ®nt douДѓ lucruri care fac parte din acelaЕџi Г®ntreg. Acest proces universal dДѓ naЕџtere, Г®n egalДѓ mДѓsurДѓ, acolo percepЕЈiei pomului, la fel ca aici percepЕЈiei eului meu. DacДѓ nu aЕџ fi un cunosc
Дѓtor al lumii, ci un creator al ei, atunci obiectul Еџi subiectul (percepЕЈie Еџi eu) s
-
ar naЕџte Г®n acelaЕџi act. CДѓci ele se condiЕЈioneazДѓ reciproc. Eu, ca Еџi cunoscДѓtor al lumii, pot sДѓ gДѓsesc elementul comun al celor douДѓ realitДѓЕЈi ce
-
Еџi aparЕЈin reciproc un
a alteia, numai prin gГ®ndire, care le raporteazДѓ una la alta prin noЕЈiuni.
Cel mai greu lucru de combДѓtut vor fi aЕџa
-
numitele dovezi fiziologice, aduse pentru a arДѓta subiectivitatea percepЕЈiilor noastre. CГ®nd exercit o apДѓsare asupra pielii corpului meu, percep o senzaЕЈie de apДѓsare. AceeaЕџi apДѓsare o pot percepe cu ochii, drept luminДѓ, cu urechile, drept sunet. O descДѓrcare electricДѓ este perceputДѓ cu ochii ca luminДѓ, cu urechile ca sunet, prin nervii pielii ca izbiturДѓ, prin organul olfactiv ca miros de fosfor. Ce rezultДѓ din aceastДѓ stare de fapt? Doar atГ®t: eu percep o descДѓrcare electricДѓ, respectiv o presiune, cДѓreia Г®i urmeazДѓ o luminДѓ, un sunet, un anumit miros etc. DacДѓ n
-
ar exista ochiul, la percepЕЈia zguduiturii mecanice din atmosfera Г®nconjurДѓto
are nu s
-
ar asocia percepЕЈia unei lumini, aЕџa dupДѓ cum, Г®n absenЕЈa unui organ al auzului, nu s
-
ar asocia percepЕЈia sunetului etc. Cu ce drept se spune, cДѓ fДѓrДѓ organe de percepЕЈie Г®ntregul fenomen ar fi inexistent? Acela care, din faptul cДѓ un fenomen elec
tric provoacДѓ Г®n ochi luminДѓ, trage concluzia cДѓ ceea ce percepe ca luminДѓ, Г®n afara organismului sДѓu nu este decГ®t procesul unei miЕџcДѓri mecanice, uitДѓ cДѓ n
-
a fДѓcut altceva VI. INDIVIDUALITATEA OMENEASCД‚
decГ®t sДѓ treacДѓ de la o percepЕЈie la alta, Еџi nicidecum n
-
a trecut la un lucru Г®n afara percepЕЈiei. AЕџa cum se poate spune cДѓ ochiul percepe un proces de miЕџcare mecanicДѓ din jurul sДѓu drept luminДѓ, tot aЕџa se poate afirma cДѓ modificДѓrile regulate ale unui obiect sГ®nt percepute de noi drept fenomene de miЕџcare. DacДѓ pe circumferinЕЈa unu
i disc desenez un cal de douДѓsprezece ori, Еџi anume exact Г®n formele pe care corpul sДѓu le ia Г®n timp ce fuge, atunci, prin Г®nvГ®rtirea discului, pot provoca iluzia miЕџcДѓrii. N
-
am decГ®t sДѓ privesc printr
-
o deschizДѓturДѓ Еџi, Г®nvГ®rtind discul, nu voi vedea dou
Дѓsprezece imagini ale calului, ci imaginea unui cal ce fuge.
Prin urmare, amintitele fapte fiziologice nu pot arunca luminДѓ asupra raportului ce existДѓ Г®ntre percepЕЈie Еџi reprezentare. Trebuie sДѓ gДѓsim o altДѓ cale.
ГЋn momentul Г®n care Г®n cГ®mpul observaЕЈiei
mele apare o percepЕЈie, prin mine se manifestДѓ Еџi gГ®ndirea. O verigДѓ Г®n sistemul meu de gГ®nduri, o anumitДѓ intuiЕЈie, o noЕЈiune se leagДѓ de percepЕЈia mea. Iar apoi, dupДѓ ce percepЕЈia a dispДѓrut din cГ®mpul meu vizual, ce rДѓmГ®ne Г®n urma ei? ГЋn urma ei rДѓmГ®ne
intuiЕЈia Еџi raportul acesteia cu acea percepЕЈie anumitДѓ pe care mi
-
am format
-
o Г®n momentul perceperii. Modul viu Г®n care Г®mi amintesc mai tГ®rziu de acest raport depinde de felul Г®n care funcЕЈioneazДѓ organismul meu spiritual Еџi corporal. Reprezentarea nu e
ste altceva decГ®t o intuiЕЈie raportatДѓ la o anumitДѓ percepЕЈie, o noЕЈiune care, odatДѓ, era legatДѓ de o percepЕЈie, Еџi cДѓreia i
-
a rДѓmas legДѓtura cu aceastДѓ percepЕЈie. NoЕЈiunea mea despre un anume leu nu s
-
a format din
percepЕЈiile mele despre lei. Dar reprezen
tarea mea despre lei s
-
a format numai Г®n urma
percepЕЈiei. ГЋl pot face pe un om, care n
-
a vДѓzut niciodatДѓ un leu, sДѓ Г®nЕЈeleagДѓ noЕЈiunea de VI. INDIVIDUALITATEA OMENEASCД‚
leu. Nu
-
mi va reuЕџi Г®nsДѓ ca sДѓ
-
i prezint o reprezentare vie, fДѓrДѓ perceperea lui proprie.
Deci, reprezentarea
este o n
oЕЈiune individualizatДѓ. Se explicДѓ acum de ce reprezentДѓrile pot sДѓ reprezinte obiectele realitДѓЕЈii. Deplina realitate a unui lucru ni se dДѓruieЕџte, Г®n clipa observaЕЈiei, din contopirea noЕЈiunii Еџi percepЕЈiei. Printr
-
o percepЕЈie, noЕЈiunea dobГ®ndeЕџte o Г®nfДѓ
ЕЈiЕџare individualДѓ, un raport cu aceastДѓ percepЕЈie anumitДѓ. ГЋn aceastДѓ Г®nfДѓЕЈiЕџare individualДѓ, care poartДѓ Г®n sine, ca ceva specific, raportul cu percepЕЈia, ea continuДѓ sДѓ trДѓiascДѓ Г®n noi Еџi formeazДѓ reprezentarea lucrului respectiv. DacДѓ Г®ntГ®lnim un al do
ilea lucru, cu care se leagДѓ aceeaЕџi noЕЈiune, Г®l recunoaЕџtem ca fДѓcГ®nd parte din aceeaЕџi categorie ca cel dintГ®i; dacДѓ Г®ntГ®lnim acelaЕџi lucru a doua oarДѓ, Г®n sistemul nostru de noЕЈiuni nu Г®ntГ®lnim acum numai o noЕЈiune corespunzДѓtoare, ci Г®ntГ®lnim noЕЈiunea individualizatДѓ, Г®mpreunДѓ cu raportul sДѓu caracteristic faЕЈДѓ de acelaЕџi obiect, Еџi noi recunoaЕџtem obiectul.
Prin urmare, reprezentarea stДѓ Г®ntre percepЕЈie Еџi noЕЈiune. Ea este noЕЈiunea determinatДѓ, care indicДѓ percepЕЈia.
Suma celor despre care Г®mi pot face
reprezentДѓri pot s
-
o numesc experienЕЈa mea. Acel om va avea experienЕЈele mai bogate, care are un numДѓr mai mare de noЕЈiuni individualizate. Un om cДѓruia Г®i lipseЕџte orice posibilitate de intuiЕЈie, nu este apt de a dobГ®ndi experienЕЈe. El pierde obiectele d
in cГ®mpul sДѓu de observaЕЈie, fiindcДѓ Г®i lipsesc noЕЈiunile pe care el trebuie sДѓ le punДѓ Г®n raport cu aceste obiecte. Un om cu o gГ®ndire bine dezvoltatДѓ, dar a cДѓrui facultate de percepere -
din cauza unor neadecvate organe senzoriale -
funcЕЈioneazДѓ VI. INDIVIDUALITATEA OMENEASCД‚
rДѓu, es
te tot atГ®t de incapabil a aduna experienЕЈe. Natural, Г®ntr
-
un fel oarecare, el poate dobГ®ndi noЕЈiuni, dar intuiЕЈiilor sale le lipseЕџte raportul viu faЕЈДѓ de anumite lucruri. CДѓlДѓtorul distrat Еџi savantul adГ®ncit Г®ntr
-
un sistem de noЕЈiuni abstracte, sГ®nt la fel de incapabili de a dobГ®ndi o experienЕЈДѓ bogatДѓ.
Realitatea ni se Г®nfДѓЕЈiЕџeazДѓ ca percepЕЈie Еџi noЕЈiune, iar redarea subiectivДѓ a acestei realitДѓЕЈi ni se Г®nfДѓЕЈiЕџeazДѓ ca reprezentare.
DacДѓ personalitatea noastrДѓ s
-
ar manifesta numai Г®n acte de cunoaЕџtere, totalitatea realitДѓЕЈilor obiective ne
-
ar fi datДѓ Г®n percepЕЈie, noЕЈiune Еџi reprezentare.
Dar noi nu ne mulЕЈumim a raporta, cu ajutorul gГ®ndirii, percepЕЈia la noЕЈiune, ci o raportДѓm Еџi la subiectivitatea noastrДѓ specificДѓ, la eul nostru individual. Expresia acestui raport individual este sentimentul care se
manifestДѓ ca plДѓcere sau neplДѓcere.
GГ®ndirea
Еџi simЕЈirea
corespund naturii duble a fiinЕЈei noastre, lucru despre care am mai vorbit. GГ®ndirea
este elementul prin care participДѓm la fenomenele generale cosm
ice; simЕЈirea este elementul prin care ne putem retrage Г®n intimitatea fiinЕЈei noastre proprii.
GГ®ndirea ne uneЕџte cu lumea; simЕЈirea ne readuce Г®n noi Г®nЕџine, abia ea ne face indivizi. DacДѓ am fi Г®nzestraЕЈi numai cu facultatea gГ®ndirii Еџi a perceperii, Г®n
treaga noastrДѓ viaЕЈДѓ ar trebui sДѓ decurgДѓ Г®ntr
-
o continuДѓ indiferenЕЈДѓ monotonДѓ. DacДѓ n
-
am putea cunoaЕџte
decГ®t sinea noastrДѓ, am fi cu totul indiferenЕЈi. Abia datoritДѓ faptului cДѓ prin cunoaЕџterea de sine simЕЈim sentimentul de sine, cДѓ prin perceperea lucr
urilor simЕЈim bucurie Еџi durere, trДѓim ca fiinЕЈe individuale, a cДѓror existenЕЈДѓ nu e Г®ncheiatДѓ odatДѓ cu raportul conceptual, Г®n care ele se VI. INDIVIDUALITATEA OMENEASCД‚
gДѓsesc faЕЈДѓ de restul lumii, ci care au Еџi o valoare deosebitДѓ prin ele Г®nsele.
Am putea sДѓ fim ispitiЕЈi sДѓ vedem Г®n
viaЕЈa de sentiment un element care e mai bogat saturat cu realitate decГ®t considerarea gГ®nditoare a lumii. La aceasta trebuie sДѓ rДѓspundem cДѓ viaЕЈa emotivДѓ are aceastДѓ semnificaЕЈie mai bogatДѓ numai pentru individualitatea mea. Pentru univers, viaЕЈa mea em
otivДѓ poate dobГ®ndi o valoare numai dacДѓ simЕЈirea, ca percepЕЈie a sinei mele, intrДѓ Г®n raport cu o noЕЈiune Еџi, pe aceastДѓ cale ocolitДѓ, se incorporeazДѓ cosmosului.
ViaЕЈa noastrДѓ este o continuДѓ pendulare Г®ntre existenЕЈa noastrДѓ individualДѓ Еџi participarea la desfДѓЕџurarea fenomenelor generale cosmice. Cu cГ®t ne ridicДѓm mai mult Г®n natura generalДѓ a gГ®ndirii, -
unde elementul individual intereseazДѓ, Г®n cele din urmДѓ, numai ca exemplu, ca un exemplar al noЕЈiunii -
cu atГ®t mai mult se pierde Г®n noi caracterul i
ndividual al fiinЕЈei, al personalitДѓЕЈii particulare cu totul determinate. Cu cГ®t coborГ®m mai adГ®nc Г®n profunzimile vieЕЈii noastre proprii, Еџi lДѓsДѓm ca sentimentele noastre sДѓ rДѓsune Г®mpreunДѓ cu experienЕЈele lumii exterioare, cu atГ®t ne separДѓm mai mult de existenЕЈa universalДѓ. O adevДѓratДѓ individualitate va fi aceea care se poate ridica cГ®t mai mult cu sentimentele sale Г®n regiunea idealului. ExistДѓ oameni, la care chiar Еџi cele mai generale idei, ce se stabilesc Г®n capul lor, poartДѓ Г®ncДѓ acel colorit deose
bit, care ne indicДѓ Г®n mod evident legДѓtura cu purtДѓtorul lor. ExistДѓ alЕЈii, ale cДѓror noЕЈiuni ne Г®ntГ®mpinДѓ atГ®t de lipsite de orice particularitate, Г®ncГ®t ai impresia cДѓ n
-
ar izvorГ® din capetele unor oameni Г®n carne Еџi oase.
Reprezentarea atribuie noЕЈiuni
lor noastre deja o VI. INDIVIDUALITATEA OMENEASCД‚
pecete individualДѓ. Fiecare om are o poziЕЈie proprie din care considerДѓ lumea. De percepЕЈiile sale se leagДѓ noЕЈiunile sale. El va gГ®ndi noЕЈiunile generale Г®n modul sДѓu particular. AceastДѓ determinare particularДѓ este un rezultat al poziЕЈ
iei noastre Г®n lume, al sferei de percepЕЈii care se leagДѓ de locul nostru de viaЕЈДѓ.
ГЋn opoziЕЈie cu determinarea de mai sus stДѓ o alta, care depinde de organizarea noastrДѓ particularДѓ. CДѓci organizarea noastrДѓ constituie o realitate aparte Еџi bine determina
tДѓ. Fiecare dintre noi leagДѓ de percepЕЈiile sale sentimente particulare de cele mai diferite grade de intensitate. Acesta este elementul individual al propriei noastre personalitДѓЕЈi. El este ceea ce rДѓmГ®ne dupДѓ ce am fДѓcut bilanЕЈul tuturor determinantelor locului Г®n care ni se desfДѓЕџoarДѓ viaЕЈa.
O viaЕЈДѓ emotivДѓ cu totul lipsitДѓ de gГ®nduri, treptat
-
treptat ar trebui sДѓ piardДѓ orice legДѓturДѓ cu lumea. La omul capabil de a se realiza ca totalitate, cunoaЕџterea lucrurilor merge mГ®nДѓ Г®n mГ®nДѓ cu formarea Еџi dezvol
tarea vieЕЈii de sentimente.
Sentimentul este mijlocul prin care noЕЈiunile dobГ®ndesc cu precДѓdere viaЕЈДѓ concretДѓ.
VII. EXISTД‚ LIMITE ALE CUNOAЕћTERII?
ЕћTIINЕўA LIBERTД‚ЕўII
VII. EXISTД‚ LIMITE A
LE CUNOAЕћTERII?
A
m stabilit cДѓ elementele necesare pentru a explica realitatea trebuie luate di
n cele douДѓ sfere: din sfera perceperii Еџi din aceea a gГ®ndirii. AЕџa cum am arДѓtat, organizarea noastrДѓ face ca deplina realitate, realitatea totalДѓ, inclusiv propriul nostru subiect, sДѓ ne aparДѓ la Г®nceput ca o dualitate. CunoaЕџterea Г®nvinge aceastДѓ duali
tate, fiindcДѓ ea Г®mbinДѓ cele douДѓ elemente ale realitДѓЕЈii, percepЕЈia Еџi noЕЈiunea elaboratДѓ de gГ®ndire, reunind lucrul Г®n Г®ntregimea lui. SДѓ numim modul Г®n care ni se aratДѓ lumea Г®nainte de a fi dobГ®ndit adevДѓrata sa Г®nfДѓЕЈiЕџare prin cunoaЕџtere, lumea fenome
nelor, Г®n contrast cu entitatea alcДѓtuitДѓ Г®n mod unitar din percepЕЈie Еџi din noЕЈiune. Atunci putem spune: lumea ne este datДѓ ca dualitate (Г®n mod dualist), iar cunoaЕџterea o transformДѓ Г®ntr
-
o unitate (Г®n mod monist). Filosofia care pleacДѓ de la acest princ
ipiu fundamental, poate fi numitДѓ filosofie monistДѓ sau monism.
ГЋn opoziЕЈie cu aceastДѓ concepЕЈie stДѓ teoria care admite existenЕЈa a douДѓ lumi sau dualismul
.
Aceasta din urmДѓ nu admite douДѓ laturi -
separate doar prin organizarea noastrДѓ -
ale unei realitДѓЕЈ
i unitare, ci douДѓ lumi, care se deosebesc cu totul una de cealaltДѓ. El cautДѓ apoi principiile cu care sДѓ explice o lume Г®n cealaltДѓ lume.
Dualismul se Г®ntemeiazДѓ pe o concepЕЈie falsДѓ despre ceea ce numim cunoaЕџtere. El desparte existenЕЈa VII. EXISTД‚ LIMITE ALE CUNOAЕћTERII?
unitarДѓ Г®n douДѓ d
omenii, fiecare cu legile sale proprii, Еџi le situeazДѓ, din punct de vedere exterior, Г®ntr
-
o opoziЕЈie.
ГЋntr
-
un astfel de dualism Г®Еџi are originea distincЕЈia ce se face Г®ntre obiectul percepЕЈiei Еџi lucrul Г®n sine, distincЕЈie pe care a introdus
-
o Kant Г®n Еџti
inЕЈДѓ Еџi la care, pГ®nДѓ astДѓzi, Г®ncДѓ nu s
-
a renunЕЈat. Conform expunerilor noastre, organizarea noastrДѓ spiritualДѓ face ca lucrurile izolate sДѓ ni se poatДѓ da numai ca percepЕЈie. GГ®ndirea Г®nvinge apoi izolarea, prin faptul cДѓ indicДѓ fiecДѓrei percepЕЈii locul c
e i se cuvine Г®n univers. CГ®tДѓ vreme determinДѓm pДѓrЕЈile izolate din univers drept percepЕЈii, ne supunem unei legi a subiectivitДѓЕЈii noastre. DacДѓ Г®nsДѓ considerДѓm suma tuturor percepЕЈiilor noastre ca o parte a lumii, cДѓreia Г®i opunem apoi, ca a doua parte, "lucrurile Г®n sine", atunci filosofДѓm Г®n van. CДѓci, Г®n acest caz, avem de a face cu un simplu joc de noЕЈiuni. Construim un contrast artificial, dar nu putem dobГ®ndi nici un conЕЈinut pentru cea de a doua parte a contrastului, fiindcДѓ un astfel de conЕЈinut, pentru un anumit lucru, poate fi scos numai din percepЕЈie.
Orice existenЕЈДѓ pe care o acceptДѓm Г®n afarДѓ de percepЕЈie Еџi noЕЈiune, trebuie respinsДѓ ca fДѓcГ®nd parte din sfera ipotezelor neГ®ndreptДѓЕЈite. Din aceastДѓ categorie face parte "lucrul Г®n sine". Este fo
arte natural ca gГ®nditorul dualist sДѓ nu poatДѓ gДѓsi legДѓtura dintre principiul cosmic, acceptat Г®n mod ipotetic, Еџi realitatea datДѓ prin experienЕЈДѓ. Acest principiu cosmic pe care l
-
am acceptat Г®n mod ipotetic, dobГ®ndeЕџte un conЕЈinut numai dacДѓ Г®l Г®mprumut
Дѓm din lumea experimentalДѓ, Еџi, Г®n ceea ce priveЕџte acest Г®mprumut, ne dДѓruim apoi unei iluzii. Astfel, rДѓmГ®ne o noЕЈiune lipsitДѓ de conЕЈinut, o non
-
noЕЈiune, care are numai forma noЕЈiunii. GГ®nditorul dualist VII. EXISTД‚ LIMITE ALE CUNOAЕћTERII?
afirmДѓ Г®n acest caz cДѓ conЕЈinutul acestei noЕЈiuni
ar fi inaccesibil cunoaЕџterii noastre; noi putem Еџti numai cДѓ
un astfel de conЕЈinut existДѓ, dar nu putem Еџti ce
anume existДѓ. Nici Г®ntr
-
un caz, nici Г®n celДѓlalt, dualismul nu poate fi Г®nvins. Putem introduce Г®n noЕЈiunea "lucrului Г®n sine" cГ®teva elemente abstracte ale lumii experimentale, dar, cu toate acestea, e imposibil ca realitatea concretДѓ Еџi bogatДѓ a experienЕЈei sДѓ fie redusДѓ la cГ®teva Г®nsuЕџiri, care Еџi ele au fost luate numai din aceastДѓ lume a percepЕЈiei. Du Bois Reymond
crede cДѓ imperceptibilii a
tomi ai materiei produc, prin poziЕЈia Еџi miЕџcarea lor, senzaЕЈiile Еџi sentimentele, pentru a ajunge apoi la concluzia, cДѓ niciodatДѓ nu ne vom putea explica, Г®n mod satisfДѓcДѓtor, cum materia Еџi miЕџcarea dau naЕџtere senzaЕЈiilor Еџi sentimentelor, cДѓci "este cu
totul de neГ®nЕЈeles -
Еџi acest lucru va rДѓmГ®ne de neГ®nЕЈeles pentru totdeauna -
cДѓ unor atomi de carbon, de oxigen Еџi de hidrogen, nu ar trebui sДѓ le fie indiferentДѓ poziЕЈia Еџi miЕџcarea lor din prezent, trecut Еџi viitor. Este cu neputinЕЈДѓ de a Г®nЕЈelege cum conЕџtienЕЈa poate lua naЕџtere din acЕЈiunea lor comunДѓ". AceastДѓ concluzie este caracteristicДѓ pentru Г®ntreaga direcЕЈie de gГ®ndire a concepЕЈiei dualiste. Din bogata lume a percepЕЈiilor se separДѓ poziЕЈia Еџi miЕџcarea. Ele sГ®nt transpuse apoi Г®n lumea imaginarДѓ
a atomilor. Ne mirДѓm atunci cДѓ viaЕЈa concretДѓ nu poate fi explicatДѓ cu ajutorul acestui principiu, pe care noi Г®nЕџine l
-
am fДѓcut Еџi l
-
am Г®mprumutat din lumea percepЕЈiilor.
CДѓ dualistul, care lucreazДѓ cu noЕЈiunea "lucrului Г®n sine", o noЕЈiune cu totul lips
itДѓ de conЕЈinut, nu poate ajunge la nici o explicaЕЈie a lumii, rezultДѓ chiar din mai sus
-
amintita definiЕЈie a principiului sДѓu.
ГЋn orice caz, dualistul se vede constrГ®ns a pune VII. EXISTД‚ LIMITE ALE CUNOAЕћTERII?
limite de netrecut facultДѓЕЈilor noastre de cunoaЕџtere. Adeptul unei concepЕЈii m
oniste Еџtie cДѓ toate clementele de care are nevoie pentru a explica un fenomen al lumii trebuie sДѓ se gДѓseascДѓ Г®nДѓuntrul acestei lumi. Ceea ce Г®l Г®mpiedicДѓ sДѓ ajungДѓ la aceste elemente nu pot fi decГ®t obstacole Г®ntГ®mplДѓtoare, de naturДѓ spaЕЈialДѓ sau tempora
lДѓ, ori insuficienЕЈe ale organizДѓrii sale. Nu ale organizДѓrii sale omeneЕџti, Г®n general, ci insuficienЕЈe de naturДѓ particularДѓ, individualДѓ.
Din noЕЈiunea cunoaЕџterii, aЕџa cum am formulat
-
o, rezultДѓ cДѓ nu putem vorbi despre limite ale cunoaЕџterii. CunoaЕџter
ea nu este o problemДѓ de ordin general, universalДѓ, ci o afacere pe care omul trebuie s
-
o tranЕџeze cu sine Г®nsuЕџi. Lucrurile nu cer nici o explicaЕЈie. Ele existДѓ Еџi acЕЈioneazДѓ unele asupra altora, dupДѓ legi care pot fi descoperite de gГ®ndire. Ele existДѓ Г®n
tr
-
o indivizibilДѓ unitate cu aceste legi. Eul nostru se apropie de lucruri Еџi, la Г®nceput, sesizeazДѓ din ele ceea ce am numit percepЕЈie. Dar, Г®n interiorul acestui eu se aflДѓ forЕЈa cu ajutorul cДѓreia putem gДѓsi Еџi cealaltДѓ laturДѓ a realitДѓЕЈii. Abia dupДѓ ce
eul nostru a unit, Еџi pentru sine, cele douДѓ elemente ale realitДѓЕЈii -
care, Г®n lume, constituie o unitate indivizibilДѓ -
, setea noastrДѓ de cunoaЕџtere a fost satisfДѓcutДѓ: eul a ajuns din nou la realitate.
AЕџadar, condiЕЈiile preliminare ale cunoaЕџterii sГ®n
t date prin
eu Еџi pentru
eu. Eul Г®Еџi pune el Г®nsuЕџi Г®ntrebДѓrile cunoaЕџterii. Eul scoate aceste Г®ntrebДѓri din elementele cu totul transparente Еџi clare ale gГ®ndirii. DacДѓ ne punem Г®ntrebДѓri cДѓrora nu sГ®ntem Г®n stare sДѓ le rДѓspundem, atunci e posibil ca tocm
ai conЕЈinutul Г®ntrebДѓrii sДѓ nu fie limpede Еџi clar Г®n toate componentele sale. Nu lumea ne pune Г®ntrebДѓrile, ci ni le punem noi Г®nЕџine.
VII. EXISTД‚ LIMITE ALE CUNOAЕћTERII?
ГЋmi pot imagina cДѓ Г®mi lipseЕџte orice posibilitate de a da un rДѓspuns la o Г®ntrebare pe care o Г®ntГ®lnesc undeva, fДѓrДѓ ca
sДѓ cunosc sfera din care a fost luat conЕЈinutul Г®ntrebДѓrii.
ГЋn cunoaЕџterea noastrДѓ este vorba de Г®ntrebДѓri care iau naЕџtere prin faptul cДѓ sferei percepЕЈiilor, care este condiЕЈionatДѓ de loc, de timp Еџi de organizarea noastrДѓ subiectivДѓ, Г®i stДѓ Г®n faЕЈДѓ sfe
ra noЕЈiunilor, care indicДѓ spre universalitatea lumii. Sarcina mea este de a uni cele douДѓ sfere, care Г®mi sГ®nt bine cunoscute. Aici nu se poate vorbi despre o limitДѓ a cunoaЕџterii. Un timp oarecare, o Г®ntrebare sau alta poate sДѓ rДѓmГ®nДѓ nelДѓmuritДѓ, fiindcДѓ
scena vieЕЈii Г®n care trДѓim ne Г®mpiedicДѓ sДѓ percepem lucrurile care contribuie la elucidarea ei. Dar ceea ce nu gДѓsim astДѓzi poate fi gДѓsit mГ®ine. Limitele condiЕЈionate de circumstanЕЈele vieЕЈii sГ®nt doar vremelnice. Ele pot fi Г®nvinse prin progresele perce
pЕЈiei Еџi gГ®ndirii.
Dualismul comite greЕџeala cДѓ transpune opoziЕЈia dintre obiect Еџi subiect, care are o importanЕЈДѓ numai Г®n domeniul percepЕЈiei, asupra unor entitДѓЕЈi pur imaginare, situate Г®n afara acestui domeniu. Dar, fiindcДѓ lucrurile izolate Г®n orizont
ul percepЕЈiei rДѓmГ®n izolate numai cГ®nd subiectul perceptor nu face uz de gГ®ndire, care ridicДѓ orice
izolare Еџi care ne Г®ngДѓduie sДѓ recunoaЕџtem cДѓ izolarea lucrurilor este condiЕЈionatДѓ numai de subiectivismul nostru, dualistul transpune determinДѓri asupra u
nor entitДѓЕЈi ce ar sta Г®napoia percepЕЈiei, determinДѓri care, nici pentru aceste entitДѓЕЈi, nu au o valoare absolutДѓ, ci numai una relativДѓ. Prin aceasta, el descompune cei doi factori ai procesului de cunoaЕџtere -
percepЕЈia Еџi noЕЈiunea -
Г®n patru:
1.
Obiectul Г®n sine;
VII. EXISTД‚ LIMITE ALE CUNOAЕћTERII?
2.
PercepЕЈia pe care subiectul o are despre obiect;
3.
Subiectul;
4.
NoЕЈiunea care raporteazДѓ percepЕЈia la obiectul Г®n sine.
Raportul dintre obiect Еџi subiect este un raport real
; subiectul este Г®ntr
-
adevДѓr influenЕЈat (Г®n mod dinamic) de obiect. Acest proc
es real, aЕџa se spune, nu ajunge Г®n conЕџtienЕЈa noastrДѓ. Dar el ar trezi Г®n subiect o contra
-
acЕЈiune ca rДѓspuns la acЕЈiunea ce izvorДѓЕџte din obiect. Rezultatul acestei contra
-
acЕЈiuni ar fi percepЕЈia. Abia aceasta ar pДѓtrunde Г®n conЕџtienЕЈДѓ. Obiectul ar avea o realitate subiectivДѓ. AceastДѓ realitate subiectivДѓ, subiectul ar raporta
-
o la obiect. Acest ultim raport ar fi de naturДѓ conceptualДѓ. Prin urmare, dualismul despicДѓ procesul de cunoaЕџtere Г®n douДѓ pДѓrЕЈi. Prima parte -
producerea obiectului de percepЕЈie di
n lucrul Г®n sine -
se desfДѓЕџoarДѓ Г®n afara
conЕџtienЕЈei; cealaltДѓ parte -
unirea percepЕЈiei cu noЕЈiunea Еџi raportarea acesteia la obiect -
se petrece Г®nДѓuntrul conЕџtienЕЈei
. Este clar cДѓ pornind de la aceste premize, dualismul vede Г®n noЕЈiuni numai niЕџte repr
ezentanЕЈi subiectivi ai realitДѓЕЈilor ce apar Г®n faЕЈa
conЕџtienЕЈei sale. Procesul real Еџi obiectiv care se desfДѓЕџoarДѓ Г®n subiect pentru ca percepЕЈia sДѓ poatДѓ lua naЕџtere Еџi, cu atГ®t mai mult, raporturile obiective dintre "lucrurile Г®n sine", rДѓmГ®n de
-
a drept
ul necunoscute unui asemenea dualist; dupДѓ pДѓrerea sa, omul nu poate sДѓ
-
Еџi creeze decГ®t reprezentanЕЈi conceptuali pentru elementul obiectiv real. Firul, care efectueazДѓ unirea dintre lucruri Еџi care leagДѓ lucrurile Г®n mod obiectiv de spiritul nostru indivi
dual (ca lucru Г®n sine), se aflДѓ dincolo de conЕџtienЕЈДѓ, Г®ntr
-
o entitate Г®n sine, referitor la care, Г®n conЕџtienЕЈa VII. EXISTД‚ LIMITE ALE CUNOAЕћTERII?
noastrДѓ, n
-
am putea avea decГ®t tot un reprezentant conceptual.
Dualismul Г®Еџi Г®nchipuie cДѓ Г®ntreg universul s
-
ar reduce la o abstractДѓ schemДѓ d
e concepte, dacДѓ, alДѓturi de raporturile conceptuale dintre lucruri, el n
-
ar stabili Еџi raporturi reale. Cu alte cuvinte: dualistului i se pare cДѓ principiile conceptuale care pot fi descoperite de gГ®ndire sГ®nt prea aeriene, Еџi de aceea mai cautДѓ principii
reale pe care acestea sДѓ se poatДѓ sprijini.
SДѓ examinДѓm mai de aproape aceste principii reale. Omul naiv (realistul naiv) considerДѓ lucrurile lumii exterioare ca realitДѓЕЈi. Dovada acestei realitДѓЕЈi rezidДѓ, pentru el, Г®n Г®mprejurarea cДѓ poate prinde aceste
lucruri cu mГ®inile, le poate vedea cu ochii. AfirmaЕЈia "Nu existДѓ nimic ce nu poate fi perceput" trebuie consideratДѓ ca prima axiomДѓ a omului naiv, o afirmaЕЈie care poate fi acceptatДѓ tot atГ®t de bine Еџi invers -
"Tot ceea ce poate fi perceput, existДѓ". C
ea mai bunДѓ dovadДѓ pentru aceastДѓ afirmaЕЈie o constituie credinЕЈa pe care omul naiv o are Г®n nemurire Еџi Г®n spirite. El Г®Еџi reprezintДѓ sufletul ca o materie finДѓ Еџi senzorialДѓ, care, Г®n anumite condiЕЈii, poate fi vДѓzutДѓ Еџi de omul obiЕџnuit (credinЕЈa naivДѓ Г®n fantome).
FaЕЈДѓ de aceastДѓ lume realДѓ a realistului naiv, pentru el, tot restul lumii, prin urmare lumea ideilor, este irealДѓ Еџi "pur conceptualДѓ". Ceea ce adДѓugДѓm lucrurilor prin gГ®ndire sГ®nt numai gГ®nduri
despre lucruri. GГ®ndirea nu adaugДѓ percepЕЈiei n
imic real.
Omul naiv, Г®nsДѓ, considerДѓ percepЕЈia simЕЈurilor ca singura dovadДѓ a realitДѓЕЈii, nu numai Г®n ceea ce priveЕџte existenЕЈa lucrurilor, ci Еџi Г®n ceea ce priveЕџte fenomenele. DupДѓ pДѓrerea sa, un lucru poate acЕЈiona asupra unui alt lucru, numai dacДѓ de
la acest lucru porneЕџte spre celДѓlalt VII. EXISTД‚ LIMITE ALE CUNOAЕћTERII?
o forЕЈДѓ, perceptibilДѓ cu ajutorul simЕЈurilor, care sДѓ
-
l cuprindДѓ pe acesta din urmДѓ. Mai demult, Г®n fizicДѓ se credea cДѓ din corpuri se revarsДѓ o substanЕЈДѓ foarte finДѓ, care pДѓtrunde Г®n suflet prin organele simЕЈurilor noastre. AceastДѓ substanЕЈДѓ nu poate fi vДѓzutДѓ, aЕџa se spunea, din cauza cДѓ simЕЈurile noastre sГ®nt prea grosolane faЕЈДѓ de fineЕЈea ei. Principial, acestei substanЕЈe i se atribuia realitate, din aceleaЕџi motive din care aceasta era atribuitДѓ Еџi obiectelor din
lumea simЕЈurilor, adicДѓ din cauza formei sale de existenЕЈДѓ, care era conceputДѓ ca fiind analogДѓ aceleia a realitДѓЕЈilor sensibile.
EntitДѓЕЈii de sine stДѓtДѓtoare a realitДѓЕЈilor ce pot fi trДѓite Г®n mod conceptual, conЕџtienЕЈa naivДѓ nu Г®i atribuie o realitate Г®
n sensul Г®n care o atribuie realitДѓЕЈilor ce pot fi trДѓite pe plan sensibil. Un obiect conceput numai Г®n "gГ®nd" rДѓmГ®ne o himerДѓ cГ®tДѓ vreme nu ne putem convinge de realitatea lui prin simЕЈuri. Pe scurt, omul naiv pretinde, alДѓturi de mДѓrturia conceptualДѓ a g
Г®ndirii sale, Еџi mДѓrturia realДѓ a simЕЈurilor. ГЋn aceastДѓ necesitate a omului naiv trebuie sДѓ cДѓutДѓm cauzele din care au luat naЕџtere formele primitive ale credinЕЈei Г®n revelaЕЈii. Dumnezeu, Care ne este dat prin gГ®ndire, va rДѓmГ®ne Г®ntotdeauna pentru conЕџtie
nЕЈa naivДѓ numai un Dumnezeu "
gГ®ndit
". ConЕџtienЕЈa naivДѓ pretinde ca revelaЕЈia sДѓ fie accesibilДѓ percepЕЈiei simЕЈurilor. Dumnezeu trebuie sДѓ aparДѓ Г®n trup. MДѓrturia pe care ne
-
o dДѓ gГ®ndirea are, pentru acesta, puЕЈinДѓ importanЕЈДѓ. Mai important este ca existenЕЈ
a DivinitДѓЕЈii sДѓ fie doveditДѓ printr
-
un fapt ce se poate constata pe calea simЕЈurilor, prin transformarea apei Г®n vin.
Omul naiv considerДѓ chiar Еџi actul cunoaЕџterii drept un proces asemДѓnДѓtor proceselor fizice. Lucrurile VII. EXISTД‚ LIMITE ALE CUNOAЕћTERII?
fac o impresie Г®n suflet sau emit imagini care pДѓtrund Г®n suflet prin simЕЈuri etc.
Omul naiv considerДѓ real ceea ce poate percepe cu simЕЈurile, iar lucrurile despre care nu poate dobГ®ndi o asemenea percepЕЈie, cum ar fi Dumnezeu, suflet, cunoaЕџtere etc., el Еџi le reprezintДѓ Г®n mod analog cu
cele percepute.
DacДѓ realismul naiv ar vrea sДѓ Г®ntemeieze o ЕџtiinЕЈДѓ, aceasta va putea consta numai dintr
-
o descriere
exactДѓ a conЕЈinutului percepЕЈiilor. Pentru el, noЕЈiunile sГ®nt numai un mijloc pentru a ajunge la scop. Ele existДѓ pentru a crea complement
arul conceptual al percepЕЈiilor. N
-
au Г®nsДѓ nici o importanЕЈДѓ pentru lucruri. Realistul naiv considerДѓ reale numai exemplarele speciei lalelelor pe care le vedem sau le putem vedea. Ideea lalelei este, pentru el, o abstracЕЈie, o imagine
-
gГ®nd, pe care suflet
ul Еџi
-
o formeazДѓ din caracteristicile comune ale tuturor lalelelor.
Realismul naiv, Г®mpreunДѓ cu principiile sale despre realitatea lucrurilor percepute, este combДѓtut de experienЕЈДѓ, care ne Г®nvaЕЈДѓ cДѓ tocmai conЕЈinutul percepЕЈiilor este de naturДѓ trecДѓtoare
. Laleaua pe care o vДѓd este astДѓzi realДѓ; dupДѓ un an, ea va dispДѓrea Г®n neant. Ceea ce s
-
a afirmat este specia
lalelei. Dar pentru realismul naiv aceastДѓ specie nu este "
decГ®t
"
o idee
, Еџi nu o realitate. AceastДѓ concepЕЈie se vede, prin urmare, Г®n situaЕЈia
de a privi cum realitДѓЕЈile ei apar Еџi dispar, Г®n timp ce realitatea idealДѓ, care dupДѓ pДѓrerea sa este irealДѓ, se afirmДѓ. AЕџadar, realismul naiv trebuie sДѓ admitДѓ, pe lГ®ngДѓ percepЕЈii, Еџi ceva ideal. El trebuie sДѓ admitДѓ entitДѓЕЈi pe care nu le poate percepe
cu simЕЈurile fizice. Se Г®mpacДѓ Г®nsДѓ cu sine Г®nsuЕџi, prin aceea cДѓ Г®Еџi reprezintДѓ forma lor VII. EXISTД‚ LIMITE ALE CUNOAЕћTERII?
de existenЕЈДѓ analogДѓ cu aceea a obiectelor sensibile. Astfel de realitДѓЕЈi admise Г®n mod ipotetic sГ®nt forЕЈele invizibile, prin care lucrurile fizice acЕЈioneazДѓ unel
e asupra altora. Un astfel de lucru este ereditatea, care continuДѓ sДѓ acЕЈioneze dincolo de individ Еџi ea e motivul cДѓ dintr
-
un individ ia naЕџtere un nou individ, care Г®i seamДѓnДѓ Еџi Г®n felul acesta specia se menЕЈine. Un astfel de lucru este principiul vital
ce strДѓbate trupul organic, sufletul, pe care conЕџtienЕЈa naivДѓ Еџi l
-
a reprezentat Г®ntotdeauna, ca fiind analog realitДѓЕЈilor sensibile; Еџi, Г®n sfГ®rЕџit, un astfel de lucru este, pentru realistul naiv, chiar Еџi FiinЕЈa DivinДѓ. El Г®Еџi reprezintДѓ aceastДѓ FiinЕЈДѓ
DivinДѓ ca fiind activДѓ Г®ntr
-
un fel, care corespunde cu totul cu ceea ce poate fi perceput
drept mod de a acЕЈiona al omului, adicДѓ antropomorf.
Fizica modernДѓ vede Г®n senzaЕЈiile simЕЈurilor procese ale celor mai mici pДѓrЕЈi ale corpurilor Еџi ale unei substan
ЕЈe infinit de subtile, ale eterului sau ale unei substanЕЈe asemДѓnДѓtoare. AЕџa bunДѓoarДѓ, ceea ce simЕЈim drept cДѓldurДѓ, Г®n spaЕЈiul pe care Г®l ocupДѓ un corp producДѓtor de cДѓldurДѓ, nu este altceva decГ®t o miЕџcare a particulelor din care acel corp se compune. Ai
ci se face din nou o analogie dintre o realitate perceptibilДѓ Еџi una neperceptibilДѓ. Am putea spune cДѓ analogul sensibil al noЕЈiunii "corp" este, Г®n acest sens, interiorul unui spaЕЈiu Г®nchis din toate pДѓrЕЈile, Г®n care se miЕџcДѓ, Г®n toate direcЕЈiile, niЕџte b
ile elastice, izbindu
-
se unele de altele Еџi ciocnindu
-
se de pereЕЈi etc.
FДѓrДѓ astfel de presupuneri, lumea realismului naiv s
-
ar descompune Г®ntr
-
un agregat incoerent de percepЕЈii, fДѓrДѓ raporturi reciproce, care nu s
-
ar uni Г®n nici un fel de unitate. E clar,
Г®nsДѓ, cДѓ la aceste presupuneri realismul VII. EXISTД‚ LIMITE ALE CUNOAЕћTERII?
naiv poate sДѓ ajungДѓ numai printr
-
o inconsecvenЕЈДѓ. DacДѓ vrea sДѓ rДѓmГ®nДѓ credincios principiului sДѓu fundamental, conform cДѓruia realitate au numai lucrurile care pot fi percepute, trebuie sДѓ admitДѓ cДѓ acolo unde nu percepe nimic nu are voie sДѓ presupunДѓ nici o realitate. Din punctul de vedere al realismului naiv, forЕЈele imperceptibile, care acЕЈioneazДѓ din obiectele perceptibile, sГ®nt propriu
-
zis ipoteze neГ®ndreptДѓЕЈite. Ећi, fiindcДѓ nu cunoaЕџte o altДѓ realitate, el Г®n
zestreazДѓ aceste forЕЈe ipotetice cu un conЕЈinut perceptibil. Prin urmare, aplicДѓ o formДѓ de existenЕЈДѓ (existenЕЈa perceptibilДѓ) Г®ntr
-
un domeniu Г®n care Г®i lipseЕџte singurul sДѓu mijloc, care poate face dovada acestei forme de existenЕЈДѓ: perceperea sensibilДѓ.
AceastДѓ concepЕЈie despre lume, plinДѓ de contradicЕЈii, duce la realismul metafizic. Acesta construieЕџte, alДѓturi de realitatea perceptibilДѓ, Г®ncДѓ o realitate, o realitate imperceptibilДѓ, pe care Еџi
-
o reprezintДѓ ca fiind analogicДѓ celei dintГ®i. De aceea, re
alismul metafizic este, Г®n mod necesar, dualism.
Acolo, unde realismul metafizic semnaleazДѓ un raport Г®ntre lucrurile perceptibile (apropiere prin miЕџcare, dobГ®ndirea conЕџtienЕЈei despre un obiect etc.), el aЕџeazДѓ o realitate. Raportul pe care Г®l observДѓ Г®l
poate exprima numai prin gГ®ndire, dar nu
-
l poate percepe. Raportul conceptual este transformat, Г®n mod arbitrar, Г®ntr
-
un lucru asemДѓnДѓtor celor perceptibile. Pentru aceastДѓ orientare de gГ®ndire, lumea realДѓ se compune din obiectele perceptibile, care se g
Дѓsesc Г®ntr
-
o veЕџnicДѓ devenire -
apar Еџi dispar -
Еџi din forЕЈele imperceptibile, din care se produc obiectele perceptibile Еџi care sГ®nt elementul permanent.
Realismul metafizic este un amestec -
plin de VII. EXISTД‚ LIMITE ALE CUNOAЕћTERII?
contradicЕЈii -
Г®ntre realism naiv Еџi idealism. ForЕЈele
sale ipotetice sГ®nt fiinЕЈe imperceptibile, Г®nzestrate cu calitДѓЕЈi perceptibile. El s
-
a hotДѓrГ®t ca, alДѓturi de domeniul lumii perceptibile, pentru a cДѓrui formДѓ de existenЕЈДѓ posedДѓ mijloace de cunoaЕџtere, sДѓ admitДѓ Г®ncДѓ un domeniu, Г®n care nu se poate folo
si de aceste mijloace Еџi de care poate lua cunoЕџtinЕЈДѓ numai prin gГ®ndire. Dar nu se poate hotДѓrГ®, Г®n acelaЕџi timp, sДѓ recunoascДѓ forma de existenЕЈДѓ pe care i
-
o mijloceЕџte gГ®ndirea, noЕЈiunea (ideea), ca un factor tot atГ®t de Г®ndreptДѓЕЈit, alДѓturi de percepЕЈi
e. DacДѓ vrem sДѓ evitДѓm contradicЕЈia percepЕЈiei imperceptibile, trebuie sДѓ admitem cДѓ raporturile dintre percepЕЈii, stabilite prin gГ®ndire, nu au pentru noi o altДѓ formДѓ de existenЕЈДѓ decГ®t acea a noЕЈiunii. ГЋndepДѓrtГ®nd din realismul metafizic partea nejustif
icatДѓ, lumea ni se prezintДѓ ca o sumДѓ de percepЕЈii Еџi de raporturi conceptuale (ideale). Realismul metafizic se transformДѓ astfel Г®ntr
-
o concepЕЈie despre lume care pretinde, pe seama percepЕЈiilor, principiul perceptibilitДѓЕЈii, iar pentru stabilirea raportu
rilor dintre percepЕЈii pretinde principiul activitДѓЕЈii gГ®nditoare. AceastДѓ concepЕЈie despre lume nu poate admite alДѓturi de lumea percepЕЈiilor Еџi de lumea noЕЈiunilor o a treia lume, Г®n care sДѓ aibДѓ valoare simultan cele douДѓ principii: aЕџa
-
numitul principi
u real Еџi principiul ideal.
DacДѓ realismul metafizic afirmДѓ cДѓ, alДѓturi de raportul ideal dintre obiectele de perceput Еџi subiectul sДѓu perceptor, trebuie sДѓ existe Еџi raportul real dintre "lucrul Г®n sine" al percepЕЈiei Еџi "lucrul Г®n sine" al subiectului p
erceptor (al aЕџa
-
numitului spirit individual), afirmaЕЈia sa se Г®ntemeiazДѓ pe falsa presupunere a unui proces existenЕЈial imperceptibil dar asemДѓnДѓtor proceselor din lumea simЕЈurilor. Realistul metafizic mai spune apoi: eu VII. EXISTД‚ LIMITE ALE CUNOAЕћTERII?
pot stabili cu lumea percepЕЈiilor mele un raport conЕџtient
-
ideatic, dar cu lumea realДѓ pot stabili numai un raport dinamic, de forЕЈe. FДѓcГ®nd o astfel de afirmaЕЈie, el comite o
greЕџealДѓ tot atГ®t de condamnabilДѓ ca cea de mai sus. Despre un raport de forЕЈe nu poate fi vorba decГ®t Г®n lumea pe
rcepЕЈiilor (Г®n domeniul simЕЈului tactil), dar nu Еџi Г®n afara acesteia.
ConcepЕЈia caracterizatДѓ mai sus, Г®n care se Г®ncadreazДѓ realismul metafizic, dupДѓ ce l
-
am epurat de elementele contradictorii, vrem sДѓ o numim monism, fiindcДѓ ea uneЕџte realismul unilate
ral cu idealismul Г®ntr
-
o unitate superioarДѓ.
Pentru realismul naiv, lumea realДѓ este o totalitate de obiecte de percepЕЈie; pentru realismul metafizic, realitatea constДѓ nu numai din percepЕЈii, ci Еџi din forЕЈe imperceptibile; Г®n locul forЕЈelor imperceptibil
e, monismul aЕџeazДѓ raporturile conceptuale, pe care le dobГ®ndeЕџte prin gГ®ndire. Aceste raporturi sГ®nt Г®nsДѓ legile naturii
. O lege a naturii nu este altceva decГ®t expresia conceptualДѓ a raportului dintre anumite percepЕЈii.
Monismul nu ajunge deloc Г®n situaЕЈ
ia de a pune problema altor principii Г®n afarДѓ de percepЕЈie Еџi noЕЈiune, prin care sДѓ ajungДѓ la o explicaЕЈie a realitДѓЕЈii. El Еџtie cДѓ, Г®n Г®ntreg domeniul realitДѓЕЈii, nu gДѓseЕџte nici un motiv
pentru aceasta. ГЋn lumea percepЕЈiei, aЕџa cum ea se prezintДѓ Г®n mod
direct perceperii noastre, monismul vede o jumДѓtate de realitate. Realitatea Г®ntreagДѓ rezultДѓ, pentru el, din unirea lumii percepЕЈiei cu lumea noЕЈiunilor. Realistul metafizic poate reproЕџa monistului: s
-
ar putea Г®ntГ®mpla ca, pentru organizarea ta, procesu
l de cunoaЕџtere sДѓ fie desДѓvГ®rЕџit, adicДѓ sДѓ nu
-
i lipseascДѓ nici un element. Nu Еџtii Г®nsДѓ cum se oglindeЕџte lumea Г®ntr
-
o inteligenЕЈДѓ cu altДѓ VII. EXISTД‚ LIMITE ALE CUNOAЕћTERII?
organizare decГ®t a ta. Monistul va rДѓspunde: chiar dacДѓ existДѓ alte inteligenЕЈe decГ®t cele omeneЕџti Еџi chiar dacДѓ pe
rcepЕЈiile lor au altДѓ Г®nfДѓЕЈiЕџare decГ®t aceea a percepЕЈiilor noastre, pentru mine are importanЕЈДѓ numai ceea ce ajunge din ele la mine, prin percepЕЈie Еџi noЕЈiune. Prin perceperea mea, prin aceastДѓ percepere specificДѓ omului, eu mДѓ situez faЕЈДѓ de obiect ca su
biect. Prin aceasta, legДѓtura dintre lucruri este Г®ntreruptДѓ. Subiectul restabileЕџte aceastДѓ legДѓturДѓ prin gГ®ndire. ГЋn urma acestui lucru el se reintegreazДѓ Г®n totalitatea universului. FiindcДѓ numai datoritДѓ subiectului nostru acest Г®ntreg apare rupt Г®n lo
cul dintre percepЕЈia Еџi noЕЈiunea noastrДѓ, Г®n unirea acestor douДѓ ne este datДѓ Еџi o adevДѓratДѓ cunoaЕџtere. Pentru fiinЕЈe dotate cu alte facultДѓЕЈi de percepЕЈie (spre exemplu cu un numДѓr dublu de organe senzoriale), legДѓtura dintre lucrurile lumii ar apДѓrea Г®n
treruptДѓ Г®n alt loc, Еџi restabilirea ei trebuie sДѓ se facДѓ, deci, pe o cale specificДѓ acestor fiinЕЈe. Problema limitelor cunoaЕџterii existДѓ numai pentru realiЕџtii naivi Еџi metafizici, care vДѓd Г®n conЕЈinutul sufletului numai o reprezentare conceptualДѓ a lum
ii. Pentru ei ceea ce se gДѓseЕџte Г®n afara subiectului este ceva absolut, ceva ce existДѓ prin sine Г®nsuЕџi, iar conЕЈinutul subiectului este o imagine a acestuia, care, aЕџa zicГ®nd, se gДѓseЕџte Г®n afara acestui absolut. PerfecЕЈiunea cunoaЕџterii depinde de mai m
area sau mai mica asemДѓnare a imaginii cu obiectul absolut. O fiinЕЈДѓ cu mai puЕЈine simЕЈuri decГ®t omul va percepe din lume o parte mai micДѓ; o fiinЕЈДѓ cu mai multe simЕЈuri va percepe o parte mai mare. Drept urmare, prima fiinЕЈДѓ va avea o cunoaЕџtere mai puЕЈin
desДѓvГ®rЕџitДѓ decГ®t cea din urmДѓ.
Monismul vede problema altfel. Locul unde universul ne apare divizat Г®n subiect Еџi obiect este VII. EXISTД‚ LIMITE ALE CUNOAЕћTERII?
determinat de organizarea fiinЕЈei perceptoare. FaЕЈДѓ de acest subiect determinat, obiectul nu este o realitate absolutДѓ, ci ceva relativ. ГЋn consecinЕЈДѓ, reclДѓdirea unei punЕЈi peste acest antagonism nu poate fi fДѓcutДѓ decГ®t pe o cale cu totul specificДѓ, proprie subiectului omenesc. De Г®ndatДѓ ce eul, care Г®n actul percepЕЈiei s
-
a despДѓrЕЈit de lume, se reintegreazДѓ prin reflecЕЈie gГ®ndit
oare Г®n unitatea lumii, Г®nceteazДѓ orice alte probleme care erau numai o consecinЕЈДѓ a despДѓrЕЈirii.
O fiinЕЈДѓ care ar avea o altДѓ alcДѓtuire decГ®t aceea a omului, ar avea un alt fel de cunoaЕџtere. Omul are o alcДѓtuire Г®n mДѓsurДѓ de a putea rДѓspunde la problemel
e pe care i le pune propria sa fiinЕЈДѓ.
Realismul metafizic trebuie sДѓ
-
Еџi punДѓ Г®ntrebarea: prin ce ne sГ®nt date datele percepЕЈiei? Prin ce devine afectat subiectul?
Pentru monism, percepЕЈia este determinatДѓ de subiect. Acesta dispune Г®nsДѓ de gГ®ndire, cu aju
torul cДѓreia poate face ca amintita determinare, pe care el Г®nsuЕџi a provocat
-
o, sДѓ Г®nceteze din nou.
Realismul metafizic ajunge Г®n faЕЈa unei noi dificultДѓЕЈi, cГ®nd Г®ncearcДѓ sДѓ explice asemДѓnarea dintre imaginile pe care diferitele individualitДѓЕЈi omeneЕџti le au despre lume. El trebuie sДѓ
-
Еџi punДѓ Г®ntrebarea: cum se Г®ntГ®mplДѓ cДѓ imaginea despre lume, pe care mi
-
o construiesc cu ajutorul noЕЈiunilor mele Еџi al percepЕЈiilor determinate Г®n mod subiectiv, este asemДѓnДѓtoare imaginii pe care Еџi
-
o construieЕџte o altДѓ individualitate omeneascДѓ cu ajutorul aceloraЕџi doi factori subiectivi? ГЋn general, cum pot trage concluzii pentru imaginea pe care un om Еџi
-
o face despre lume, din imaginea mea subiectivДѓ? Din faptul cДѓ oamenii se pot Г®nЕЈelege Г®n mod practic, realistul VII. EXISTД‚ LIMITE ALE CUNOAЕћTERII?
me
tafizic trage concluzia cДѓ imaginile subiective despre lume ale acestora sГ®nt asemДѓnДѓtoare. AsemДѓnarea dintre aceste imagini despre lume Г®l determinДѓ Г®n continuare sДѓ tragДѓ concluzii asupra egalitДѓЕЈii spiritelor individuale ce stau Г®n dosul subiectelor par
ticulare perceptoare, cu alte cuvinte, asupra "eului Г®n sine" care stДѓ Г®n dosul subiectelor.
Deci, aceastДѓ concluzie o tragem dintr
-
o sumДѓ de efecte asupra caracterului cauzelor care stau la baza acestor efecte. Se crede cДѓ, examinГ®nd un numДѓr suficient de
cazuri, ajungem sДѓ cunoaЕџtem desfДѓЕџurarea lucrurilor Г®n aЕџa fel, Г®ncГ®t vom putea Еџti care vor fi efectele acestor cauze Еџi Г®n alte Г®mprejurДѓri. Astfel de concluzii se obЕЈin prin aЕџa
-
numita "metodДѓ inductivДѓ". O astfel de concluzie o numim concluzie induct
ivДѓ. Noi ne vom vedea nevoiЕЈi sДѓ modificДѓm rezultatele concluziilor obЕЈinute cu aceastДѓ metodДѓ, de Г®ndatДѓ ce, Г®n urma unei observaЕЈii, rezultДѓ ceva neaЕџteptat, cДѓci caracterul rezultatului este, totuЕџi, determinat numai de aspectul individual al observaЕЈie
i fДѓcute. Realistul metafizic afirmДѓ, Г®nsДѓ, cДѓ aceastДѓ cunoaЕџtere condiЕЈionatДѓ a cauzelor este absolut suficientДѓ pentru nevoile vieЕЈii practice.
Concluziile obЕЈinute pe cale inductivДѓ constituie temelia metodicДѓ a realismului metafizic modem. Exista o vre
me Г®n care oamenii Г®Еџi Г®nchipuiau, cДѓ dintr
-
o noЕЈiune se poate scoate ceva ce nu mai este noЕЈiunea. Ei credeau cДѓ fiinЕЈele reale metafizice, de care realismul metafizic avea odatДѓ nevoie, pot fi cunoscute pornind de la noЕЈiuni. AstДѓzi, acest fel de a filos
ofa este depДѓЕџit Еџi abandonat. ГЋn schimb, Г®nsДѓ, oamenii cred, cДѓ dintr
-
un suficient numДѓr de realitДѓЕЈi ale percepЕЈiei pot trage concluzii asupra caracterului pe care Г®l are "lucrul Г®n sine", ce stДѓ la VII. EXISTД‚ LIMITE ALE CUNOAЕћTERII?
temelia acestor realitДѓЕЈi. AЕџa dupДѓ cum altДѓdatДѓ oameni
i Г®ncercau sДѓ ajungДѓ la elementul metafizic pornind de la noЕЈiuni, astДѓzi cred cДѓ Г®l pot afla pornind de la percepЕЈie. FiindcДѓ noЕЈiunile i se prezintДѓ omului Г®ntr
-
o claritate desДѓvГ®rЕџitДѓ, se credea cДѓ din ele se poate deduce Еџi elementul metafizic cu o sig
uranЕЈДѓ absolutДѓ. PercepЕЈiile nu se prezintДѓ cu aceeaЕџi claritate desДѓvГ®rЕџitДѓ. ГЋntre o percepЕЈie Г®ntГ®lnitДѓ acum Еџi percepЕЈia de aceeaЕџi naturДѓ Г®ntГ®lnitДѓ anterior existДѓ o oarecare deosebire. De aceea, concluziile trase dintr
-
o percepЕЈie anterioarДѓ sГ®nt mere
u modificate de concluziile trase din percepЕЈiile Г®ntГ®lnite ulterior. FormaЕЈiunea metafizicДѓ obЕЈinutДѓ pe aceastДѓ cale este deci o formaЕЈiune relativДѓ, supusДѓ unor corecturi viitoare. Metafizica lui Eduard von Hartmann -
care a pus pe foaia de titlu a prime
i sale opere, ca motto
, cuvintele: "Rezultate speculative obЕЈinute dupДѓ metoda inductivДѓ a ЕџtiinЕЈelor naturii" -
are un caracter determinat de aceste principii metodice.
Felul Г®n care realistul metafizic ne Г®nfДѓЕЈiЕџeazДѓ astДѓzi lucrurile Г®n sine a fost dobГ®n
dit prin metoda inductivДѓ. Prin considerДѓri asupra procesului de cunoaЕџtere, acesta ajunge la convingerea cДѓ alДѓturi de lumea "subiectivДѓ", cognoscibilДѓ prin percepЕЈie Еџi noЕЈiune, existДѓ o lume obiectivДѓ Еџi realДѓ. El Г®Еџi Г®nchipuie cДѓ poate determina din pe
rcepЕЈii prin metoda inductivДѓ proprietДѓЕЈile acestei realitДѓЕЈi obiective.
Adaos la noua ediЕЈie (1918)
. Observarea nepДѓrtinitoare a trДѓirii Г®n percepЕЈie Еџi noЕЈiune, aЕџa cum am Г®ncercat s
-
o descriem Г®n expunerile anterioare, este tulburatДѓ mereu de anumite r
eprezentДѓri care apar Г®n
domeniul ЕџtiinЕЈelor naturii. Cei care se situeazДѓ pe tДѓrГ®mul acestor ЕџtiinЕЈe Г®Еџi VII. EXISTД‚ LIMITE ALE CUNOAЕћTERII?
spun:
Ochii percep Г®n spectrul solar culori de la roЕџu la violet. Dar, dincolo de violet, Г®n spaЕЈiul de radiaЕЈie al spectrului sГ®nt forЕЈe pe care ochi
ul nu le mai percepe, dar care corespund unui efect chimic. Tot aЕџa, dincolo de roЕџu, se gДѓsesc radiaЕЈii care produc numai efecte de cДѓldurДѓ. ReflectГ®nd asupra acestor fenomene Еџi asupra fenomenelor asemДѓnДѓtoare, se ajunge la pДѓrerea cДѓ extinderea lumii p
ercepЕЈiilor omeneЕџti este determinatДѓ de puterea de cuprindere a simЕЈurilor de care omul dispune, Еџi cДѓ acesta ar avea Г®naintea sa o cu totul altДѓ lume, dacДѓ, pe lГ®ngДѓ simЕЈurile pe care le are, ar mai avea Еџi altele, sau dacДѓ, Г®n general, ar avea alte simЕЈ
uri. Cel ce se dedДѓ fanteziilor exagerate -
Г®n aceastДѓ privinЕЈДѓ, strДѓlucitele descoperiri ale ЕџtiinЕЈelor modeme oferДѓ un prilej Г®ntr
-
adevДѓr seducДѓtor -
poate ajunge foarte uЕџor sДѓ afirme cДѓ, cu toate acestea, Г®n cГ®mpul de observaЕЈie al omului intrДѓ numai c
eea ce poate acЕЈiona asupra simЕЈurilor de care dispune organizarea noastrДѓ. El n
-
are nici un drept de a considera lumea limitatДѓ a percepЕЈiilor sale, care este determinatДѓ de organizarea sa, ca hotДѓrГ®toare, Г®n ceea ce priveЕџte realitatea. CДѓci fiecare simЕЈ
nou ne
-
ar pune Г®n faЕЈa unei alte imagini a realitДѓЕЈii. ГЋn cadrul limitelor corespunzДѓtoare, toate acestea pot fi considerate ca pДѓreri absolut Г®ndreptДѓЕЈite. Dar dacДѓ cineva se lasДѓ influenЕЈat de aceste pДѓreri Г®n observarea obiectivДѓ a amintitelor raportur
i dintre percepЕЈie Еџi noЕЈiune, el Г®Еџi Г®nchide drumul ce duce spre o cunoaЕџtere a omului Еџi a lumii, spre o cunoaЕџtere care Г®Еџi Г®nfinge rДѓdДѓcinile Г®n realitate. TrДѓirea lДѓuntricДѓ a esenЕЈei gГ®ndirii, deci prelucrarea activДѓ a lumii noЕЈiunilor, este cu totul altceva VII. EXISTД‚ LIMITE ALE CUNOAЕћTERII?
decГ®t trДѓirea unui element perceptibil prin simЕЈuri. OricГ®te simЕЈuri ar mai avea omul, nici unul nu i
-
ar da realitatea, dacДѓ lucrurile pe care i le mijlocesc aceste simЕЈuri, nu le
-
ar strДѓbate, printr
-
o activitate gГ®nditoare, cu noЕЈiuni, Еџi fiecare simЕЈ, de orice naturДѓ ar fi el, dacДѓ este strДѓbДѓtut Г®n acest fel cu noЕЈiuni, dДѓ omului posibilitatea de a trДѓi Г®n realitate. Problema raportului dintre om Еџi lumea realДѓ nu are nimic de a face cu fantezia unora despre natura cu totul diferitДѓ a percepЕЈiilo
r pe care le putem avea cu ajutorul altor simЕЈuri. Trebuie sДѓ recunoaЕџtem cДѓ fiecare
gen de percepЕЈie este determinat Г®n Г®nfДѓЕЈiЕџarea sa de organizarea fiinЕЈei perceptoare, dar cДѓ imaginea de percepЕЈie strДѓbДѓtutДѓ de contemplarea gГ®nditoare trДѓitДѓ Г®l induce pe om Г®n realitate. Nu descrierea fantasticДѓ a Г®nfДѓЕЈiЕџДѓrii pe care ar trebui s
-
o aibДѓ lumea, pe care am privit
-
o cu alte simЕЈuri decГ®t cu simЕЈurile obiЕџnuite ale omului, Г®l poate Г®ndemna pe acesta sДѓ caute cunoaЕџterea raportului sДѓu faЕЈДѓ de lume, ci cunoЕџt
inЕЈa cДѓ fiecare
percepЕЈie exprimДѓ numai o parte a realitДѓЕЈii care se ascunde Г®n ea, deci cunoЕџtinЕЈa cДѓ percepЕЈia ne abate de la propria sa realitate
. Acestei cunoЕџtinЕЈe i se alДѓturДѓ o a doua, Еџi anume -
cunoЕџtinЕЈa cДѓ gГ®ndirea ne conduce la o altДѓ parte a r
ealitДѓЕЈii, care se gДѓseЕџte ascunsДѓ Г®n percepЕЈie. Observarea obiectivДѓ a amintitelor raporturi dintre percepЕЈie Еџi noЕЈiunea elaboratДѓ printr
-
o activitate gГ®nditoare, poate fi tulburatДѓ Еџi atunci, cГ®nd Г®n domeniul fizicii se iveЕџte necesitatea de a nu vorbi despre elementele care pot fi percepute Г®n mod concret, ci despre mДѓrimile abstracte, imperceptibile ale liniilor de forЕЈe electrice sau magnetice etc. S
-
ar pДѓrea
cДѓ aceste elemente ale realitДѓЕЈii, despre care vorbeЕџte fizica, n
-
ar avea nimic de a face nic
i cu realitatea perceptibilДѓ, nici cu VII. EXISTД‚ LIMITE ALE CUNOAЕћTERII?
noЕЈiunea elaboratДѓ cu gГ®ndirea activДѓ. Ећi totuЕџi, o asemenea concepЕЈie se Г®ntemeiazДѓ pe o autoГ®nЕџelare. DeocamdatДѓ, important este cДѓ tot
ceea ce se elaboreazДѓ Г®n domeniul fizicii -
Г®n mДѓsura Г®n care aceste elaborДѓri n
u reprezintДѓ niЕџte ipoteze neГ®ndreptДѓЕЈite, de care nu ne ocupДѓm -
s
-
a dobГ®ndit prin percepЕЈie Еџi noЕЈiune. Ceea ce, Г®n aparentДѓ, constituie un conЕЈinut imperceptibil, fizicianul Г®l transpune, dintr
-
un just instinct de cunoaЕџtere, Г®n domeniul percepЕЈiilor Еџi
gГ®ndeЕџte asupra acestui conЕЈinut Г®n noЕЈiuni, pe care le foloseЕџte, Г®n mod curent, Г®n acest domeniu. AЕџa bunДѓoarДѓ, forЕЈele active Г®n cГ®mpul electric sau magnetic nu pot fi cunoscute altfel, Г®n esenЕЈa lor
, decГ®t printr
-
un proces de cunoaЕџtere care se desfДѓЕџ
oarДѓ Г®ntre percepЕЈie Еџi noЕЈiune. O multiplicare sau o configurare de alt gen a simЕЈurilor omeneЕџti ne
-
ar da alte percepЕЈii, o Г®mbogДѓЕЈire sau o modificare a experienЕЈei omeneЕџti. Dar Еџi aceste
experienЕЈe noi ar trebui sДѓ fie cu adevДѓrat cunoscute printr
-
un raport de reciprocitate dintre noЕЈiune Еџi percepЕЈie. Aprofundarea
procesului de cunoaЕџtere depinde de forЕЈele intuiЕЈiei care se manifestДѓ Г®n gГ®ndire. AceastДѓ intuiЕЈie se poate coborГ®, Г®n trДѓirea
la care ajungem prin gГ®ndire, pГ®nДѓ la substraturile mai mult sau mai puЕЈin adГ®nci ale realitДѓЕЈii. Prin extinderea imaginii noastre de percepЕЈie, aceastДѓ adГ®ncire poate primi impulsuri Еџi, pe aceastДѓ cale, ea poate fi indirect favorizatДѓ. CoborГ®rea Г®n adГ®ncuri, pe care o Г®ntreprindem pentru a gДѓsi realitatea, nu treb
uie confundatДѓ niciodatДѓ
cu imaginea, mai extinsДѓ ori mai redusДѓ, a percepЕЈiilor, care Г®ntotdeauna
reprezintДѓ numai o parte a realitДѓЕЈii, partea condiЕЈionatДѓ de organizarea noastrДѓ. Cel care nu se pierde Г®n abstracЕЈiuni
, va recunoaЕџte, cДѓ pentru fizicДѓ lum
ea percepЕЈiilor cuprinde Г®n sine elemente pentru care VII. EXISTД‚ LIMITE ALE CUNOAЕћTERII?
nu avem un simЕЈ, aЕџa cum avem pentru culoare Еџi sunet. FiinЕЈa concretДѓ
a omului nu este determinatДѓ numai prin percepЕЈia directДѓ de care ia cunoЕџtinЕЈДѓ prin organizarea sa, ci Еџi prin aceea cДѓ el exclude
alte percepЕЈii din aceastДѓ percepЕЈie directДѓ. AЕџa dupДѓ cum Г®n viaЕЈДѓ alДѓturi de starea de veghe conЕџtientДѓ este necesarДѓ starea de somn inconЕџtientДѓ, tot aЕџa Г®n trДѓirea de sine a omului, alДѓturi de cercul percepЕЈiilor sale fizice, este necesar un cerc -
mu
lt mai mare chiar -
de elemente, fizic imperceptibile, Г®n cГ®mpul cДѓruia Г®Еџi au originea percepЕЈiile sale sensibile. Toate acestea au fost spuse, Г®n mod indirect, Г®ncДѓ Г®n primele expuneri din aceastДѓ carte. Autorul ei face aici aceastДѓ adДѓugare, fiindcДѓ i
-
a
fost dat sДѓ vadДѓ cДѓ unii cititori n
-
au citit aceste lucruri suficient de exact. Trebuie sДѓ mai avem apoi Г®n vedere cДѓ ideea percepЕЈiei
, aЕџa cum a fost dezvoltatДѓ Г®n aceastДѓ scriere, nu poate fi confundatДѓ cu aceea a percepЕЈiei exterioare, sensibile, care nu este decГ®t un caz particular al ei. Din expunerile anterioare s
-
a vДѓzut, Еџi din cele ce vor urma se va vedea Еџi mai mult, cДѓ aici se Г®nЕЈelege prin percepЕЈie orice realitate de naturДѓ fizicДѓ fi spiritualДѓ
pe care omul o Г®ntГ®lneЕџte Г®nainte ca ea sДѓ fi fos
t cuprinsДѓ de noЕЈiunea elaboratДѓ Г®n mod activ. Pentru a avea percepЕЈii de naturДѓ sufleteascДѓ sau spiritualДѓ, nu sГ®nt necesare simЕЈuri Г®n sensul Г®n care sГ®nt considerate ele Г®n mod obiЕџnuit. S
-
ar putea spune cДѓ o astfel de extindere a felului de a vorbi est
e inadmisibilДѓ. AceastДѓ extindere, Г®nsДѓ, este absolut necesarДѓ
, dacДѓ nu vrem ca, Г®n anumite domenii, lДѓrgirea procesului de cunoaЕџtere sДѓ fie Г®ncДѓtuЕџatДѓ tocmai din cauza modului de a vorbi. Acela, care vorbeЕџte despre percepЕЈie numai
Г®n sensul de percepЕЈie
senzorialДѓ, nu ajunge la o noЕЈiune utilizabilДѓ Г®n procesul de cunoaЕџtere nici Г®n ceea ce VII. EXISTД‚ LIMITE ALE CUNOAЕћTERII?
priveЕџte aceastДѓ
percepЕЈie senzorialДѓ. Uneori noЕЈiunea trebuie
extinsДѓ pentru ca sДѓ primeascДѓ Г®ntr
-
un domeniu mai redus sensul ce i se cuvine. CГ®teodatДѓ mai trebuie s
Дѓ adДѓugДѓm elemente noi conЕЈinutului unei noЕЈiuni, pentru ca acest conЕЈinut sДѓ
-
Еџi gДѓseascДѓ justificarea sau chiar precizarea. Astfel, Г®n capitolul VI din aceastДѓ carte -
В«Individualitatea omeneascДѓВ» -
se spune: "Deci, reprezentarea este o noЕЈiune individual
izatДѓ". FaЕЈДѓ de aceastДѓ afirmaЕЈie, mi s
-
a reproЕџat cДѓ ar fi un fel neobiЕџnuit de a vorbi. Dar acest fel de a vorbi este necesar dacДѓ vrem sДѓ descoperim ce este Г®n mod propriu
-
zis o reprezentare. Unde ar ajunge procesul de cunoaЕџtere dacДѓ tuturor celor, car
e ar fi puЕџi Г®n situaЕЈia de a reveni Еџi a da sensul just al noЕЈiunilor, le
-
am face obiecЕЈia: "acesta este un fel neobiЕџnuit de a vorbi"?
VIII. FACTORII VIEЕўII
REALITATEA LIBERTД‚ЕўII
VIII. FACTORII VIEЕўI
I
S
Дѓ recapitulДѓm ceea ce am dobГ®ndit Г®n capitolele anterioare. Lumea i se Г®nfДѓЕЈiЕџeazДѓ omului ca o multiplicitate, ca o sumДѓ de elemente unitare simple. Unul dintre aceste elemente unitare simple, o fiinЕЈДѓ Г®ntre celelalte fiinЕЈe, este omul Г®nsuЕџi. DeocamdatДѓ, aceastДѓ Г®nfДѓЕЈiЕџare a lumii o considerДѓm ca datДѓ
, Еџi Г®ntrucГ®t
nu o dezvoltДѓm printr
-
o activitate conЕџtientДѓ, ci o gДѓsim gata formatДѓ, o numim percepЕЈie
. ГЋn lumea percepЕЈiilor ne percepem Еџi pe noi Г®nЕџine. AceastДѓ autopercepЕЈie ar rДѓmГ®ne pur Еџi simplu o percepЕЈie printre multe alte percepЕЈii, dacДѓ din sГ®nul acestei a
utopercepЕЈii nu ar apare ceva care s
-
ar dovedi Г®n stare sДѓ facДѓ o legДѓturДѓ Г®ntre percepЕЈii, Г®n general, sДѓ facДѓ deci Еџi o legДѓturДѓ Г®ntre suma tuturor celorlalte percepЕЈii Еџi sinea noastrДѓ. Acest ceva care apare din auto
-
percepЕЈie nu mai este o simplДѓ perce
pЕЈie. Nici nu ne este dat aЕџa, pur Еџi simplu, cum ne este datДѓ percepЕЈia. El este chemat la viaЕЈДѓ printr
-
o activitate. La Г®nceput avem impresia cДѓ acest ceva este legat de ceea ce percepem drept sinea noastrДѓ. Dar, Г®n ceea ce priveЕџte semnificaЕЈia sa inter
ioarДѓ, e deasupra acestei sine. El adaugДѓ percepЕЈiilor particulare determinДѓri conceptuale care au un raport Г®ntre ele Еџi care constituie un tot Г®ntreg. Ceea ce acest "ceva" a dobГ®ndit prin autopercepЕЈie este determinat la fel Г®n mod ideal, Еџi este opus ob
iectelor drept subiect sau "eu". Acest "ceva" este gГ®ndirea, iar determinДѓrile ideale sГ®nt noЕЈiunile Еџi VIII. FACTORII VIEЕўII
ideile. De aceea, gГ®ndirea se exprimДѓ Г®n primul rГ®nd Г®n percepЕЈia sinei; dar ea nu este numai subiectivДѓ; cДѓci sinea se indicДѓ drept subiect mai Г®ntГ®i c
u ajutorul gГ®ndirii. AceastДѓ raportare gГ®nditoare asupra noastrДѓ Г®nЕџine este o determinare vitalДѓ a personalitДѓЕЈii noastre. Prin ea ducem o existenЕЈДѓ pur idealДѓ. Prin ea ne simЕЈim fiinЕЈe gГ®nditoare. AceastДѓ determinare vitalДѓ a existenЕЈei noastre ar rДѓmГ®ne
pur conceptualДѓ (logicДѓ), dacДѓ ei nu i s
-
ar adДѓuga Еџi alte determinДѓri ale sinei noastre. ГЋn acest caz am fi niЕџte fiinЕЈe a cДѓror viaЕЈДѓ s
-
ar epuiza Г®n stabilirea de raporturi pur conceptuale Г®ntre o percepЕЈie Еџi alta, Г®ntre acestea Еџi noi Г®nЕџine. DacДѓ num
im cunoaЕџtere stabilirea unui asemenea raport bazat pe gГ®ndire, iar starea sinei noastre dobГ®nditДѓ prin acelaЕџi raport o numim starea de a Еџti, atunci ar trebui sДѓ ne considerДѓm -
Г®n caz cДѓ presupunerea de mai sus s
-
ar Г®mplini -
o fiinЕЈДѓ exclusiv cunoscДѓto
are Еџi Еџtiutoare.
Dar presupunerea de mai sus nu se Г®mplineЕџte. Noi raportДѓm percepЕЈiile la noi Г®nЕџine nu numai Г®n mod ideal, prin noЕЈiuni, ci Еџi cu ajutorul sentimentelor, aЕџa cum am arДѓtat. Deci, nu sГ®ntem fiinЕЈe cu un conЕЈinut de viaЕЈДѓ pur conceptual. R
ealistul naiv vede chiar Г®n viaЕЈa de sentimente o viaЕЈДѓ mai realДѓ a personalitДѓЕЈii decГ®t Г®n elementul pur ideal al stДѓrii de a Еџti (cunoЕџtinЕЈei). Ећi, din punctul sДѓu de vedere, el are perfectДѓ dreptate cГ®nd judecДѓ lucrurile Г®n acest fel. CДѓci sentimentul e
ste la Г®nceput, Г®n domeniul subiectiv, ceea ce Г®n domeniul obiectiv este cunoaЕџterea, percepЕЈia. FiindcДѓ, potrivit principiului fundamental al realismului naiv, tot ceea ce poate fi perceput este real, de aceea sentimentul este chezДѓЕџie pentru realitatea p
ropriei noastre personalitДѓЕЈi. Dar dacДѓ VIII. FACTORII VIEЕўII
monismul amintit aici vrea sДѓ
-
Еџi reprezinte sentimentul ca pe o realitate desДѓvГ®rЕџitДѓ, el trebuie sДѓ acorde Еџi acestui sentiment completarea pe care socoteЕџte necesar a fi acordatДѓ percepЕЈiei. Pentru acest monism sen
timentul este o realitate nedesДѓvГ®rЕџitДѓ, care, Г®n forma ei primarДѓ, Г®n forma Г®n care ne este dat, nu conЕЈine Г®ncДѓ pe cel de al doilea factor al sДѓu -
noЕЈiunea sau ideea. De aceea Г®n viaЕЈДѓ atГ®t sentimentul cГ®t Еџi percepЕЈia apar Г®ntotdeauna Г®naintea
cunoaЕџte
rii. Mai Г®ntГ®i avem sentimentul existenЕЈei, Еџi abia Г®n decursul treptatei noastre evoluЕЈii cucerim punctul unde apare Г®n propria noastrДѓ existenЕЈДѓ noЕЈiunea sinei noastre, simЕЈitДѓ Г®n mod obscur. Ceea ce, pentru noi
, apare abia mai tГ®rziu, este Г®nsДѓ de la bu
n Г®nceput legat Г®n mod inseparabil de sentiment. DatoritДѓ acestei Г®mprejurДѓri, omul naiv ajunge la credinЕЈa, cДѓ Г®n simЕЈire existenЕЈa i se prezintДѓ direct, iar Г®n cunoЕџtinЕЈДѓ i se prezintДѓ numai indirect. De aceea, dezvoltarea vieЕЈii de simЕЈire este, pentru el, cel mai important lucru. El crede cДѓ ajunge sДѓ Г®nЕЈeleagДѓ sensul lucrurilor din lume abia dupДѓ ce le primeЕџte Г®n simЕЈirea sa. Nu cautДѓ sДѓ facДѓ un mijloc de cunoaЕџtere din cunoЕџtinЕЈДѓ, ci din sentiment. FiindcДѓ sentimentul este ceva absolut individual, ce
va asemДѓnДѓtor percepЕЈiei, aceastДѓ filosofie a sentimentului declarДѓ un principiu -
care are semnificaЕЈie numai Г®n cadrul personalitДѓЕЈii sale -
drept principiu universal. El cautДѓ sДѓ pДѓtrundДѓ Г®ntreaga lume cu sinea sa. Ceea ce monismul amintit aici cautДѓ sДѓ
Г®nЕЈeleagДѓ cu ajutorul noЕЈiunilor, adeptul filosofiei simЕЈirii cautДѓ sДѓ dobГ®ndeascДѓ cu ajutorul sentimentului Еџi considerДѓ aceastДѓ legДѓturДѓ a sa cu obiectele ca fiind mai directДѓ.
Curentul filosofic pe care l
-
am caracterizat aici -
VIII. FACTORII VIEЕўII
filosofia sentimentului -
este denumit adeseori misticДѓ
. Eroarea unei concepЕЈii mistice la temelia cДѓreia stДѓ numai sentimentul constДѓ Г®n faptul cДѓ ea vrea sДѓ trДѓiascДѓ
ceea ce ar vrea sДѓ Еџtie, cДѓ vrea sДѓ ridice un principiu individual -
sentimentul -
la rangul de principiu univer
sal.
SimЕЈirea este un act pur individual, o raportare a lumii exterioare la subiectul nostru, Г®n mДѓsura Г®n care acest raport Г®Еџi gДѓseЕџte expresia Г®ntr
-
o trДѓire pur subiectivДѓ.
ExistДѓ Еџi o altДѓ manifestare a personalitДѓЕЈii omeneЕџti. Eul participДѓ, prin gГ®nd
ire, la viaЕЈa universalДѓ. Cu ajutorul ei, el raporteazДѓ, Г®n mod pur ideal (conceptual), percepЕЈiile la sine Г®nsuЕџi, iar pe sine Г®nsuЕџi -
la percepЕЈii. ГЋn sentiment, eul trДѓieЕџte un raport al obiectelor faЕЈДѓ de subiectul sДѓu; Г®n voinЕЈДѓ
se petrece contrariul
. ГЋn voinЕЈДѓ avem Г®n faЕЈa noastrДѓ tot o percepЕЈie, Еџi anume percepЕЈia raportului individual dintre sinea noastrДѓ Еџi obiect. Ceea ce Г®n voinЕЈa nu este un factor pur ideal, este la fel un simplu obiect de percepere, ca oricare alt lucru din lumea exterioarДѓ.
Cu toate acestea, realismul naiv crede cДѓ Еџi aici are de a face cu o existenЕЈДѓ mult mai realДѓ decГ®t aceea pe care o putem dobГ®ndi prin gГ®ndire. Pentru el, voinЕЈa este un element Г®n care el vede, Г®n mod direct
,
o
desfДѓЕџurare, o realitate cauzalДѓ, Г®n contras
t cu gГ®ndirea care cuprinde aceastДѓ desfДѓЕџurare abia Г®n noЕЈiune. Ceea ce sДѓvГ®rЕџeЕџte eul prin voinЕЈa sa reprezintДѓ, pentru o astfel de concepЕЈie, un proces pe care omul Г®l trДѓieЕџte Г®n mod direct. Adeptul acestei filosofii crede cДѓ a descoperit Г®n voinЕЈДѓ un punct adevДѓrat de plecare Г®n dezvДѓluirea procesului universal. ГЋn timp ce toate celelalte fenomene pot fi urmДѓrite numai VIII. FACTORII VIEЕўII
din afarДѓ, prin percepЕЈie, el crede cДѓ Г®n voinЕЈДѓ ne este dat un fenomen real care poate fi trДѓit Г®n mod absolut direct. Forma de existe
nЕЈДѓ Г®n care i se Г®nfДѓЕЈiЕџeazДѓ voinЕЈa, Г®nДѓuntrul sinei sale, devine pentru el un principiu adevДѓrat al realitДѓЕЈii. Propria sa voinЕЈДѓ i se Г®nfДѓЕЈiЕџeazДѓ ca un caz special al procesului universal general, iar acesta din urmДѓ Г®i apare, prin urmare, ca voinЕЈДѓ gene
ralДѓ. VoinЕЈa devine principiul universal, aЕџa dupДѓ cum Г®n mistica sentimentului sentimentul devine principiu de cunoaЕџtere. Acest fel de a concepe lucrurile se numeЕџte filosofia voinЕЈei
(teism). Ea face -
dintr
-
un element care poate fi trДѓit numai Г®n mod i
ndividual -
un factor constituant al lumii.
AЕџa dupДѓ cum mistica sentimentului nu poate fi numitДѓ ЕџtiinЕЈДѓ, tot aЕџa nu poate fi numitДѓ ЕџtiinЕЈДѓ nici filosofia voinЕЈei. CДѓci atГ®t una cГ®t Еџi cealaltДѓ afirmДѓ cДѓ lumea nu poate fi Г®nЕЈeleasДѓ pe o cale conceptualДѓ.
AlДѓturi de principiul ideal al existenЕЈei, ambele pretind Еџi un principiu real. Ећi, Г®n parte, acest lucru este Г®ndreptДѓЕЈit. Dar, fiindcДѓ pentru sesizarea acestor douДѓ principii -
aЕџa
-
numite reale -
dispunem de un singur mijloc, de percepЕЈie, afirmaЕЈia mis
ticei sentimentului Еџi aceea a filosofiei voinЕЈei poate fi formulatДѓ Еџi Г®n felul urmДѓtor: avem douДѓ izvoare ale cunoaЕџterii, cel al gГ®ndirii Еџi cel al percepЕЈiei, dintre care acesta din urmДѓ ni se Г®nfДѓЕЈiЕџeazДѓ ca trДѓire individualДѓ Г®n sentiment Еџi voinЕЈДѓ. D
at fiind faptul cДѓ ceea ce emanДѓ dintr
-
un izvor -
trДѓirile -
nu poate fi primit de cДѓtre aceste douДѓ concepЕЈii direct Г®n sfera celuilalt izvor, cel al gГ®ndirii, cele douДѓ moduri de cunoaЕџtere -
perceperea Еџi gГ®ndirea -
rДѓmГ®n separate, fiinЕЈeazДѓ una lГ®ngДѓ c
ealaltДѓ, fДѓrДѓ ca Г®ntre ele sДѓ existe o VIII. FACTORII VIEЕўII
mijlocire mai Г®naltДѓ. AlДѓturi de principiul ideal, la care se poate ajunge prin cunoЕџtinЕЈДѓ, Г®n lume trebuie sДѓ mai existe Г®ncДѓ un principiu, un principiu real, pe care nu
-
l putem cuprinde cu gГ®ndirea. Cu alte cuvinte,
mistica sentimentului Еџi filosofia voinЕЈei sГ®nt tot un realism naiv, fiindcДѓ atГ®t una cГ®t Еџi cealaltДѓ susЕЈin afirmaЕЈia: ceea ce percepem direct este real. FaЕЈДѓ de realismul naiv propriu
-
zis, ele mai comit inconsecvenЕЈa cДѓ fac dintr
-
o anumitДѓ formДѓ a perce
perii (simЕЈirea Еџi voinЕЈa) un mijloc exclusiv de cunoaЕџtere a existenЕЈe
i, cu toate cДѓ acest lucru Г®l pot face numai dacДѓ aderДѓ la principiul general: ceea ce percepem este real. Prin urmare, ele ar trebui sДѓ acorde aceeaЕџi valoare de cunoaЕџtere Еџi perceperii exterioare.
Prin faptul cДѓ filosofia voinЕЈei transpune voinЕЈa Еџi Г®n acele
sfere ale existenЕЈei Г®n care aceasta nu poate fi trДѓitДѓ Г®n mod direct aЕџa cum poale fi trДѓitДѓ Г®n sfera propriului nostru subiect, ea devine realism metafizic. Ea admite, Г®n mod ipotetic, un principiu Г®n afara subiectului, pentru care trДѓirea subiecti
vДѓ este singurul criteriu al realitДѓЕЈii. Filosofia voinЕЈei, ca realism metafizic, cade sub indicenЕЈa criticii din capitolul anterior, care trebuie sДѓ recunoascДѓ Еџi sДѓ Г®nvingДѓ momentul plin de contradicЕЈii al fiecДѓrui realism metafizic Еџi sДѓ recunoascДѓ fapt
ul cДѓ voinЕЈa este un fenomen general al lumii numai Г®n mДѓsura Г®n care ea se raporteazДѓ Г®n mod ideal la restul lumii.
Adaos la noua ediЕЈie (1918)
. Dificultatea de a observa gГ®ndirea, Г®n fiinЕЈa sa, se aflДѓ Г®n Г®mprejurarea cДѓ atunci, cГ®nd sufletul examinator
Г®Еџi Г®ndreaptДѓ atenЕЈia asupra acestei fiinЕЈe, ea se sustrage cu prea multДѓ uЕџurinЕЈДѓ examinДѓrii. ГЋn acest caz sufletului nu
-
i rДѓmГ®ne decГ®t o VIII. FACTORII VIEЕўII
abstracЕЈie moarta, cadavrul gГ®ndirii vii. DacДѓ avem Г®n vedere numai aceastДѓ abstracЕЈie, ne vedem uЕџor constrГ®nЕџi a p
ДѓЕџi pe tДѓrГ®mul "plin de viaЕЈДѓ" al misticei sentimentului sau chiar Еџi pe acela al metafizicii voinЕЈei. Vom gДѓsi ciudat ca cineva sДѓ Г®ncerce a cuprinde fiinЕЈa realitДѓЕЈii Г®n "simple gГ®nduri". Dar, cel care reuЕџeЕџte ca Г®ntr
-
adevДѓr sДѓ aibДѓ viaЕЈa Г®n gГ®ndire
, va
recunoaЕџte cДѓ bogДѓЕЈia lДѓuntricДѓ Еџi experienЕЈa
-
plinДѓ de liniЕџte Еџi, Г®n acelaЕџi timp, de un dinamism lДѓuntric -
a unei vieЕЈi Г®n gГ®ndire nu se pot nici mДѓcar compara cu urzirea purДѓ de sentimente sau cu contemplaЕЈia elementului voinЕЈДѓ, ca sДѓ nu mai vorbim de faptul cДѓ acestea din urmДѓ nu pot fi puse deasupra gГ®ndirii. Tocmai datoritДѓ bogДѓЕЈiei ei, datoritДѓ plenitudinii interioare a trДѓirii, ne apare contraimaginea ei Г®n conЕџtienЕЈa obiЕџnuitДѓ sufleteascДѓ drept moartДѓ, abstractДѓ. Nici una dintre activitДѓЕЈile su
fletului omenesc nu poate fi rДѓstДѓlmДѓcitДѓ cu atГ®ta uЕџurinЕЈДѓ ca gГ®ndirea. VoinЕЈa Еџi simЕЈirea Г®ncДѓlzesc sufletul omenesc chiar Еџi Г®n amintirea stДѓrilor lor originare. GГ®ndirea, dimpotrivДѓ, atunci cГ®nd trДѓieЕџte numai Г®n amintire, mult prea uЕџor ne lasДѓ rece; ea face impresia cДѓ secДѓtuieЕџte viaЕЈa sufleteascДѓ. Aceasta nu este Г®nsДѓ decГ®t o umbrДѓ a adevДѓratei sale realitДѓЕЈi, o accentuatДѓ umbrДѓ a unei realitДѓЕЈi luminoase Еџi calde, care inundДѓ Еџi pДѓtrunde lumea fenomenalДѓ. AceastДѓ penetrare are loc cu ajutorul forЕЈe
i ce izvorДѓЕџte Г®n Г®nsДѓЕџi activitatea gГ®nditoare Еџi care este forЕЈa iubirii de naturДѓ spiritualДѓ. Nu ne este Г®ngДѓduit a obiecta cДѓ, cel care vede, Г®n acest fel, iubire Г®n gГ®ndirea activДѓ, nu face altceva decГ®t sДѓ transpunДѓ Г®n sfera acesteia un sentiment -
p
e cel al iubirii. CДѓci, aceastДѓ obiecЕЈie este, de fapt, o confirmare a lucrurilor pe care le
-
am prezentat aici. Cel care se VIII. FACTORII VIEЕўII
Г®ndreaptДѓ spre gГ®ndirea ca fiinЕЈДѓ
, Г®ntГ®lneЕџte atГ®t sentimentul cГ®t Еџi voinЕЈa, pe acestea din urmДѓ chiar Г®n realitatea lor profundДѓ. Cel care Г®Еџi abate atenЕЈia de la gГ®ndire Еџi se Г®ndreaptДѓ "numai" Г®nspre simЕЈire Еџi voinЕЈДѓ, pierde din ele adevДѓrata realitate. Cel care vrea sДѓ trДѓiascДѓ intuitiv
Г®n gГ®ndire, va avea Еџi trДѓirea Г®n sentiment Еџi Г®n voinЕЈДѓ. Cu totul alta este Г®nsДѓ atitudinea p
e care o ia faЕЈДѓ de aceastДѓ problemДѓ mistica sentimentului Еџi metafizica voinЕЈei. Acestea din urmДѓ ajung prea uЕџor sДѓ conchidДѓ cДѓ ele stau Г®n realitate Еџi cДѓ gГ®nditorul intuitiv Г®Еџi face "Г®n gГ®ndurile sale abstracte" o imagine despre lume care este cu totu
l lipsitДѓ de cДѓldura sentimentului, strДѓinДѓ de realitate, Г®ntunecatДѓ Еџi rece.
IX. IDEEA DE LIBERTATE
REALITATEA LIBERTД‚ЕўII
IX. IDEEA DE LIBERTA
TE
ГЋ
n procesul de cunoaЕџtere, noЕЈiunea pomului este condiЕЈionatДѓ de percepЕЈia pomului. Pentru o anumitДѓ percepЕЈie, eu nu
pot scoate din sistemul general de noЕЈiuni decГ®t o anumitДѓ noЕЈiune, o noЕЈiune absolut precisДѓ. Raportul dintre noЕЈiune Еџi percepЕЈie este determinat, Г®n mod indirect Еџi obiectiv, de cДѓtre gГ®ndire, Г®n chiar actul de percepЕЈie. LegДѓtura dintre percepЕЈie Еџi n
oЕЈiunea sa este cunoscutДѓ abia dupДѓ ce actul percepЕЈiei a avut loc, dar interdependenЕЈa rezidДѓ Г®n Г®nsДѓЕџi natura lucrului.
Altfel stau lucrurile cГ®nd examinДѓm procesul de cunoaЕџtere, cГ®nd examinДѓm raportul ce se stabileЕџte, Г®n actul de cunoaЕџtere, Г®ntre om Еџi lume. ГЋn expunerile anterioare am Г®ncercat sДѓ arДѓtДѓm cДѓ asupra acestui raport ne putem lДѓmuri numai dacДѓ Г®l supunem unei observaЕЈii nepДѓrtinitoare, ce se Г®ndreaptДѓ chiar asupra lui. O justДѓ Г®nЕЈelegere a acestei observaЕЈii ajunge la concluzia cДѓ gГ®ndirea
poate fi consideratДѓ ca o entitate de sine stДѓtДѓtoare care poate fi observatДѓ Г®n mod direct. Cel care gДѓseЕџte necesar cДѓ, pentru a defini gГ®ndirea ca atare, trebuie sДѓ recurgДѓ la alte lucruri, ca de pildДѓ, la procesele fizice ale creierului, sau la proces
ele spirituale Еџi inconЕџtiente ce s
-
ar ascunde Г®n dosul gГ®ndirii conЕџtiente, acela nesocoteЕџte rezultatele unei nepДѓrtinitoare observДѓri a gГ®ndirii. Cel care observДѓ gГ®ndirea trДѓieЕџte, Г®n decursul IX. IDEEA DE LIBERTATE
observДѓrii, direct Г®ntr
-
o existenЕЈДѓ spiritualДѓ, Г®ntr
-
o urzi
re a fiinЕЈei ce se poartДѓ pe sine Г®nsДѓЕџi. Putem chiar spune cДѓ cel care vrea sДѓ surprindДѓ realitatea spiritualДѓ sub forma Г®n care aceasta i se prezintДѓ omului la Г®nceput
, o poate face Г®n gГ®ndirea ce se sprijinДѓ pe sine Г®nsДѓЕџi.
ГЋn observarea gГ®ndirii se une
sc douДѓ lucruri, care de altfel trebuie
sДѓ aparДѓ Г®ntotdeauna despДѓrЕЈite: noЕЈiunea Еџi percepЕЈia. Cel care nu
-
Еџi dДѓ seama de acest fapt, nu va vedea Г®n noЕЈiunile pe care le obЕЈine Г®n legДѓturДѓ cu percepЕЈiile decГ®t o copie, o umbrДѓ a acestor percepЕЈii, iar per
cepЕЈiile constituie, pentru el, singura Еџi adevДѓrata realitate. El Г®Еџi va construi Еџi o lume metafizicДѓ, dupДѓ modelul lumii percepЕЈiilor sale, Еџi o va numi lumea atomilor, lumea voinЕЈei, lumea inconЕџtientДѓ a spiritului, fiecare dupДѓ felul sДѓu de a
-
Еџi repre
zenta lucrurile. Ећi nici nu
-
Еџi va da seama cДѓ lumea pe care Еџi
-
a fДѓurit
-
o Г®n acest fel nu este decГ®t o lume metafizicДѓ pe care Еџi
-
a construit
-
o Г®n mod ipotetic, dupДѓ modelul lumii sale
de percepЕЈii. Cel care Г®Еџi dДѓ seama Г®nsДѓ de realitatea pe care o Г®ntГ®ln
im Г®n gГ®ndire, acela va recunoaЕџte cДѓ Г®n percepЕЈie ne este datДѓ numai o parte a realitДѓЕЈii Еџi cДѓ cealaltДѓ parte, care Г®i aparЕЈine, care o face sДѓ aparДѓ drept realitate deplinДѓ, este trДѓitДѓ
atunci cГ®nd pДѓtrundem percepЕЈia cu gГ®ndirea. ГЋn ceea ce trДѓim Г®n co
nЕџtienЕЈДѓ ca gГ®ndire, el nu va vedea umbra, copia unei realitДѓЕЈi, ci o realitate spiritualДѓ de sine stДѓtДѓtoare. Iar despre ea se poate spune cДѓ intrДѓ Г®n conЕџtienЕЈa omului prin intuiЕЈie
. IntuiЕЈia
este trДѓirea conЕџtientДѓ a unui conЕЈinut pur spiritual, care se
desfДѓЕџoarДѓ Г®ntr
-
o sferДѓ pur spiritualДѓ. Natura gГ®ndirii poate fi Г®nЕЈeleasДѓ numai prin intuiЕЈie.
Numai dacДѓ am reuЕџit, printr
-
o observaЕЈie nepДѓrtinitoare, sДѓ recunoaЕџtem adevДѓrul cu privire la IX. IDEEA DE LIBERTATE
natura intuitivДѓ a gГ®ndirii, putem sДѓ eliberДѓm calea ce duce la
cunoaЕџterea organizДѓrii trupeЕџti Еџi sufleteЕџti a omului. ГЋnЕЈelegem atunci cДѓ aceastДѓ organizare nu poate avea nici o influenЕЈДѓ asupra naturii
gГ®ndirii. La Г®nceput, acest lucru pare
a fi contrazis de faptele realitДѓЕЈii evidente. Pentru experienЕЈa obiЕџnuitДѓ
, gГ®ndirea omeneascДѓ apare numai datoritДѓ acestei organizДѓri Еџi prin aceastДѓ organizare. Lucrul acesta ni se impune cu atГ®ta tДѓrie, Г®ncГ®t de adevДѓrata sa semnificaЕЈie Г®Еџi poate da seama numai cel care recunoaЕџte cДѓ gГ®ndirea, Г®n esenЕЈa sa, nu este Г®ntru nim
ic influenЕЈatДѓ de aceasta organizare. Dar atunci, unui astfel de om nu
-
i va scДѓpa nici particularitatea raportului dintre organizarea omeneascДѓ Еџi gГ®ndire. AceastДѓ organizare nu exercitДѓ nici o influenЕЈДѓ asupra esenЕЈei gГ®ndirii, ci atunci cГ®nd apare activi
tatea gГ®ndirii, ea se retrage, activitatea sa Г®nceteazДѓ Еџi, prin aceasta, se creeazДѓ un loc liber, iar pe locul devenit liber apare gГ®ndirea. Realitatea care acЕЈioneazДѓ Г®n gГ®ndire are aici o misiune dublДѓ: Г®n primul rГ®nd ea respinge organizarea omeneascДѓ Г®
napoi Г®n activitatea sa, Еџi Г®n al doilea rГ®nd, ocupДѓ ea Г®nsДѓЕџi locul acesteia. CДѓci Еџi prima misiune -
respingerea organizДѓrii corporale -
este consecinЕЈa activitДѓЕЈii gГ®ndirii. Ећi anume este vorba despre acea parte a organizДѓrii, care pregДѓteЕџte apariЕЈia
g
Г®ndirii. Din aceasta se vede Г®n ce sens Г®Еџi gДѓseЕџte gГ®ndirea contraimaginea ei Г®n organizarea corporalДѓ. DacДѓ reflectДѓm asupra acestui lucru, nu vom mai confunda aceastДѓ contraimagine Еџi semnificaЕЈia ei cu gГ®ndirea Г®nsДѓЕџi. DacДѓ pДѓЕџim pe pДѓmГ®nt moale, urmel
e picioarelor noastre se imprimДѓ Г®n acel pДѓmГ®nt. Nimeni nu va fi ispitit sДѓ spunДѓ cДѓ forma acestor urme se datoreazДѓ forЕЈelor pДѓmГ®ntului, care ar acЕЈiona de jos Г®n sus. Acestor
foiЕЈe nu IX. IDEEA DE LIBERTATE
li se va atribui nici o participare la naЕџterea formelor pe care le au
aceste urme. Tot aЕџa, cel care observДѓ cu toatДѓ imparЕЈialitatea natura gГ®ndirii, nu va atribui urmelor din organismul trupesc o participare la aceastДѓ naturДѓ, cДѓci aceste urme iau naЕџtere prin aceea ca gГ®ndirea Г®Еџi pregДѓteЕџte apariЕЈia, servindu
-
se de trup
!
1
Dar aici se iveЕџte o Г®ntrebare foarte importantДѓ. DacДѓ organizДѓrii omeneЕџti nu
-
i revine nici o participare la esenЕЈa gГ®ndirii, ce importanЕЈДѓ are acest organism Г®n cadrul fiinЕЈei integrale a omului? Ceea ce se Г®ntГ®mplДѓ Г®n aceastДѓ organizare prin gГ®ndire,
nu are nimic de a face cu natura gГ®ndirii, dar cu atГ®t mai mult are de a face cu naЕџterea conЕџtienЕЈei eului, pornind din aceastДѓ gГ®ndire. Desigur, Г®n fiinЕЈa gГ®ndirii sДѓlДѓЕџluieЕџte "eul" real, dar nu conЕџtienЕЈa eului. Acest lucru este recunoscut de cДѓtre to
ЕЈi cei care observДѓ gГ®ndirea cu obiectivitatea necesarДѓ. "Eul" este de gДѓsit Г®n interiorul gГ®ndirii; "conЕџtienЕЈa eului" apare prin aceea cДѓ Г®n conЕџtienЕЈa generalДѓ se imprimДѓ urmele activitДѓЕЈii de gГ®ndire, Г®n sensul arДѓtat mai sus. (Prin urmare, conЕџtienЕЈa eului ia naЕџtere prin organizarea corporalДѓ. Dar sДѓ nu confundДѓm acest lucru cu afirmaЕЈia cДѓ, odatДѓ nДѓscutДѓ, conЕџtienЕЈa eului ar rДѓmГ®ne dependentДѓ de organizarea corporalДѓ. OdatДѓ nДѓscutДѓ, conЕџtienЕЈa eului este primitДѓ Г®n gГ®ndire Еџi se bucurДѓ, Г®n continuare
, de natura spiritualДѓ a acesteia.)
"ConЕџtienЕЈa eului" este clДѓditДѓ pe organizarea 1
Felul Г®n care a fost tratatДѓ concepЕЈia de mai sus Г®n psihologie, Г®n filosofie etc., autorul l
-
a arДѓtat, Г®n diferite moduri, Г®n scrierile care a
u urmat acestei cДѓrЕЈi. Aici n
-
am arДѓtat decГ®t fapte care pot fi descoperite printr
-
o observare nepДѓrtinitoare a gГ®ndirii.
IX. IDEEA DE LIBERTATE
corporalДѓ a omului. Din aceastДѓ organizare decurg actele de voinЕЈДѓ. ГЋn sensul expunerilor precedente, omul poate ajunge la o Г®nЕЈelegere a raporturilor ce existДѓ Г®ntre gГ®ndir
e, eul conЕџtient Еџi actele de voinЕЈДѓ, abia dupДѓ ce observДѓ cДѓ actele de voinЕЈДѓ izvorДѓsc din organizarea omeneascДѓ.
CГ®nd vorbim despre un act de voinЕЈДѓ, trebuie sДѓ avem Г®n vedere motivul Еџi mobilul acЕЈiunii. Motivul este un factor conceptual sau un factor c
e are naturДѓ de reprezentare; mobilul de acЕЈiune este, Г®n organizarea omeneascДѓ, un factor al voinЕЈei condiЕЈionat Г®n mod direct. Factorul conceptual sau motivul este determinantul de moment al voinЕЈei; mobilul de acЕЈiune este un determinant de duratДѓ al in
dividului. Motivul voinЕЈei poate fi o noЕЈiune purДѓ, sau o noЕЈiune care sДѓ aibДѓ un anumit raport cu percepЕЈia, respectiv cu o reprezentare. NoЕЈiuni generale Еџi individuale (reprezentДѓri) devin motive ale voinЕЈei, prin faptul cДѓ acЕЈioneazДѓ asupra individului
uman Еџi Г®l determinДѓ la o acЕЈiune Г®ntr
-
o anumitДѓ direcЕЈie. Una Еџi aceeaЕџi noЕЈiune, respectiv una Еџi aceeaЕџi reprezentare, acЕЈioneazДѓ Г®nsДѓ Г®n mod diferit asupra diferiЕЈilor indivizi. Ele determinДѓ oameni diferiЕЈi la acЕЈiuni diferite. Prin urmare, voinЕЈa nu
este un rezultat numai al noЕЈiunii sau al reprezentДѓrii ci Еџi al constituЕЈiei individuale a omului. AceastДѓ constituЕЈie individualДѓ vrem s
-
o numim -
Г®n aceastДѓ privinЕЈДѓ putem sДѓ
-
l urmДѓm pe Eduard von Hartmann -
predispoziЕЈie caracterologicДѓ. Modul Г®n care
noЕЈiunile Еџi reprezentДѓrile acЕЈioneazДѓ asupra predispoziЕЈiei caracterologice a omului imprimДѓ vieЕЈii sale o anumitДѓ pecete moralДѓ sau eticДѓ.
PredispoziЕЈia caracterologicДѓ se formeazДѓ prin conЕЈinutul de viaЕЈДѓ mai mult sau mai puЕЈin permanent al IX. IDEEA DE LIBERTATE
subiectului
nostru, respectiv prin conЕЈinutul reprezentДѓrilor Еџi sentimentelor noastre. Faptul cДѓ o reprezentare, ce apare acum Г®n mine, mДѓ determinДѓ la un act de voinЕЈДѓ, depinde de felul cum aceastДѓ reprezentare se comportДѓ faЕЈДѓ de celelalte reprezentДѓri Еџi chiar fa
ЕЈДѓ de particularitДѓЕЈile vieЕЈii mele emotive. Dar conЕЈinutul reprezentДѓrilor mele este determinat, la rГ®ndul lui, de suma acestor noЕЈiuni care, Г®n decursul vieЕЈii mele individuale, au ajuns Г®n contact cu percepЕЈii, respectiv au devenit reprezentДѓri. La rГ®nd
ul ei, suma acestor noЕЈiuni depinde de puterea facultДѓЕЈii mele de intuiЕЈie Еџi de cГ®mpul meu de observaЕЈie, adicДѓ de factorul subiectiv Еџi obiectiv al experienЕЈelor mele, de determinarea mea interioarДѓ Еџi de mediu. PredispoziЕЈia mea caracterologicДѓ este det
erminatДѓ, Г®ntr
-
un mod cu totul deosebit, de viaЕЈa mea emotivДѓ. VoinЕЈa de a face ori a nu face dintr
-
o anumitДѓ reprezentare sau noЕЈiune un motiv al acЕЈiunii mele, depinde de natura sentimentului pe care acestea Г®l trezesc Г®n mine: bucurie sau durere. Aceste
a sГ®nt elementele pe care trebuie sДѓ le avem Г®n vedere la un act de voinЕЈДѓ. ReprezentДѓrile sau noЕЈiunile prezente Г®n noi Г®n mod direct Еџi care devin motiv, determinДѓ ЕЈelul, scopul voinЕЈei mele; predispoziЕЈia mea caracterologicДѓ mДѓ determinДѓ sДѓ
-
mi Г®ndrept a
ctivitatea asupra acestui ЕЈel. Reprezentarea de a face o plimbare Г®n urmДѓtoarea jumДѓtate de orДѓ determinДѓ ЕЈinta acЕЈiunii mele. Dar aceastДѓ reprezentare devine un motiv al voinЕЈei mele numai dacДѓ Г®ntГ®lneЕџte Г®n mine o predispoziЕЈie caracterologicДѓ potrivitДѓ,
adicДѓ dacДѓ Г®n viaЕЈa mea de pГ®nДѓ acum mi
-
am format o reprezentare despre utilitatea plimbДѓrilor, despre valoarea sДѓnДѓtДѓЕЈii, Г®n sfГ®rЕџit, dacДѓ reprezentarea plimbДѓrii trezeЕџte Г®n mine un sentiment de plДѓcere.
IX. IDEEA DE LIBERTATE
Prin urmare, trebuie sДѓ facem urmДѓtoarea distincЕЈ
ie: 1) predispoziЕЈiile subiective posibile, care sГ®nt potrivite de a face motive din anumite reprezentДѓri Еџi noЕЈiuni, Еџi 2) reprezentДѓrile Еџi noЕЈiunile posibile, care sГ®nt capabile de a influenЕЈa predispoziЕЈia mea caracterologicДѓ Г®n aЕџa fel Г®ncГ®t sДѓ rezult
e voinЕЈa. Cele dintГ®i reprezintДѓ mobilurile de acЕЈiune
, cele din urmДѓ reprezintДѓ ЕЈelurile
moralitДѓЕЈii.
Mobilurile de acЕЈiune ale moralitДѓЕЈii pot fi aflate atunci cГ®nd examinДѓm elementele din care se compune viaЕЈa individualДѓ.
Prima treaptДѓ a vieЕЈii individ
uale este perceperea
, Еџi anume, perceperea prin simЕЈuri. Aici ne gДѓsim Г®n acea regiune a vieЕЈii noastre individuale Г®n care perceperea se transformДѓ Г®n mod direct, fДѓrДѓ intervenЕЈia sentimentului sau a noЕЈiunii, Г®n voinЕЈДѓ. Mobilurile de acЕЈiune de care treb
uie sДѓ ЕЈinem seama aici sГ®nt numite, Г®n mod obiЕџnuit, porniri. Satisfacerea necesitДѓЕЈilor noastre inferioare, pur animalice, -
foamea, sexualitatea etc. -
iau naЕџtere pe aceastДѓ cale. Caracteristica acestor porniri constДѓ Г®n modul direct Г®n care o percepЕЈi
e particularДѓ declanЕџeazДѓ voinЕЈa. Acest mod de determinare a voinЕЈei care, la Г®nceput, este propriu numai vieЕЈii inferioare a simЕЈurilor, poate fi extins Еџi asupra percepЕЈiilor pe care le dobГ®ndim prin simЕЈurile superioare. ГЋn acest caz percepЕЈia unui feno
men oarecare din lumea exterioarДѓ este urmatДѓ de o acЕЈiune, fДѓrДѓ ca mai Г®nainte sДѓ aibДѓ loc o reflecЕЈie Еџi fДѓrДѓ ca de aceastДѓ percepЕЈie sДѓ fim legaЕЈi printr
-
un sentiment deosebit, aЕџa cum se Г®ntГ®mplДѓ Г®n relaЕЈiile convenЕЈionale dintre oameni. Mobilul acesto
r acЕЈiuni se numeЕџte tact
sau "
bun simЕЈ
". Cu cГ®t o astfel de acЕЈiune, declanЕџatДѓ Г®n mod direct de o percepЕЈie, se repetДѓ mai des, cu atГ®t mai IX. IDEEA DE LIBERTATE
mult va acЕЈiona omul sub influenЕЈa exclusivДѓ a tactului, respectiv tactul
va deveni o predispoziЕЈie caracterologic
Дѓ a sa.
A doua sferДѓ a vieЕЈii omeneЕџti este simЕЈirea
. De percepЕЈiile lumii exterioare se leagДѓ anumite sentimente. Aceste sentimente pot deveni mobiluri ale acЕЈiunii noastre. CГ®nd vДѓd un om flДѓmГ®nd, sentimentul meu de compДѓtimire poate deveni mobil al unei
acЕЈiuni. Asemenea sentimente pot fi: sentimentul ruЕџinii, al trufiei, sentimentul onoarei, smerenia, cДѓinЕЈa, compДѓtimirea, sentimentul rДѓzbunДѓrii Еџi al recunoЕџtinЕЈei, pietatea, fidelitatea, sentimentul iubirii Еџi al datoriei.
2
Ећi, Г®n sfГ®rЕџit, a treia trea
ptДѓ a vieЕЈii este gГ®ndirea
Еџi reprezentarea
. ГЋn urma unei simple reflecЕЈii, o reprezentare sau o noЕЈiune poate deveni motiv al unei acЕЈiuni. ReprezentДѓrile devin motive prin faptul cДѓ Г®n decursul vieЕЈii legДѓm anumite ЕЈeluri ale voinЕЈei de percepЕЈii ce revi
n mereu sub o Г®nfДѓЕЈiЕџare mai mult sau mai puЕЈin modificatДѓ. IatДѓ de ce la unii oameni, la oamenii care nu sГ®nt cu totul lipsiЕЈi de experienЕЈДѓ, odatДѓ cu anumite percepЕЈii, apar Г®n conЕџtienЕЈДѓ Еџi reprezentДѓrile acЕЈiunilor pe care le
-
au sДѓvГ®rЕџit Г®ntr
-
un caz as
emДѓnДѓtor sau le
-
au vДѓzut executate de alЕЈii. Aceste reprezentДѓri vor sta mereu Г®n faЕЈa lor ca modele determinante ori de cГ®te ori va trebui sДѓ ia o hotДѓrГ®re; ele devin parte integrantДѓ din predispoziЕЈia lor caracterologicДѓ. Mobilul voinЕЈei, caracterizat ma
i sus, poate fi numit experienЕЈДѓ practicДѓ
. Treptat, experienЕЈa practicДѓ devine purДѓ acЕЈiune de tact. 2
O enumerare completДѓ a principiilor morale -
din punctul de vedere al realismului metafizic -
se gДѓseЕџte Г®n "Fenomenologia conЕџtienЕЈ
ei morale" de Eduard von Hartmann.
IX. IDEEA DE LIBERTATE
Acest lucru se Г®ntГ®mplДѓ cГ®nd anumite imagini tipice ale acЕЈiunilor s
-
au unit, Г®n conЕџtienЕЈa mea, atГ®t de strГ®ns cu reprezentДѓrile unor situaЕЈii din viaЕЈДѓ, Г®ncГ®t, Г®n cazul dat, de la percepЕЈie trec direct la voinЕЈДѓ, sДѓrind peste orice reflecЕЈie Г®ntemeiatДѓ pe experienЕЈДѓ.
Cea mai Г®naltДѓ treaptДѓ a vieЕЈii individuale este acea gГ®ndire conceptualДѓ, care nu ЕЈine seama de conЕЈinutul unei percepЕЈii determinate. Pe ac
eastДѓ treaptДѓ, conЕЈinutul noЕЈiunilor este determinat din sfera conceptualДѓ cu ajutorul intuiЕЈiei pure. O astfel de noЕЈiune nu are la Г®nceput nici o legДѓturДѓ cu o percepЕЈie determinatДѓ. CГ®nd actele noastre de voinЕЈДѓ stau sub influenЕЈa unei noЕЈiuni care se r
eferДѓ la o percepЕЈie, cu alte cuvinte cГ®nd voinЕЈa noastrДѓ se gДѓseЕџte sub influenЕЈa unei reprezentДѓri, ea este determinatДѓ de percepЕЈie pe calea indirectДѓ a gГ®ndirii conceptuale. CГ®nd acЕЈionДѓm, Г®nsДѓ, sub influenЕЈa unei intuiЕЈii, mobilul acЕЈiunii noastre est
e gГ®ndirea purДѓ
. FiindcДѓ Г®n filosofie facultatea gГ®ndirii pure este numitДѓ, de obicei, raЕЈiune, mobilul moral pe aceastДѓ treaptДѓ poate fi numit raЕЈiune practicДѓ
. Acest mobil al voinЕЈei a fost tratat, Г®n modul cel mai clar, de KreyenbГјhl
(Philosophische Mon
atshefte -
Caiete filosofice lunare -
, vol. XVIII, caietul 3). Articolele scrise de el asupra acestei probleme le socotesc printre cele mai de seamДѓ produse ale filosofiei contemporane, Еџi mai ales ale eticii. KreyenbГјhl numeЕџte mobilul Г®n discuЕЈie apriori
sm practic
, cu alte cuvinte, un impuls spre acЕЈiune care izvorДѓЕџte direct din intuiЕЈia mea.
E limpede cДѓ, Г®n sensul strict al cuvГ®ntului, un astfel de impuls nu mai poate fi socotit printre predispoziЕЈiile caracterologice. CДѓci ceea ce acЕЈioneazДѓ aici ca m
obil, nu mai este un element pur individual Г®n IX. IDEEA DE LIBERTATE
mine, ci conЕЈinutul ideal Еџi, prin urmare, general al intuiЕЈiei mele. De Г®ndatДѓ ce consider justificarea acestui conЕЈinut ca o bazДѓ, ca un punct de plecare pentru o acЕЈiune a mea, acesta intrДѓ Г®n sfera voinЕЈei
, indiferent dacДѓ noЕЈiunea se gДѓsea mai demult Г®n mine, sau dacДѓ ea a pДѓtruns Г®n conЕџtienЕЈa mea abia Г®n momentul care precede Г®n mod direct sДѓvГ®rЕџirea acЕЈiunii, adicДѓ indiferent dacДѓ ea era sau nu era deja prezentДѓ Г®n mine ca o predispoziЕЈie caracterologic
Дѓ.
La un act de voinЕЈДѓ propriu
-
zis se ajunge numai dacДѓ impulsul momentan al acЕЈiunii exercitДѓ, sub forma unei noЕЈiuni sau a unei reprezentДѓri, o influenЕЈДѓ asupra predispoziЕЈiilor caracterologice. Un astfel de impuls devine atunci motiv al voinЕЈei.
Motivel
e moralitДѓЕЈii sГ®nt reprezentДѓri Еџi noЕЈiuni. ExistДѓ eticieni care vДѓd Еџi Г®n sentiment un motiv al moralitДѓЕЈii. Ei afirmДѓ, de exemplu, cДѓ scopul acЕЈiunii morale este de a stimula o cantitate cГ®t mai mare de plДѓcere Г®n individul care acЕЈioneazДѓ. Dar plДѓcerea Г®nsДѓЕџi nu poate deveni motiv, ci numai reprezentarea plДѓcerii
. Asupra predispoziЕЈiei mele caracterologice poate acЕЈiona numai reprezentarea
unui sentiment viitor, dar nu sentimentul Г®nsuЕџi. CДѓci, Г®n momentul acЕЈiunii, sentimentul Г®nsuЕџi Г®ncДѓ nu este prezen
t, el ia naЕџtere abia prin acЕЈiune.
Dar reprezentarea
binelui propriu sau a binelui altuia este consideratДѓ, pe bunДѓ dreptate, motiv al voinЕЈei. Principiul Г®n baza cДѓruia oamenii cautДѓ ca, prin acЕЈiunile lor, sДѓ ajungДѓ la cea mai mare sumДѓ de plДѓcere propr
ie, la fericirea individualДѓ, se numeЕџte egoism
. Unii cautДѓ sДѓ dobГ®ndeascДѓ aceastДѓ fericire individualДѓ prin aceea cДѓ sГ®nt preocupaЕЈi de binele lor propriu Г®ntr
-
un mod lipsit de IX. IDEEA DE LIBERTATE
menajamente Еџi cautДѓ sДѓ
-
l realizeze Г®n dauna fericirii altora (egoism pur), sa
u prin aceea cДѓ promoveazДѓ binele altora fiindcДѓ sperДѓ cДѓ fericirea acestora va avea o influenЕЈДѓ favorabilДѓ asupra propriei lor persoane, sau pentru cДѓ se tem cДѓ prin lezarea altora le vor fi periclitate Еџi propriile lor interese (morala prudenЕЈei). ConЕЈin
utul specific al principiilor moralei egoiste depinde de reprezentarea pe care omul Еџi
-
o face despre fericirea proprie Еџi despre fericirea altora. Omul Г®Еџi determinДѓ conЕЈinutul strДѓdaniilor sale egoiste Г®n conformitate cu ceea ce el considerДѓ a fi un bun a
l vieЕЈii (viaЕЈДѓ tihnitДѓ, speranЕЈДѓ Г®n fericire, mГ®ntuirea de diferite rele etc.)
Un alt motiv al voinЕЈei constДѓ apoi Г®n conЕЈinutul pur conceptual al unei acЕЈiuni. Acest conЕЈinut nu se referДѓ numai la o anumitДѓ acЕЈiune, aЕџa cum se referДѓ reprezentarea propri
ei plДѓceri, ci se referДѓ la Г®ntemeierea unei acЕЈiuni pornind dintr
-
un sistem de principii morale. Aceste principii morale, sub forma unor noЕЈiuni abstracte, pot reglementa viaЕЈa moralДѓ, fДѓrДѓ ca respectivul om sДѓ se intereseze de originea acestor noЕЈiuni. S
imЕЈim atunci, pur Еџi simplu, supunere faЕЈДѓ de noЕЈiunea moralДѓ, care planeazДѓ deasupra acЕЈiunii noastre ca o poruncДѓ, ca o necesitate moralДѓ. Justificarea acestei necesitДѓЕЈi o lДѓsДѓm apoi pe seama celui care ne impune supunerea moralДѓ, adicДѓ pe seama autorit
ДѓЕЈii morale pe care o recunoaЕџtem (capul familiei, statul, obiceiuri sociale, autoritate bisericeascДѓ, revelaЕЈie divinДѓ). Un gen deosebit al acestor principii de moralДѓ este morala Г®n care poruncile ei nu ni se aduc la cunoЕџtinЕЈДѓ de o autoritate exterioarДѓ
, ci de propriul nostru interior (autonomie moralДѓ). Distingem atunci, Г®n interiorul nostru, o voce cДѓreia trebuie sДѓ ne supunem. Expresia acestei voci este conЕџtiinЕЈa
.
IX. IDEEA DE LIBERTATE
CГ®nd motivele de acЕЈiune ale unui om nu mai sГ®nt determinate pur Еџi simplu de poruncile
unei autoritДѓЕЈi exterioare ori interioare, ci acesta cautДѓ sДѓ recunoascДѓ pricina pentru care o maximДѓ, un adevДѓr fundamental acЕЈioneazДѓ Г®n el ca motiv al acЕЈiunii sale, Г®nseamnДѓ cДѓ acest om a fДѓcut un progres moral. Este progresul de la morala bazatДѓ pe a
utoritate la acЕЈiunea sДѓvГ®rЕџitДѓ din cunoaЕџtere moralДѓ. Pe aceastДѓ treaptДѓ a moralitДѓЕЈii, omul va cДѓuta sДѓ descopere cerinЕЈele vieЕЈii morale Еџi se va lДѓsa determinat, Г®n acЕЈiunile sale, de cunoaЕџterea acestor cerinЕЈe. Asemenea cerinЕЈe sГ®nt:
1.
A face cel mai m
are bine posibil pentru Г®ntreaga omenire, numai de dragul acestui bine;
2.
Un progres cultural sau o evoluЕЈie moralДѓ
a omenirii spre trepte de perfecЕЈiune din ce Г®n ce mai Г®nalte;
3.
Realizarea ЕЈelurilor morale individuale, concepute Г®n mod pur intuitiv.
Cel mai
mare bine posibil pentru Г®ntreaga omenire
va fi conceput de diferiЕЈii oameni Г®n mod diferit. Maxima de mai sus nu se referДѓ la o anumitДѓ reprezentare despre acest bine, ci la faptul cДѓ toЕЈi cei care recunosc acest principiu se strДѓduiesc sДѓ facДѓ ceea ce, dupДѓ pДѓrerea lor, promoveazДѓ cel mai mult binele omenirii Г®ntregi.
Progresul cultural
nu este, pentru cel ce se bucurДѓ de roadele culturii, decГ®t un caz particular al principiului moral de mai sus. El va trebui sДѓ se Г®mpace Г®nsДѓ Еџi cu pieirea Еџi distrugere
a unor lucruri, care contribuiau la binele omenirii. Mai e posibil Еџi faptul cДѓ, fДѓcГ®nd abstracЕЈie de bucuria ce se leagДѓ de progresul cultural, cineva sДѓ vadДѓ Г®n acest progres o necesitate moralДѓ. IX. IDEEA DE LIBERTATE
Progresul cultural devine atunci, pentru el, un nou princi
piu moral, care se alДѓturДѓ principiului precedent.
AtГ®t maxima binelui general cГ®t Еџi cea a progresului cultural se Г®ntemeiazДѓ pe reprezentarea, respectiv pe raportul, care se stabileЕџte Г®ntre conЕЈinutul ideilor morale Еџi anumite experienЕЈe (percepЕЈii). Ce
l mai Г®nalt principiu moral pe care ni
-
l putem imagina este Г®nsДѓ acela care nu conЕЈine Г®n sine, dinainte, asemenea raporturi, ci care ЕЈГ®ЕџneЕџte din izvorul intuiЕЈiei pure Еџi cautДѓ sДѓ stabileascДѓ un raport cu percepЕЈia (cu viaЕЈa) abia ulterior. Aici, determi
narea voinЕЈei provine dintr
-
o altДѓ instanЕЈДѓ decГ®t Г®n cazurile anterioare. Cel care Г®Еџi Г®nsuЕџeЕџte principiul moral al binelui general, se Г®ntreabДѓ mai Г®ntГ®i la fiecare acЕЈiune a sa: cu ce contribuie idealurile sale la acest bine general? La fel va proceda, Г®n aceastДѓ privinЕЈДѓ, Еџi adeptul principiului moral al progresului cultural. ExistДѓ Г®nsДѓ un principiu mai Г®nalt, care Г®n cazurile particulare nu pleacДѓ de la un anumit ЕЈel moral, ci care atribuie tuturor maximelor morale o anumitДѓ valoare, iar Г®n cazul dat se Г®ntrebДѓ Г®ntotdeauna dacДѓ cutare sau cutare principiu este mai important. Se poate Г®ntГ®mpla ca, Г®n anumite Г®mprejurДѓri, omul sДѓ considere just a promova principiul progresului cultural; Г®n altele -
pe acela al binelui general; iar Г®n al treilea caz -
con
siderДѓ just a promova binele propriu Еџi face din acesta motiv al acЕЈiunii sale. Dar cГ®nd toate celelalte cauze determinante trec pe planul al doilea, vine Г®n considerare, pe primul plan, Г®nsДѓЕџi intuiЕЈia conceptualДѓ. Prin aceasta motivele celelalte pДѓrДѓsesc
locul cДѓlДѓuzitor Еџi drept motiv acЕЈioneazДѓ numai conЕЈinutul de idei al acЕЈiunii.
Am arДѓtat cДѓ, dintre treptele predispoziЕЈiilor caracterologice, cea mai Г®naltДѓ este aceea care acЕЈioneazДѓ IX. IDEEA DE LIBERTATE
drept gГ®ndire purДѓ
, drept raЕЈiune practicДѓ
. Dintre motive, am numit acum ca cel mai Г®nalt intuiЕЈia conceptualДѓ
. ExaminГ®nd lucrurile mai precis, constatДѓm numaidecГ®t cДѓ pe aceastДѓ treaptДѓ a moralitДѓЕЈii mobilul Еџi motivul coincid, adicДѓ asupra acЕЈiunilor noastre nu mai acЕЈioneazДѓ nici predispoziЕЈii caracterologice dinainte d
eterminate Еџi nici un principiu moral exterior, acceptat ca normДѓ. Prin urmare, nu este vorba despre o acЕЈiune stereotip sДѓvГ®rЕџitДѓ dupДѓ o regulДѓ oarecare Еџi nici despre una pe care omul o Г®ndeplineЕџte automat, Г®n urma unui impuls exterior, ci este o acЕЈiun
e determinatДѓ, pur Еџi simplu, de conЕЈinutul ei conceptual.
Premiza unei astfel de acЕЈiuni este facultatea intuiЕЈiilor morale. Omul cДѓruia Г®i lipseЕџte facultatea de a trДѓi pentru fiecare caz Г®n parte maxima moralДѓ deosebitДѓ, nu va putea ajunge niciodatДѓ la o adevДѓratДѓ voinЕЈДѓ individualДѓ.
Acest principiu moral este tocmai contrariul principiului kantian: acЕЈioneazДѓ Г®n aЕџa fel Г®ncГ®t principiile fundamentale ale acЕЈiunii tale sДѓ poatДѓ fi valabile pentru toЕЈi oamenii. AceastДѓ frazДѓ este moartea tuturor impulsuri
lor individuale ale acЕЈiunilor. Nu cum ar acЕЈiona toЕЈi
oamenii poate fi hotДѓrГ®tor pentru mine, ci ceea ce am eu de fДѓcut Г®ntr
-
un caz individual.
O judecatДѓ superficialДѓ ar putea aduce, eventual, expunerilor de mai sus urmДѓtoarea obiecЕЈie: cum poate fi o ac
ЕЈiune Г®n acelaЕџi timp adaptatДѓ Г®n mod individual unui caz special, unei situaЕЈii speciale Еџi, cu toate acestea, sДѓ fie determinatДѓ din sfera intuiЕЈiei, Г®ntr
-
un mod pur conceptual? AceastДѓ obiecЕЈie se bazeazДѓ pe confuzia ce se face Г®ntre motivul moral Еџi co
nЕЈinutul perceptibil al acЕЈiunii. ConЕЈinutul perceptibil al acЕЈiunilor poate
fi IX. IDEEA DE LIBERTATE
motiv, Еџi chiar este Г®n cazul progresului cultural, spre exemplu, ori Г®n cazul acЕЈiunilor sДѓvГ®rЕџite din egoism etc., dar Г®n cazul acЕЈiunilor sДѓvГ®rЕџite pe temeiul intuiЕЈiei mora
le
pure, acest conЕЈinut nu
are calitate de motiv. Natural, eul meu Г®Еџi Г®ndreptДѓ privirea spre acest conЕЈinut de percepЕЈii, dar nu se lasДѓ determinat
de el. ConЕЈinutul perceptibil al acЕЈiunii serveЕџte numai la a ne forma o noЕЈiune de cunoaЕџtere
, dar noЕЈiune
a moralДѓ
a acestei acЕЈiuni nu este scoasДѓ de eu din obiect. O noЕЈiune de cunoaЕџtere ce corespunde unei anumite situaЕЈii care mДѓ Г®ntГ®mpinДѓ este numai atunci o noЕЈiune moralДѓ cГ®nd mДѓ situez pe punctul de vedere al unui anumit principiu moral. DacДѓ m
-
aЕџ situa
exclusiv pe tДѓrГ®mul principiului moral al progresului general al culturii, aЕџ umbla prin lume pe un itinerar de la care nu m
-
aЕџ putea abate. Toate fenomenele pe care le percep Еџi care mДѓ pot preocupa constituie, pentru mine, Г®n acelaЕџi timp Еџi izvorul une
i datorii morale -
datoria de a contribui ca fenomenul respectiv sДѓ fie pus Г®n slujba progresului cultural. ГЋn afarДѓ de noЕЈiune, care Г®mi dezvДѓluie legДѓtura cu legile naturii ale unui fenomen sau al unui lucru, acestea din urmДѓ poartДѓ asupra lor Еџi o etich
etДѓ moralДѓ, care conЕЈine indicaЕЈii etice Г®n ceea ce priveЕџte comportarea mea. ГЋn domeniul ei, aceastДѓ etichetДѓ moralДѓ este Г®ndreptДѓЕЈitДѓ, dar, dintr
-
un punct de vedere superior, ea coincide cu ideea care se va ivi Г®n mine faЕЈДѓ de cazul concret.
Conform capa
citДѓЕЈii lor de intuiЕЈie, oamenii sГ®nt diferiЕЈi. La unii ideile abundДѓ, pe cГ®nd alЕЈii le dobГ®ndesc cu multДѓ trudДѓ. SituaЕЈiile Г®n care oamenii trДѓiesc Еџi care oferДѓ scena pe care ei Г®Еџi desfДѓЕџoarДѓ activitatea, nu sГ®nt mai puЕЈin deosebite. De aceea, modul Г®n care acЕЈioneazДѓ un om va depinde de felul Г®n care se comportДѓ puterea sa IX. IDEEA DE LIBERTATE
de intuiЕЈie faЕЈДѓ de o anumitДѓ situaЕЈie. Suma ideilor active Г®n noi, conЕЈinutul real al intuiЕЈiilor noastre constituie o realitate care, cu toatДѓ universalitatea lumii ideilor, este in
dividualДѓ Г®n fiecare om. ГЋn mДѓsura Г®n care acest conЕЈinut intuitiv dДѓ naЕџtere unei acЕЈiuni, el formeazДѓ conЕЈinutul moral al individului. Manifestarea acestui conЕЈinut este cel mai Г®nalt mobil moral Еџi, Г®n acelaЕџi timp, cel mai Г®nalt motiv al celor care rec
unosc cДѓ, Г®n cele din urmДѓ, toate celelalte principii morale se unesc Г®n acest conЕЈinut. Acest punct de vedere poate fi numit individualism etic
.
Ceea ce are importanЕЈДѓ, Г®n cazul concret al unei acЕЈiuni determinate Г®n mod intuitiv, este aflarea intuiЕЈiei c
orespunzДѓtoare, cu totul individuale. Despre noЕЈiuni de ordin general (norme, legi) poate fi vorba, pe aceastДѓ treaptДѓ a moralitДѓЕЈii, numai Г®n mДѓsura Г®n care aceste noЕЈiuni ale moralitДѓЕЈii rezultДѓ din generalizarea impulsurilor individuale. Normele general
e presupun Г®ntotdeauna existenЕЈa unor fapte concrete, din care ele pot fi deduse. Dar aceste fapte sГ®nt mai Г®ntГ®i create prin acЕЈiunea omului.
DacДѓ cercetДѓm principiile (elementul conceptual) Г®n acЕЈiunea indivizilor, ale popoarelor Еџi epocilor, obЕЈinem o e
ticДѓ, dar nu ca ЕџtiinЕЈДѓ a normelor morale, ci ca teorie naturalДѓ a moralitДѓЕЈii. Abia legile dobГ®ndite pe aceastДѓ cale se comportДѓ faЕЈДѓ de acЕЈiunea omeneascДѓ aЕџa cum se comportДѓ legile naturii faЕЈДѓ de un anumit fenomen. Dar acestea nu sГ®nt deloc identice cu
impulsurile ce stau la temelia acЕЈiunii noastre. DacДѓ vrem sДѓ Г®nЕЈelegem cum izvorДѓЕџte o acЕЈiune a omului din voinЕЈa moralДѓ
a acestuia, trebuie sДѓ examinДѓm Г®ntГ®i raportul dintre aceastДѓ voinЕЈДѓ Еџi acЕЈiune. Trebuie sДѓ observДѓm mai Г®ntГ®i acЕЈiuni, la care IX. IDEEA DE LIBERTATE
aces
t raport este determinant. DacДѓ eu sau un altul reflectez mai tГ®rziu asupra unei astfel de acЕЈiuni, pot afla maxima moralДѓ Г®n baza cДѓreia acЕЈionez. ГЋn timp ce acЕЈionez, maxima moralДѓ, Г®n mДѓsura Г®n care poate trДѓi intuitiv Г®n mine, Г®mi dДѓ impulsurile sale; ea este legatДѓ de iubirea
faЕЈДѓ de obiectul pe care vreau sДѓ
-
l realizez prin acЕЈiunea mea. Nu cer pДѓrerea nimДѓnui Еџi nici nu mДѓ interesez de vreo regulДѓ cГ®nd este vorba sДѓ sДѓvГ®rЕџesc aceastДѓ acЕЈiune, ci o sДѓvГ®rЕџesc de Г®ndatДѓ ce concep ideea ei. Numai prin ac
easta devine ea o acЕЈiune a mea
. La cel care acЕЈioneazДѓ numai fiindcДѓ recunoaЕџte anumite norme morale, acЕЈiunile sГ®nt rezultatul principiilor Г®nscrise Г®n codul sДѓu moral. El nu este decГ®t un executant. Un automat de naturДѓ superioarДѓ. AruncaЕЈi Г®n conЕџtienЕЈ
a cuiva un motiv de acЕЈiune, Еџi maЕџinДѓria principiilor sale morale se va pune numaidecГ®t Г®n miЕџcare, pentru a sДѓvГ®rЕџi o acЕЈiune creЕџtinДѓ, umanДѓ, pentru el dezinteresatДѓ, sau o acЕЈiune a progresului Г®n istoria culturii. Numai cГ®nd dau urmare iubirii mele fa
ЕЈДѓ de obiect, pot spune cДѓ cel care acЕЈioneazДѓ sГ®nt eu Г®nsumi. Pe aceastДѓ treaptДѓ a moralitДѓЕЈii nu acЕЈionez fiindcДѓ recunosc un stДѓpГ®n deasupra mea, o autoritate exterioarДѓ, o aЕџa
-
numitДѓ voce lДѓuntricДѓ. Eu nu recunosc un principiu exterior al acЕЈiunii mele
, cДѓci acum motivul acЕЈiunii l
-
am gДѓsit Г®n mine Г®nsumi, Еџi el constДѓ din iubirea faЕЈДѓ de acЕЈiune. Nu examinez cu raЕЈiunea dacДѓ acЕЈiunea mea este bunДѓ sau rea; eu o sДѓvГ®rЕџesc fiindcДѓ o iubesc
. Ea este "bunДѓ", cГ®nd intuiЕЈia mea, cufundatДѓ Г®n iubire, se situe
azДѓ just Г®n Г®nlДѓnЕЈuirea cosmicДѓ, pe care o trДѓiesc Г®n mod intuitiv; ea este "rea", cГ®nd lucrurile nu se petrec aЕџa. Ећi nici nu mДѓ Г®ntreb cum ar acЕЈiona un alt om Г®n locul meu, ci eu, aceastДѓ individualitate distinctДѓ, acЕЈionez aЕџa cum mДѓ vДѓd Г®ndemnat. ГЋn a
cЕЈiunile mele nu IX. IDEEA DE LIBERTATE
sГ®nt condus de un obicei general, de moravuri comune tuturor, de o maximДѓ omeneascДѓ de ordin general, de o anumitДѓ normДѓ, ci de iubirea mea faЕЈДѓ de faptДѓ. Nu simt nici o constrГ®ngere -
nici constrГ®ngerea naturii, care mДѓ conduce la porniri
le mele, nici constrГ®ngerea legilor morale -
, ci vreau sДѓ realizez pur Еџi simplu ceea ce se aflДѓ Г®n mine.
AdepЕЈii normelor morale cu caracter general ar putea aduce acestor expuneri urmДѓtoarea obiecЕЈie: dacДѓ fiecare om ar cДѓuta sДѓ se manifeste cum Г®i place
Еџi sДѓ facДѓ ceea ce Г®i place, atunci n
-
ar mai fi nici o deosebire Г®ntre acЕЈiunea bunДѓ Еџi o crimДѓ; orice josnicie, ce zace Г®n mine, are aceeaЕџi pretenЕЈie de a se realiza, ca Еџi intenЕЈia de a servi binele general. Ca om moral, pentru mine hotДѓrГ®tor nu este f
aptul cДѓ am prins ideea unei acЕЈiuni, ci examinarea prin care stabilesc dacДѓ aceastДѓ acЕЈiune este bunДѓ
sau rea
. Eu o voi sДѓvГ®rЕџi numai Г®n primul caz.
RДѓspunsul meu la aceastДѓ obiecЕЈie care este atГ®t de fireascДѓ Еџi care, cu toate acestea, izvorДѓЕџte numai di
n neГ®nЕЈelegerea consideraЕЈiilor de mai sus, este urmДѓtorul: cel care vrea sДѓ Г®nЕЈeleagДѓ esenЕЈa voinЕЈei omeneЕџti, trebuie sДѓ facДѓ deosebirea Г®ntre calea care duce voinЕЈa pГ®nДѓ la un anumit grad de evoluЕЈie Еџi Г®nfДѓЕЈiЕџarea particularДѓ pe care voinЕЈa o Г®mbracДѓ a
tunci cГ®nd se apropie de ЕЈel. Pe calea ce duce spre acest ЕЈel, normele au un rol Г®ndreptДѓЕЈit. Еўelul constДѓ din Г®nfДѓptuirea scopurilor morale concepute pe o cale pur intuitivДѓ. Omul atinge un asemenea ЕЈel, Г®n mДѓsura Г®n care posedДѓ facultatea de a se ridica la conЕЈinutul intuitiv al ideilor lumii. De obicei, Г®n cazul voinЕЈei particulare, ЕЈelurilor morale li se alДѓturДѓ, ca mobil sau motiv, Еџi un alt element. Dar, cu toate acestea, intuiЕЈia poate fi determinantДѓ sau co
-
determinantДѓ Г®n voinЕЈa IX. IDEEA DE LIBERTATE
omeneascДѓ. Ceea ce trebuie
sДѓ facem, facem; oferim scena pe care ceea ce trebuie sДѓ facem devine faptДѓ; o acЕЈiune proprie este aceea care izvorДѓЕџte ca atare din noi Г®nЕџine. Aici, impulsul nu poate fi decГ®t un impuls absolut individual. Ећi, de fapt, o acЕЈiune individualДѓ poat
e fi numai aceea care izvorДѓЕџte din intuiЕЈie. A pune fapta criminalului, rДѓul Г®n general, alДѓturi de Г®ntruparea unei intuiЕЈii pure Еџi a le considera, Г®n acelaЕџi sens, o manifestare a individualitДѓЕЈii, este cu putinЕЈДѓ numai atunci cГ®nd socotim pornirea oarb
Дѓ ca ЕЈinГ®nd de individualitatea omeneascДѓ. Dar pornirea oarbДѓ care Г®mpinge pe om la crimДѓ nu vine din intuiЕЈie Еџi nu ЕЈine de elementul individual al omului, ci de ceea ce este mai general Г®n el, de ceea ce se manifestДѓ Г®n aceeaЕџi mДѓsurДѓ la toЕЈi indivizii Еџ
i din care omul izbuteЕџte a se desprinde prin natura sa individualДѓ. Natura individualДѓ din mine nu este organismul meu, cu pornirile Еџi sentimentele lui, ci lumea unitarДѓ a ideilor, care lumineazДѓ Г®n acest organism. Pornirile mele, instinctele Еџi pasiunil
e din mine sГ®nt o dovadДѓ cДѓ fac parte din specia om
; faptul cДѓ Г®n aceste porniri, pasiuni Еџi sentimente se manifestДѓ, sub o formДѓ particularДѓ, un element conceptual, constituie temelia individualitДѓЕЈii mele. Prin instinctele mele, prin pornirile mele sГ®nt un om de duzinДѓ; sГ®nt un individ prin forma deosebitДѓ a ideii, datoritДѓ cДѓreia mДѓ caracterizez drept eu, Г®n cadrul duzinei. Pe baza diversitДѓЕЈii naturii mele animale, numai o fiinЕЈДѓ strДѓinДѓ mie m
-
ar putea deosebi de alЕЈii. Eu mДѓ deosebesc de alЕЈii prin gГ®n
direa mea, adicДѓ prin sesizarea activДѓ a elementelor conceptuale care se aflДѓ Г®n organizarea mea. Prin urmare, Г®n nici un caz nu putem spune cДѓ acЕЈiunea criminalului izvorДѓЕџte din idee. Caracteristica acЕЈiunilor criminale IX. IDEEA DE LIBERTATE
constДѓ tocmai din faptul cДѓ provin
din elementele extraideale ale omului.
O acЕЈiune este simЕЈitДѓ ca fiind liberДѓ Г®n mДѓsura Г®n care motivul acesteia izvorДѓЕџte din partea idealДѓ a fiinЕЈei mele individuale; oricare altДѓ acЕЈiune, indiferent dacДѓ este sДѓvГ®rЕџitДѓ sub constrГ®ngerea naturii sau sub
imperativul unei norme morale, este simЕЈitДѓ ca fiind neliberДѓ
.
Omul este liber Г®n mДѓsura Г®n care poate asculta de sine Г®nsuЕџi Г®n fiecare clipДѓ a vieЕЈii sale. O faptДѓ moralДѓ este numai a mea,
cГ®nd poate fi numitДѓ liberДѓ, Г®n sensul acestei concepЕЈii. Aici v
rem sДѓ stabilim, deocamdatДѓ, condiЕЈiile Г®n care o acЕЈiune voitДѓ este simЕЈitДѓ ca fiind liberДѓ. Felul Г®n care se realizeazДѓ Г®n fiinЕЈa omeneascДѓ aceastДѓ idee a libertДѓЕЈii, conceputДѓ sub un unghi pur etic, Г®l vom arДѓta Г®n cele ce urmeazДѓ.
AcЕЈiunea din libertat
e nu exclude legile morale, ci le include; ea se dovedeЕџte a fi superioarДѓ acЕЈiunii dictate numai de aceste legi. De ce o acЕЈiune pe care o sДѓvГ®rЕџesc din iubire ar servi binelui general mai puЕЈin decГ®t atunci cГ®nd o sДѓvГ®rЕџesc numai fiindcДѓ simt datoria de a face binele general? NoЕЈiunea datoriei, ea singurДѓ, exclude libertatea
, fiindcДѓ ea nu vrea sДѓ recunoascДѓ elementul individual, ci pretinde ca acesta sДѓ se supunДѓ unei norme generale. Libertatea acЕЈiunii este posibilДѓ numai din punctul de vedere al indivi
dualismului etic.
Dar cum este cu putinЕЈДѓ o convieЕЈuire a oamenilor cГ®nd fiecare nu cautДѓ decГ®t sДѓ
-
Еџi evidenЕЈieze propria sa individualitate? Cu aceasta am caracterizat o obiecЕЈie a moralismului fals Г®nЕЈeles. Acesta crede cДѓ o comunitate de oameni poate ex
ista numai dacДѓ aceЕџtia sГ®nt uniЕЈi printr
-
o ordine moralДѓ stabilitДѓ Г®n comun. Acest moralism nu Г®nЕЈelege unitatea lumii ideilor. El nu Г®Еџi dДѓ seama cДѓ IX. IDEEA DE LIBERTATE
lumea ideilor care acЕЈioneazДѓ Г®n mine este aceeaЕџi lume care acЕЈioneazДѓ Еџi Г®n semenul meu. FireЕџte, aceas
tДѓ unitate este -
Еџi trebuie
sДѓ fie -
numai un rezultat al experienЕЈei universale. CДѓci dacДѓ am putea
-
o cunoaЕџte prin altceva decГ®t prin observaЕЈie, Г®n domeniul ei n
-
ar mai fi valabilДѓ trДѓirea individualДѓ, ci norma generalДѓ. Individualitatea este posibilДѓ numai atunci cГ®nd fiecare fiinЕЈДѓ individualДѓ Еџtie despre cealaltДѓ numai prin observaЕЈie individualДѓ. Deosebirea dintre mine Еџi semenul meu nu constДѓ deloc Г®n faptul cДѓ trДѓim Г®n douДѓ lumi spirituale absolut diferite, ci Г®n aceea cДѓ el primeЕџte din lumea ide
ilor, comunДѓ amГ®ndurora, alte intuiЕЈii decГ®t mine. El vrea sДѓ
-
Еџi realizeze intuiЕЈiile sale, eu -
pe ale mele
. DacДѓ amГ®ndoi creДѓm Г®ntr
-
adevДѓr din sfera ideilor Еџi nu urmДѓm impulsurile (fizice sau spirituale) exterioare, ne vom Г®ntГ®lni neapДѓrat Г®n aceleaЕџi s
trДѓdanii, Г®n aceleaЕџi intenЕЈii. O neГ®nЕЈelegere de ordin moral, o controversДѓ este exclusДѓ la oamenii liberi
din punct de vedere moral. Numai omul care din punct de vedere moral este neliber, care dДѓ ascultare pornirilor naturale sau unor porunci ale datori
ei, respinge pe aproapele sДѓu, atunci cГ®nd acesta nu dДѓ ascultare aceloraЕџi instincte Еџi aceloraЕџi porunci. Maxima fundamentalДѓ a oamenilor liberi
este a trДѓi Г®n iubire
faЕЈДѓ de acЕЈiune Еџi a lДѓsa pe alЕЈii sДѓ trДѓiascДѓ
, avГ®nd Г®ntelegere pentru voinЕЈa lor. Ei nu cunosc un alt "
trebuie
" decГ®t acela cu care voinЕЈa lor se pune Г®ntr
-
o concordanЕЈДѓ intuitivДѓ; capacitatea lor de a concepe idei le va da posibilitatea de a determina ceea ce vor
sДѓ facДѓ Г®ntr
-
un caz particular.
DacДѓ temelia paЕџnicei convieЕЈuiri a oamenilo
r nu s
-
ar afla Г®n fiinЕЈa omeneascДѓ, aceastДѓ temelie nu i s
-
ar putea inocula prin nici o lege exterioarДѓ! Oamenii pot trДѓi unul IX. IDEEA DE LIBERTATE
lГ®ngДѓ altul numai fiindcДѓ sГ®nt
indivizii aceluiaЕџi spirit. Omul liber trДѓieЕџte avГ®nd Г®ncrederea cДѓ celДѓlalt om liber aparЕЈine oda
tДѓ cu el unei lumi spirituale de care aparЕЈine Еџi el Еџi cДѓ, Г®n intenЕЈiile sale, se va Г®ntГ®lni cu acesta. Omul liber nu pretinde ca semenii lui sДѓ fie de o pДѓrere cu el, dar se aЕџteaptДѓ la acest lucru, fiindcДѓ e un fapt ce rezidДѓ Г®n natura omeneascДѓ. Prin a
ceasta nu ne
-
am referit la o necesitate valabilДѓ pentru cutare sau cutare organizare exterioarДѓ, ci la
ЕЈinuta moralДѓ
, la dispoziЕЈia sufleteascДѓ
, datoritДѓ cДѓreia omul poate ajunge sДѓ convieЕЈuiascДѓ cu semenii sДѓi, stimaЕЈi de el Г®n maximДѓ concordanЕЈДѓ cu demni
tatea omeneascДѓ.
Vor fi mulЕЈi care sДѓ spunДѓ: noЕЈiunea de om liber
, pe care ne
-
o Г®nfДѓЕЈiЕџezi aici, este o himerДѓ, ea nu este realizatДѓ nicДѓieri. Noi avem de a face, Г®nsДѓ, cu oameni reali, Еџi de la aceЕџtia ne putem aЕџtepta la moralitate numai dacДѓ dau asculta
re unei porunci morale, dacДѓ Г®Еџi concep misiunea moralДѓ ca pe o datorie Еџi nu
-
Еџi urmeazДѓ liber Г®nclinaЕЈiile Еџi bunul lor plac. Eu nu mДѓ Г®ndoiesc de aceasta. Lucrul acesta l
-
ar putea face numai un orb. Dar atunci, la o parte cu orice fДѓЕЈДѓrnicie moralДѓ dacДѓ aceastДѓ din urmДѓ
pДѓrere e valabilДѓ! Atunci spuneЕЈi pur Еџi simplu: atГ®t timp cГ®t natura omeneascДѓ nu este liberДѓ
, ea trebuie constrГ®nsДѓ
la acЕЈiunile sale. CДѓ nelibertatea rezidДѓ dintr
-
o constrГ®ngere prin mijloace fizice sau prin legi morale, cДѓ omul este ne
liber fiindcДѓ se supune unei porniri necumpДѓtate spre sexualitate sau fiindcДѓ se gДѓseЕџte Г®ncДѓtuЕџat Г®n lanЕЈurile moralitДѓЕЈii convenЕЈionale, acest lucru, pentru un anumit punct de vedere, este absolut indiferent. Dar sДѓ nu afirmДѓm cДѓ un asemenea om are drept
ul sДѓ considere drept a sa
o acЕЈiune la care este Г®mpins de o forЕЈДѓ strДѓinДѓ. ГЋnsДѓ, din aceastДѓ ordine IX. IDEEA DE LIBERTATE
constrГ®ngДѓtoare se ridicДѓ oamenii, spiritele libere
, care se
gДѓsesc pe ei Г®nЕџiЕџi Г®n haosul moravurilor, al legilor constrГ®ngДѓtoare, al practicilor religio
ase etc. Ei sГ®nt liberi
Г®n mДѓsura Г®n care se urmeazДѓ numai pe ei Г®nЕџiЕџi, Еџi neliberi, Г®n mДѓsura Г®n care se supun. Cine dintre noi poate spune cДѓ este cu adevДѓrat liber Г®n toate acЕЈiunile sale? Dar Г®n fiecare dintre noi locuieЕџte o fiinЕЈДѓ mai profundДѓ in ca
re se exprimДѓ omul liber.
ViaЕЈa noastrДѓ se compune din acЕЈiuni libere Еџi din acЕЈiuni nelibere. ГЋnsДѓ nu putem gГ®ndi pГ®nДѓ la capДѓt noЕЈiunea despre om, fДѓrДѓ ca sДѓ ajungem la spiritul liber
ca
cea mai purДѓ expresie a naturii umane. Oameni adevДѓraЕЈi sГ®ntem totu
Еџi numai Г®n mДѓsura Г®n care sГ®ntem liberi.
MulЕЈi vor spune: acesta este un ideal. FДѓrДѓ Г®ndoialДѓ, dar un ideal care, ca element real al fiinЕЈei noastre, se zbate sДѓ rДѓzbeascДѓ la suprafaЕЈДѓ. El Г®nsДѓ nu este un ideal nДѓscocit sau visat, ci un ideal care trДѓieЕџt
e Еџi care ne dДѓ vДѓdite semne de viaЕЈДѓ, chiar Еџi Г®n cea mai nedesДѓvГ®rЕџitДѓ formДѓ a existenЕЈei sale. DacДѓ omul ar fi o simplДѓ fiinЕЈДѓ naturalДѓ, cДѓutarea idealurilor, adicДѓ a ideilor care deocamdatДѓ sГ®nt inactive, dar a cДѓror realizare se cere, ar fi o absurdit
ate. ГЋn ceea ce priveЕџte lucrurile lumii exterioare, ideea este determinatДѓ de percepЕЈie, Еџi dacДѓ am recunoscut legДѓtura dintre percepЕЈie Еџi idee, sarcina noastrДѓ este Г®mplinitДѓ. ГЋn ceea ce priveЕџte omul, lucrurile nu stau aЕџa. Suma existenЕЈei sale nu este
determinatДѓ fДѓrДѓ el; adevДѓrata sa noЕЈiune de om moral
(spirit liber) nu este unitДѓ dinainte Еџi Г®n mod obiectiv cu percepЕЈia "om", pentru ca acest lucru sДѓ se constate abia mai apoi, prin cunoaЕџtere. Omul trebuie sДѓ uneascДѓ, prin propria sa activitate, noЕЈ
iunea sa cu percepЕЈia om. Aici noЕЈiunea Еџi percepЕЈia se suprapun numai dacДѓ de aceastДѓ suprapunere IX. IDEEA DE LIBERTATE
se Г®ngrijeЕџte omul Г®nsuЕџi. Dar el o poate face numai dupДѓ ce a gДѓsit noЕЈiunea spiritului liber, adicДѓ propria sa noЕЈiune. ГЋn lumea obiectivДѓ, organizarea noa
strДѓ face ca Г®ntre percepЕЈie Еџi noЕЈiune sДѓ se ridice o barierДѓ. CunoaЕџterea Г®nlДѓturДѓ aceastДѓ barierДѓ. ГЋn natura subiectivДѓ a omului aceastДѓ barierДѓ nu e mai puЕЈin prezentДѓ; omul, Г®n decursul evoluЕЈiei sale, Г®nvinge aceastДѓ barierДѓ, fДѓcГ®nd din fiinЕЈa sa ext
erioarДѓ o expresie a noЕЈiunii sale. ГЋn felul acesta, atГ®t viaЕЈa intelectualДѓ a omului, cГ®t Еџi cea moralДѓ, ne conduc la natura sa dublДѓ: percepЕЈia (trДѓirea nemijlocitДѓ) Еџi gГ®ndirea. ViaЕЈa intelectualДѓ Г®nvinge dubla naturДѓ prin cunoaЕџtere, iar cea moralДѓ -
p
rin realizarea efectivДѓ a spiritului liber. Fiecare fiinЕЈДѓ Г®Еџi are noЕЈiunea sa Г®nnДѓscutДѓ (legea existenЕЈei Еџi a acЕЈiunii sale); dar, Г®n lucrurile exterioare, ea este unitДѓ Г®n mod inseparabil cu percepЕЈia Еџi este despДѓrЕЈitДѓ de aceasta numai Г®n cuprinsul org
anizДѓrii noastre spirituale. La om, noЕЈiunea Еџi percepЕЈia sГ®nt separate, la Г®nceput, Г®n mod real
, pentru ca apoi omul sДѓ ajungДѓ la o tot atГ®t de realДѓ
unire a lor. Se poate obiecta cДѓ percepЕЈiei om Г®i corespunde, Г®n fiecare moment al vieЕЈii sale, o anumitДѓ
noЕЈiune, aЕџa cum le corespunde Еџi celorlalte lucruri. ГЋmi pot forma noЕЈiunea unui om Еџablon Еџi o pot avea, de asemenea, Еџi ca percepЕЈie datДѓ; dacДѓ acestei noЕЈiuni Г®i alДѓtur Еџi noЕЈiunea de spirit liber, am astfel douДѓ noЕЈiuni pentru acelaЕџi obiect.
Acest l
ucru este conceput Г®n mod unilateral. Ca obiect de percepЕЈie sГ®nt supus unei transformДѓri continue. CГ®nd eram copil eram un altul, un altul ca tГ®nДѓr Еџi ca bДѓrbat. ГЋn fiecare moment, lumea percepЕЈiilor mele este alta decГ®t Г®n momentele anterioare. Aceste tr
ansformДѓri pot sДѓ aibДѓ loc Г®n sensul cДѓ Г®n ele se exprimДѓ mereu numai acelaЕџi om (omul Еџablon), sau ele pot sДѓ reprezinte expresia spiritului IX. IDEEA DE LIBERTATE
liber. Activitatea mea, ca obiect de percepЕЈie, este supusДѓ acestor transformДѓri.
ГЋn obiectul de percepЕЈie om se a
flДѓ posibilitatea de a se transforma, aЕџa dupДѓ cum Г®n sДѓmГ®nЕЈДѓ se aflДѓ posibilitatea ca ea sДѓ devinДѓ o Г®ntreagДѓ plantДѓ. Planta se va transforma datoritДѓ legitДѓЕЈii obiective ce se gДѓseЕџte Г®n ea. Omul rДѓmГ®ne Г®n starea sa nedesДѓvГ®rЕџitДѓ, dacДѓ nu pune stДѓpГ®nire pe substanЕЈa de transformat din sine Г®nsuЕџi, Еџi nu se transformДѓ prin propria sa forЕЈДѓ. Natura face din om numai o fiinЕЈДѓ naturalДѓ; societatea face din el o fiinЕЈДѓ care acЕЈioneazДѓ potrivit legilor ei; numai omul Г®nsuЕџi poate face din sine o fiinЕЈДѓ liberДѓ
. Natura elibereazДѓ pe om din cДѓtuЕџele sale, la un anumit stadiu al evoluЕЈiei lui; societatea continuДѓ aceastДѓ evoluЕЈie pГ®nДѓ la un anumit punct; ultima Еџlefuire Еџi
-
o poate da numai el Г®nsuЕџi.
Prin urmare, punctul de vedere al liberei moralitДѓЕЈi nu afirmДѓ cДѓ spiritul liber este singura formДѓ sub care poate exista un om. El vede Г®n spiritualitatea liberДѓ numai o ultimДѓ fazДѓ de evoluЕЈie a omului. Cu aceasta nu tДѓgДѓduim cДѓ, pe o anumitДѓ treaptДѓ de evoluЕЈie, acЕЈiunea dupДѓ norme nu Еџi
-
ar avea justificarea. Dar ea n
u poate fi consideratДѓ ca un punct de vedere moral absolut. Spiritul liber, Г®nsДѓ, se ridicДѓ deasupra normelor, Г®n sensul cДѓ el nu simte numai poruncile drept motive, ci acЕЈiunile Еџi le orienteazДѓ conform impulsurilor sale (intuiЕЈiilor).
Kant spune despre d
atorie: "Datorie, tu nume mДѓreЕЈ Еџi sublim, care nu cuprinzi Г®n tine nici o plДѓcere ce ЕЈine de linguЕџire, ci pretinzi supunere", tu care "enunЕЈi o lege..., Г®n faЕЈa cДѓreia amuЕЈesc toate pornirile, chiar atunci cГ®nd ele i se opun Г®n ascuns", iar omul Г®i rДѓspu
nde din conЕџtienЕЈa spiritului liber: "Libertate, tu nume prietenesc Еџi omenesc, care cuprinzi Г®n tine Г®ntreaga plДѓcere moralДѓ ce IX. IDEEA DE LIBERTATE
conferДѓ o Г®naltДѓ demnitate naturii mele omeneЕџti, Еџi nu faci din mine servul nimДѓnui, tu care nu enunЕЈi numai o lege, ci aЕџtepЕЈ
i ceea ce Г®nsДѓЕџi iubirea mea moralДѓ va recunoaЕџte ca lege, fiindcДѓ ea se simte neliberДѓ faЕЈДѓ de oricare lege fДѓcutДѓ numai sДѓ constrГ®ngДѓ".
Aceasta este opoziЕЈia dintre moralitatea impusДѓ de legi Еџi moralitatea liberДѓ.
Filistinul care considerДѓ instituirile exterioare o Г®ntrupare a moralitДѓЕЈii, va vedea poate Г®n spiritul liber un om chiar periculos. El face Г®nsДѓ acest lucru, fiindcДѓ privirea sa se restrГ®nge numai la o anumitДѓ epocДѓ. DacДѓ ar putea privi dincolo de aceastДѓ epocДѓ, ar trebui sДѓ
-
Еџi dea seama numai
decГ®t cДѓ spiritul liber se simte tot atГ®t de rar Г®ndemnat sДѓ treacДѓ dincolo de legile statului sДѓu, ca Еџi filistinul, Еџi cДѓ niciodatДѓ nu gДѓseЕџte necesar a intra Г®ntr
-
o realДѓ contradicЕЈie cu aceste legi. CДѓci legile statului au izvorГ®t din intuiЕЈiile spirit
ului liber, la fel ca toate celelalte legi obiective ale moralei. Din toate legile pe care autoritatea familiei le pune Г®n aplicare, nu existДѓ una care sДѓ nu fi fost Г®n mod intuitiv conceputДѓ Еџi instituitДѓ ca atare de un Г®naintaЕџ; chiar legile convenЕЈional
e ale moralei sГ®nt stabilite mai Г®ntГ®i de anumiЕЈi oameni; iar legile publice se nasc Г®ntotdeauna Г®n capul unui om de stat. Aceste spirite au impus celorlalЕЈi oameni legile, Еџi neliber este numai acela care uitДѓ de aceastДѓ origine Еџi vede Г®n ele niЕџte porun
ci extraomeneЕџti, niЕџte categorii ale
datoriei morale, obiective Еџi independente de om, ori o voce imperativДѓ a fiinЕЈei lor lДѓuntrice, pe care Г®n mod fals Еџi mistic Еџi
-
o Г®nchipuie ca fiind dotatДѓ cu o autoritate constrГ®ngДѓtoare. Dar cel care nu trece cu ve
derea amintita origine, ci vede Г®n ea pe om, acela va considera legile drept componente ale aceleiaЕџi lumi a ideilor din care Еџi IX. IDEEA DE LIBERTATE
el Г®Еџi scoate intuiЕЈiile morale. DacДѓ el crede cДѓ intuiЕЈiile sale sГ®nt mai bune, Г®ncearcДѓ sДѓ le punДѓ Г®n locul celor existente; dacДѓ gДѓseЕџte cДѓ cele existente sГ®nt juste, acЕЈioneazДѓ potrivit lor, ca Еџi cГ®nd ar fi ale lui.
Nu ne este Г®ngДѓduit sДѓ admitem formula dupДѓ care omul este chemat a realiza Г®n lume o ordine moralДѓ strДѓinДѓ de el. Cel ce ar afirma acest lucru s
-
ar situa, Г®n pri
vinЕЈa ЕџtiinЕЈei despre om, pe acelaЕџi punct de vedere pe care se situa ЕџtiinЕЈa naturii din trecut, care credea cДѓ taurul are coarne pentru a Г®mpunge cu ele. Din fericire, aceastДѓ noЕЈiune utilitarДѓ a fost Г®nmormГ®ntatДѓ de naturaliЕџti. Etica se poate elibera d
e ea mai greu. Dar aЕџa dupДѓ cum coarnele nu existДѓ pentru ca
taurul sДѓ Г®mpungДѓ, ci Г®mpunsul este consecinЕЈa faptului cДѓ taurul are coarne, tot aЕџa omul nu existДѓ pentru a fi moral, ci moralitatea existДѓ pentru om. Omul liber acЕЈioneazДѓ moral, fiindcДѓ are o
idee moralДѓ; dar nu acЕЈioneazДѓ pentru ca sДѓ ia naЕџtere moralitatea. Omul cu ideile morale ce ЕЈin de fiinЕЈa lui este premiza ordinii morale a lumii.
Omul, ca individ, este izvorul oricДѓrei moralitДѓЕЈi Еџi centrul vieЕЈii pДѓmГ®nteЕџti. Statul, societatea existДѓ numai ca o consecinЕЈДѓ necesarДѓ a vieЕЈii individuale. CДѓ, la rГ®ndul lor, statul Еџi societatea acЕЈioneazДѓ asupra vieЕЈii individuale, este un fapt tot atГ®t de Г®nЕЈeles, cГ®t de Г®nЕЈeles este faptul cДѓ Г®mpunsul, care existДѓ ca o consecinЕЈДѓ a coarnelor, are, la rГ®
ndul sДѓu, o influenЕЈДѓ asupra dezvoltДѓrii pe mai departe a coarnelor care, printr
-
o neГ®ntrebuinЕЈare mai Г®ndelungatДѓ, s
-
ar atrofia. Tot aЕџa ar trebui sДѓ se atrofieze Еџi individul, dacДѓ ar duce o existenЕЈДѓ izolatДѓ, Г®n afara societДѓЕЈii omeneЕџti. Ordinea social
Дѓ se formeazДѓ tocmai pentru ca, la rГ®ndul ei, sДѓ acЕЈioneze Г®n mod favorabil asupra individului.
X. FILOSOFIA LIBERTД‚ЕўII ЕћI MONISMUL
REALITATEA LIBERTД‚ЕўII
X. FILOSOFIA LIBERTД‚
ЕўII ЕћI MONISMUL
O
mul naiv, care considerДѓ real numai ceea ce vede cu ochii Еџi poate prinde cu mГ®inile, pretinde Еџi pentru viaЕЈa sa moralДѓ mobiluri perceptibile cu ajutorul simЕЈurilor. El simte nevoia unei fiinЕЈe de la care sДѓ primeascДѓ aceste mobiluri pe o cale inteligibilДѓ pentru simЕЈurile sale. Consimte cДѓ aceste mobiluri sДѓ
-
i fie dictate drept porunci de cДѓtre un om
pe care Г®l considerДѓ mai Г®nЕЈelept Еџi mai puternic decГ®t el, ori Г®n care recunoaЕџte, din alte motive, o putere care stДѓ deasupra lui. Pe aceastДѓ cale se ajunge la amintitele principii morale, la autoritatea familiei, a statului, autoritatea socialДѓ, biseri
ceascДѓ Еџi divinДѓ. Omul cu un orizont limitat Г®l crede Г®ncДѓ Еџi pe un alt om; cel care se gДѓseЕџte Г®nsДѓ pe o treaptДѓ superioarДѓ admite dictarea conduitei sale morale de cДѓtre o majoritate (stat, societate). El clДѓdeЕџte tot mereu pe forЕЈe perceptibile. Cel car
e, Г®n cele din urmДѓ, Г®ncepe a se convinge cДѓ aceЕџtia sГ®nt niЕџte oameni tot atГ®t de slabi ca el, cautДѓ Г®ndrumarea unei puteri superioare, a unei fiinЕЈe divine, pe care o Г®nzestreazДѓ Г®nsДѓ cu Г®nsuЕџiri fizice. AcceptДѓ ca Г®ntreg conЕЈinutul conceptual al vieЕЈii sale morale sДѓ
-
i fie transmis, tot pe o cale perceptibilДѓ, de cДѓtre Dumnezeu care Г®i apare, fie Г®n rugul aprins, fie Г®ntr
-
un trup omenesc, care umblДѓ printre oameni Еџi le spune, Г®ntr
-
un mod perceptibil urechilor acestora, ceea ce trebuie Еџi ceea ce nu treb
uie sДѓ facДѓ.
X. FILOSOFIA LIBERTД‚ЕўII ЕћI MONISMUL
Cea mai Г®naltДѓ treaptДѓ de evoluЕЈie a realismului naiv, Г®n domeniul moralitДѓЕЈii, este treapta pe care poruncile morale (ideile morale) sГ®nt considerate ca independente de orice fiinЕЈДѓ strДѓinДѓ Еџi sГ®nt concepute, Г®n mod ipotetic, ca o forЕЈДѓ absol
utДѓ, ce rezidДѓ Г®n propriul interior. Ceea ce omul percepea, la Г®nceput, drept glas exterior al lui Dumnezeu, percepe acum Г®n interiorul sДѓu drept forЕЈДѓ independentДѓ Еџi vorbeЕџte despre acest glas lДѓuntric, identificГ®ndu
-
l cu conЕџtiinЕЈa.
Dar, prin aceasta, a
m pДѓrДѓsit deja treapta conЕџtienЕЈei naive Еџi am intrat Г®n regiunea Г®n care legile morale devin independente ca norme. Atunci, ele nu mai au un purtДѓtor, ci devin esenЕЈe metafizice, care existДѓ prin ele Г®nsele. SГ®nt asemДѓnДѓtoare forЕЈelor invizibil
-
vizibile a
le realismului metafizic, care nu cautДѓ realitatea prin participarea pe care fiinЕЈa omeneascДѓ o are Г®n gГ®ndire la aceastДѓ realitate, ci pe care Еџi
-
o reprezintДѓ ca ceva ipotetic, alДѓturi de realitatea trДѓitДѓ direct. Normele morale extra
-
omeneЕџti apar Г®ntotd
eauna ca un fenomen Г®nsoЕЈitor al acestui realism metafizic. Acest realism metafizic trebuie sДѓ caute Еџi originea moralitДѓЕЈii Г®n cГ®mpul realitДѓЕЈilor extra
-
omeneЕџti. Aici existДѓ diferite posibilitДѓЕЈi. DacДѓ ne imaginДѓm fiinЕЈa presupusДѓ ca lipsitДѓ de gГ®ndire Еџ
i acЕЈionГ®nd dupДѓ legi pur mecanice, aЕџa cum Еџi
-
o Г®nchipuie concepЕЈia materialistДѓ, atunci ea va da naЕџtere Еџi unui individ uman, cu tot ceea ce ЕЈine de el, printr
-
o necesitate pur mecanicДѓ. ConЕџtienЕЈa libertДѓЕЈii poate fi atunci numai o iluzie. CДѓci deЕџi eu
mДѓ consider autorul acЕЈiunii mele, Г®n mine acЕЈioneazДѓ materia din care mДѓ compun Еџi procesele ei mecanice. Eu mДѓ cred liber, dar toate acЕЈiunile mele nu sГ®nt decГ®t rezultatele proceselor materiale care stau la temelia organismului meu trupesc X. FILOSOFIA LIBERTД‚ЕўII ЕћI MONISMUL
Еџi spiritual
. Avem sentimentul libertДѓЕЈii -
aЕџa crede aceastДѓ concepЕЈie -
numai fiindcДѓ nu cunoaЕџtem motivele sub a cДѓror constrГ®ngere ne gДѓsim. "Trebuie sДѓ accentuДѓm cДѓ sentimentul libertДѓЕЈii se Г®ntemeiazДѓ pe absenЕЈa motivelor exterioare de constrГ®ngere." "AcЕЈiunea n
oastrДѓ este necesitatДѓ, Г®ntocmai ca gГ®ndirea noastrДѓ." (Ziehen, "Principii de psihologie fiziologicДѓ")
1
O altДѓ posibilitate este ca cineva sДѓ conceapДѓ cДѓ absolutul extra
-
omenesc, care se ascunde Г®napoia fenomenelor sensibile, constДѓ dintr
-
o fiinЕЈДѓ spiritua
lДѓ. ГЋn aceastДѓ fiinЕЈДѓ spiritualДѓ va cДѓuta el Еџi imboldul pentru acЕЈiunile sale. Va considera principiile morale, pe care le aflДѓ cu raЕЈiunea sa, ca o emanaЕЈie a acestei fiinЕЈe Г®n sine, care a plДѓnuit ceva deosebit Г®n privinЕЈa omului. Pentru un astfel de du
alism, legile morale sГ®nt dictate de o fiinЕЈДѓ absolutДѓ, iar omului nu
-
i revine decГ®t sДѓ examineze aceste legi cu raЕЈiunea Еџi sДѓ le Г®ndeplineascДѓ. Ordinea moralДѓ a lumii este, pentru dualist, reflexul perceptibil al unei ordini mai Г®nalte, care stДѓ Г®napoia acesteia. Moralitatea pamГ®nteascДѓ este o manifestare a ordinii extra
-
omeneЕџti din univers. Nu omul este ceea ce intereseazДѓ Г®n aceastДѓ ordine moralДѓ, ci fiinЕЈa Г®n sine, fiinЕЈa extraomeneascДѓ. Omul trebuie
sДѓ facДѓ ceea ce vrea
aceastДѓ fiinЕЈДѓ. Eduard von Har
tmann, care Г®Еџi reprezintДѓ fiinЕЈa Г®n sine ca o divinitate a cДѓrei existenЕЈДѓ este suferinЕЈa, crede cДѓ aceastДѓ fiinЕЈДѓ divinДѓ ar fi creat lumea, pentru ca, prin ea, sДѓ scape de nemДѓrginita sa suferinЕЈДѓ. De aceea, acest filosof vede Г®n evoluЕЈia moralДѓ a omenir
ii un proces ce are menirea de 1
Asupra modului Г®n care se vorbeЕџte aici despre materialism Еџi asupra justificДѓrii acestui mod de a vorbi despre el, vezi adaosul de la sfГ®rЕџitul acestui capitol.
X. FILOSOFIA LIBERTД‚ЕўII ЕћI MONISMUL
a mГ®ntui divinitatea. "Procesul de devenire al lumii Г®Еџi poate atinge ЕЈinta sa numai dacДѓ individualitДѓЕЈi gГ®nditoare Еџi conЕџtiente de ele Г®nsele vor construi o ordine moralДѓ a lumii." "ExistenЕЈa realДѓ este Г®ncarnarea divinitДѓ
ЕЈii, iar procesul de devenire al lumii este istoria patimilor Dumnezeului care s
-
a fДѓcut carne Еџi, Г®n acelaЕџi timp, este calea mГ®ntuirii Celui crucificat Г®n carne; moralitatea Г®nsДѓ este o colaborare la scurtarea acestei cДѓi de suferinЕЈДѓ Еџi mГ®ntuire
." (Hart
mann, "Fenomenologia conЕџtienЕЈei morale"). Aici omul nu acЕЈioneazДѓ fiindcДѓ vrea, ci trebuie
sДѓ acЕЈioneze, fiindcДѓ Dumnezeu vrea sДѓ fie mГ®ntuit. AЕџa dupДѓ cum dualismul materialist face din om un automat, care acЕЈioneazДѓ sub constrГ®ngerea legilor pur mecanic
e, tot aЕџa dualistul spiritualist (respectiv, cel ce vede absolutul, fiinЕЈa Г®n sine, Г®ntr
-
o spiritualitate la care omul nu poate participa Г®n mod conЕџtient) face din el un sclav al voinЕЈei acestui absolut. ГЋn cadrul materialismului, cГ®t Еџi Г®n acela al spir
itualismului unilateral, Еџi, mai ales, Г®n cadrul realismului metafizic -
care conchide cДѓ realitatea extraumanДѓ este realitatea adevДѓratДѓ Еџi cДѓ aceasta nu poate fi trДѓitДѓ de om -
libertatea este exclusДѓ.
ГЋn mod consecvent, realismul naiv, la fel ca acest r
ealism metafizic, trebuie, pentru unul Еџi acelaЕџi motiv, sДѓ nege libertatea, fiindcДѓ nu vДѓd Г®n om decГ®t un executant al principiilor ce i
-
au fost impuse Г®n mod necesar. Realismul naiv omoarДѓ libertatea prin aceea cДѓ
-
l pune pe om sub autoritatea unei fiinЕЈe
perceptibile sau a unei fiinЕЈe pe care Еџi
-
o imagineazДѓ Г®n analogie cu aceasta sau, Г®n sfГ®rЕџit, sub autoritatea unei abstracte voci lДѓuntrice, pe care o interpreteazДѓ
drept "conЕџtiinЕЈДѓ"; metafizicianul, care pune temei numai pe realitatea extraumanДѓ nu poa
te recunoaЕџte libertatea fiindcДѓ el considerДѓ cДѓ omul este X. FILOSOFIA LIBERTД‚ЕўII ЕћI MONISMUL
determinat, mecanic sau moral, de o "fiinЕЈДѓ Г®n sine".
Monismul
va trebui sДѓ recunoascДѓ parЕЈial justificarea realismului naiv, fiindcДѓ recunoaЕџte lumea percepЕЈiilor drept justificatДѓ. Cel care nu es
te capabil sДѓ producДѓ ideile morale prin intuiЕЈie, acela trebuie sДѓ le primeascДѓ de la alЕЈii. Ећi, Г®n mДѓsura Г®n care omul Г®Еџi primeЕџte principiile morale din afarДѓ, el este, Г®ntr
-
adevДѓr neliber. Dar monismul atribuie ideii aceeaЕџi importanЕЈДѓ ca Еџi percepЕЈie
i. Ideea se poate, Г®nsДѓ, manifesta Г®n individualitatea omeneascДѓ. ГЋn mДѓsura Г®n care omul urmeazДѓ impulsurile ce vin din aceastДѓ direcЕЈie, el se simte liber. Dar monismul contestДѓ unei metafizici bazate numai pe deducЕЈie orice justificare, prin urmare Еџi ac
eea a impulsurilor pentru acЕЈiune ce provin din aЕџa
-
numita "fiinЕЈДѓ Г®n sine". Conform concepЕЈiei moniste, omul poate sДѓ acЕЈioneze neliber cГ®nd se supune unei constrГ®ngeri exterioare, perceptibile Еџi liber, cГ®nd ascultДѓ numai de el Г®nsuЕџi. Monismul nu poate recunoaЕџte o constrГ®ngere inconЕџtientДѓ care s
-
ar ascunde Г®napoia percepЕЈiei Еџi a noЕЈiunii. DacДѓ cineva afirmДѓ despre o acЕЈiune a semenului sДѓu cДѓ nu a sДѓvГ®rЕџit
-
o liber
, el trebuie sДѓ caute lucrul, omul sau orГ®nduirea care l
-
au Г®ndemnat la acЕЈiune, Г®n lumea
perceptibilДѓ; dacДѓ cel care face afirmaЕЈia se referДѓ la cauze ce se aflДѓ dincolo de lumea realitДѓЕЈilor sensibile Еџi spirituale, monismul nu poate accepta o astfel de afirmaЕЈie.
Conform concepЕЈiei moniste, omul acЕЈioneazДѓ, pe de o parte, neliber, iar pe de
alta parte -
liber. ConstatДѓ cДѓ Г®n lumea percepЕЈiilor el este neliber Еџi realizeazДѓ Г®n sine spiritul liber
.
Poruncile morale, pe care metafizicianul bazat numai pe deducЕЈie trebuie sДѓ le considere ca emanДѓri ale X. FILOSOFIA LIBERTД‚ЕўII ЕћI MONISMUL
unei puteri superioare, nu sГ®nt, pentru ade
ptul monismului, decГ®t gГ®nduri ale oamenilor
. Pentru el ordinea moralДѓ a lumii nu este cliЕџeul unei ordini naturale, pur mecanice, Еџi nici a unei ordini cosmice, extraumane, ci o operДѓ a omului, absolut liberДѓ. Omul nu are de Г®ndeplinit voinЕЈa unei fiinЕЈe care se gДѓseЕџte Г®n afara lui, ci propria sa voinЕЈДѓ; el nu realizeazДѓ vrerile Еџi intenЕЈiile unei alte fiinЕЈe, ci pe ale sale. ГЋnapoia omului care acЕЈioneazДѓ, monismul nu vede ЕЈelurile unei cГ®rmuiri cosmice, strДѓinДѓ de el, o cГ®rmuire care sДѓ
-
l determine pe o
m dupДѓ voinЕЈa sa, ci, Г®n mДѓsura Г®n care omul realizeazДѓ idei intuitive, el urmДѓreЕџte ЕЈelurile sale proprii, omeneЕџti
. Ећi anume, fiecare individ urmДѓreЕџte realizarea ЕЈelurilor sale deosebite. CДѓci lumea ideilor nu se manifestДѓ Г®ntr
-
o comunitate de oameni, c
i numai Г®n indivizi. Еўelul comun al unei comunitДѓЕЈi omeneЕџti nu este decГ®t consecinЕЈa faptelor particulare de voinЕЈДѓ ale indivizilor Еџi, de obicei, a unor puЕЈin aleЕџi, pe care ceilalЕЈi Г®i urmeazДѓ ca pe niЕџte autoritДѓЕЈi ale lor. Fiecare dintre noi este chem
at a deveni un spirit liber
, aЕџa dupДѓ cum fiecare sДѓmГ®nЕЈДѓ de trandafir este chematДѓ de a deveni un trandafir.
Prin urmare, Г®n domeniul acЕЈiunilor Г®ntr
-
adevДѓr morale, monismul este filosofie a libertДѓЕЈii
. Fiind o filosofie a realitДѓЕЈii, el respinge limitДѓri
le metafizice Еџi ireale fДѓcute asupra spiritului liber, aЕџa dupДѓ cum recunoaЕџte limitДѓrile fizice Еџi istorice (naiv
-
reale) ale omului naiv. FiindcДѓ pentru monism omul nu este un produs finit, care sДѓ
-
Еџi poatДѓ dezvДѓlui Г®ntreaga fiinЕЈДѓ Г®n fiecare moment al v
ieЕЈii sale, el considerДѓ drept inutil a discuta dacДѓ omul, ca atare, este liber sau nu
. El vede Г®n om o fiinЕЈДѓ care evolueazДѓ Еџi Г®ntreabДѓ dacДѓ, pe aceastДѓ cale a evoluЕЈiei, poate fi atinsДѓ Еџi treapta spiritului liber.
X. FILOSOFIA LIBERTД‚ЕўII ЕћI MONISMUL
Monismul Еџtie cДѓ natura nu
-
l lasДѓ pe o
m din mГ®inile sale, ca pe un spirit de
-
a dreptul liber, ci cДѓ Г®l cДѓlДѓuzeЕџte pГ®nДѓ la o anumitДѓ treaptДѓ, de pe care continuДѓ a evolua tot ca fiinЕЈДѓ neliberДѓ, pГ®nДѓ ajunge la punctul Г®n care se va gДѓsi pe sine Г®nsuЕџi.
Monismul Г®Еџi dДѓ seama cДѓ o fiinЕЈДѓ care acЕЈ
ioneazДѓ sub o constrГ®ngere fizicДѓ sau moralДѓ nu poate fi Г®ntr
-
adevДѓr moralДѓ. El considerДѓ trecerea prin stadiul acЕЈiunii sДѓvГ®rЕџite automat (acЕЈiunea determinatДѓ de porniri Еџi instincte) Еџi aceea prin stadiul acЕЈiunii sДѓvГ®rЕџite din supunere faЕЈДѓ de normele morale ca o trecere prin niЕџte faze premergДѓtoare Еџi necesare ale moralitДѓЕЈii, Еџi recunoaЕџte posibilitatea de a depДѓЕџi aceste douДѓ faze premergДѓtoare prin spiritul liber. ГЋn general, monismul elibereazДѓ concepЕЈia moralДѓ despre lume de cДѓtuЕџele pДѓmГ®nteЕџti a
le maximelor moralitДѓЕЈii naive Еџi de maximele extra
-
pДѓmГ®nteЕџti ale moralitДѓЕЈii metafizicianului speculativ. Pe cele dintГ®i nu le poate scoate din lume, aЕџa cum nu poate sДѓ scoatДѓ din lume percepЕЈiile; pe acestea din urmДѓ le refuzДѓ, fiindcДѓ el cautДѓ Г®n lume
Еџi nu Г®n afara lumii principiile de explicare a fenomenelor din lume. AЕџa cum monismul refuzДѓ chiar Еџi numai sДѓ gГ®ndeascДѓ la alte principii de cunoaЕџtere decГ®t cele pentru oameni, tot aЕџa refuzДѓ Еџi ideea unor alte maxime morale decГ®t cele hotДѓrГ®toare pent
ru om. Moralitatea omeneascДѓ, precum Еџi cunoaЕџterea omeneascДѓ, sГ®nt condiЕЈionate de natura omului. Ећi aЕџa cum alte fiinЕЈe vor Г®nЕЈelege prin cunoaЕџtere cu totul altceva decГ®t ceea ce Г®nЕЈelegem noi, tot astfel ele vor avea Еџi o altДѓ moralДѓ. Pentru adeptul mo
nismului, moralitatea este o Г®nsuЕџire specific omeneascДѓ, iar libertatea este forma omeneascДѓ de a fi moral.
X. FILOSOFIA LIBERTД‚ЕўII ЕћI MONISMUL
Primul adaos la noua ediЕЈie (1918)
. ГЋn aprecierea celor expuse Г®n ultimele douДѓ capitole poate sДѓ aparДѓ o dificultate atunci cГ®nd credem cДѓ aici n
e
-
am gДѓsi Г®n faЕЈa unei contradicЕЈii. Pe de o parte, se vorbeЕџte despre gГ®ndire ca despre un lucru general Еџi care are aceeaЕџi importanЕЈДѓ pentru fiecare conЕџtienЕЈДѓ omeneascДѓ; pe de altДѓ parte, se aratДѓ cДѓ ideile care se realizeazДѓ Г®n viaЕЈa moralДѓ sГ®nt de ac
elaЕџi fel cu ideile elaborate Г®n gГ®ndire, Еџi cДѓ aceste idei se manifestДѓ, Г®n fiecare conЕџtienЕЈДѓ omeneascДѓ, Г®ntr
-
un mod individual. Cel ce se simte constrГ®ns a se opri la aceastДѓ confruntare ca Г®n faЕЈa unei "contradicЕЈii" Еџi nu
-
Еџi dДѓ seama cДѓ Г®n Г®nЕЈelegerea
vie
a acestui contrast, care este o realitate
, ni se dezvДѓluie o parte din fiinЕЈa omeneascДѓ, aceluia nu i se va putea Г®nfДѓЕЈiЕџa, Г®n adevДѓrata sa luminДѓ, nici ideea cunoaЕџterii, nici cea a libertДѓЕЈii. Pentru concepЕЈia care Г®Еџi Г®nchipuie cДѓ noЕЈiunile sale sГ®
nt numai o abstractizare a lumii simЕЈurilor Еџi care nu acordДѓ intuiЕЈiei adevДѓratul sДѓu rol, gГ®ndul la care ne
-
am referit aici ca la o realitate rДѓmГ®ne o "simplДѓ contradicЕЈie". Pentru o concepЕЈie care Г®Еџi dДѓ seama cДѓ ideile sГ®nt trДѓite
Г®n mod intuitiv, drep
t esenЕЈДѓ de sine stДѓtДѓtoare, va fi clar cДѓ Г®n actul cunoaЕџterii
omul participДѓ, Г®n lumea ideilor, la o realitate comunДѓ pentru toЕЈi oamenii, dar cДѓ atunci cГ®nd Г®mprumutДѓ din aceastДѓ lume a ideilor intuiЕЈiile necesare actelor sale de voinЕЈДѓ, el individualiz
eazДѓ o parte din aceastДѓ lume a ideilor prin aceeaЕџi activitate
pe care el o desfДѓЕџoarДѓ Г®n procesul spiritual
-
ideal al cunoaЕџterii, ca o activitate general omeneascДѓ. Ceea ce ni se Г®nfДѓЕЈiЕџeazДѓ ca o contradicЕЈie logicДѓ -
contradicЕЈia dintre generalitatea id
eilor de cunoaЕџtere Еџi individualitatea ideilor morale -
devine, de Г®ndatДѓ ce ne dДѓm seama de realitatea ei
, o X. FILOSOFIA LIBERTД‚ЕўII ЕћI MONISMUL
noЕЈiune vie. O caracteristicДѓ a fiinЕЈei omeneЕџti constДѓ Г®n faptul cДѓ realitatea ce urmeazДѓ a fi cunoscutДѓ intuitiv face Г®n om
o pendulaЕЈie vie Г®n
tre cunoaЕџterea valabilДѓ Г®n general Еџi trДѓirea individualДѓ a acestei realitДѓЕЈi generale. Pentru cel care nu poate Г®nЕЈelege realitatea primei pendulДѓri, gГ®ndirea este numai o manifestare subiectivДѓ a omului; pentru cel care nu o poate sesiza pe cea de a dou
a, prin activitatea omului Г®n gГ®ndire, orice viaЕЈДѓ individualДѓ a omului pare pierdutДѓ. Pentru unul dintre ei, un fapt de nepДѓtruns este cunoaЕџterea, pentru celДѓlalt -
viaЕЈa moralДѓ. Ећi unul, Еџi celДѓlalt vor aduce pentru explicarea lucrurilor tot felul de re
prezentДѓri, care se vor dovedi neГ®ndestulДѓtoare, fiindcДѓ atГ®t unul, cГ®t Еџi celДѓlalt sau nu pot sesiza posibilitatea de trДѓire a gГ®ndirii, sau o Г®nЕЈeleg greЕџit considerГ®nd
-
o ca pe o activitate abstractizantДѓ.
Al doilea adaos la noua ediЕЈie (1918)
. ГЋn capit
olul dat am vorbit despre materialism. Ећtiu cДѓ existДѓ gГ®nditori ca Th. Ziehen, citat mai sus, care nu se desemneazДѓ pe sine ca materialiЕџti, dar care, cu toate acestea, din punctul de vedere Г®nfДѓЕЈiЕџat Г®n aceastДѓ carte, trebuie desemnaЕЈi ca atare. Nu este i
mportant ca cineva sДѓ spunДѓ cДѓ pentru el lumea nu se mДѓrgineЕџte la existenЕЈa exclusiv materialДѓ, Еџi cДѓ de aceea el nu poate fi considerat materialist. Ci important este ca el sДѓ nu dezvolte idei care sДѓ
-
Еџi gДѓseascДѓ o aplicaЕЈie numai
Г®n ceea ce priveЕџte exi
stenЕЈa materialДѓ. Cel care spune: "acЕЈiunea noastrДѓ este necesitatДѓ Г®ntocmai ca gГ®ndirea noastrДѓ", acela ne Г®nfДѓЕЈiЕџeazДѓ o noЕЈiune care este aplicabilДѓ numai proceselor materiale, dar care nu poate fi Г®ntrebuinЕЈatДѓ nici pentru a exprima o acЕЈiune Еџi nici pe
ntru a exprima o X. FILOSOFIA LIBERTД‚ЕўII ЕћI MONISMUL
existenЕЈДѓ, Еџi dacДѓ ar continua sДѓ
-
Еџi depene firul gГ®ndului pГ®nДѓ la capДѓt, ar trebui sДѓ gГ®ndeascДѓ materialist. CДѓ nu o face, se datoreazДѓ numai inconsecvenЕЈei, care este, mai Г®ntotdeauna, o urmare a unui gГ®nd ce nu a fost dus pГ®nДѓ la capДѓt.
AstДѓzi auzim spunГ®ndu
-
se adeseori cДѓ materialismul secolului al nouДѓsprezecelea a fost abandonat de ЕџtiinЕЈДѓ. Dar Г®n realitate, acest lucru nu s
-
a petrecut deloc. Dar oamenii nu observДѓ Г®ntotdeauna cДѓ Г®n prezent ei nu dispun decГ®t de idei ce se referДѓ la l
umea materialДѓ. Prin aceasta, peste materialismul vremii noastre se aЕџterne un voal, Г®n timp ce materialismul din a doua jumДѓtate a secolului al nouДѓsprezecelea s
-
a manifestat Г®n mod deschis. FaЕЈДѓ de o concepЕЈie spiritualДѓ despre viaЕЈДѓ, materialismul voala
t al vremii noastre nu este mai puЕЈin intolerant decГ®t materialismul mДѓrturisit al veacului trecut. El nu face decГ®t sДѓ amДѓgeascДѓ pe toЕЈi cei care cred cДѓ le este Г®ngДѓduit a refuza o concepЕЈie spiritualДѓ despre lume, numai fiindcДѓ ЕџtiinЕЈele naturii au "aba
ndonat de mult materialismul".
XI. FINALITATEA UNIVERSALД‚ ЕћI FINALITATEA VIEЕўII
REALITATEA LIBERTД‚ЕўII
XI. FINALITATEA UNIV
ERSALД‚ ЕћI FINALITATEA VIEЕўII
(DETERMINAREA OMULUI)
D
intre variatele curente ce strДѓbat viaЕЈa spiritualДѓ a omenirii, atenЕЈia noastrДѓ este reЕЈinutДѓ de un curent ce se caract
erizeazДѓ prin aceea cДѓ Г®ndepДѓrteazДѓ noЕЈiunea de scop din domeniile cДѓrora ea nu le aparЕЈine. Finalitatea
este o anumitДѓ modalitate Г®n desfДѓЕџurarea fenomenelor. Despre finalitate putem vorbi, Г®n adevДѓratul Г®nЕЈeles al cuvГ®ntului, numai atunci cГ®nd lucrurile nu se petrec, ca Г®n cazul raportului dintre cauzДѓ Еџi efect, cГ®nd un fenomen anterior determinДѓ un fenomen de mai tГ®rziu, ci invers, adicДѓ atunci cГ®nd un fenomen ulterior acЕЈioneazДѓ determinant asupra unui fenomen anterior. DeocamdatДѓ acest lucru Г®l Г®ntГ®lni
m numai Г®n acЕЈiunile omeneЕџti. Omul sДѓvГ®rЕџeЕџte o acЕЈiune pe care Еџi
-
o reprezintДѓ dinainte
Еџi se lasДѓ determinat Г®n acЕЈiunea sa de aceastДѓ reprezentare. Elementul ulterior -
acЕЈiunea -
acЕЈioneazДѓ cu ajutorul reprezentДѓrii asupra elementului anterior, asupra
omului care acЕЈioneazДѓ. Dar, pentru stabilirea raportului de finalitate, aceastДѓ cale indirectДѓ -
prin reprezentare -
este absolut necesarДѓ.
ГЋntr
-
un proces care se compune din cauzДѓ Еџi efect trebuie sДѓ deosebim percepЕЈia de noЕЈiune. PercepЕЈia cauzei preme
rge percepЕЈiei efectului; cauza Еџi efectul ar rДѓmГ®ne, Г®n conЕџtienЕЈa noastrДѓ, pur Еџi simplu una lГ®ngДѓ alta, XI. FINALITATEA UNIVERSALД‚ ЕћI FINALITATEA VIEЕўII
dacДѓ nu le
-
am putea lega una de alta prin noЕЈiunile lor corespunzДѓtoare. PercepЕЈia efectului poate urma Г®ntotdeauna numai dupДѓ aceea a cauzei. DacДѓ v
rem ca efectul sДѓ aibДѓ o influenЕЈДѓ realДѓ asupra cauzei, trebuie sДѓ recurgem neapДѓrat la factorul conceptual. CДѓci factorul perceptibil al efectului nici nu existДѓ Г®naintea cauzei. Cel care afirmДѓ cДѓ floarea ar fi scopul rДѓdДѓcinii, deci cДѓ floarea ar avea i
nfluenЕЈДѓ asupra rДѓdДѓcinii, o poate face numai despre acel factor al florii pe care Г®l constatДѓ la aceasta cu ajutorul gГ®ndirii sale. CДѓci pe vremea cГ®nd se formau rДѓdДѓcinile, factorul perceptibil al florii nu avea Г®ncДѓ nici o existenЕЈДѓ. Pentru a putea vorb
i despre finalitate nu e suficient sДѓ stabilim numai o regulДѓ, un raport conceptual Г®ntre un fenomen ulterior Еџi unul anterior, ci noЕЈiunea (legea) efectului trebuie sДѓ influenЕЈeze cauza Г®n mod real, printr
-
un proces perceptibil. Dar o asemenea influenЕЈДѓ, influenЕЈДѓ perceptibilДѓ a unei noЕЈiuni asupra unui lucru oarecare, poate fi observatДѓ numai Г®n acЕЈiunile omeneЕџti. AЕџadar, noЕЈiunea finalitДѓЕЈii nu se poate aplica decГ®t aici. ConЕџtienЕЈa naivДѓ, care pune preЕЈ numai pe lucrurile perceptibile, cautДѓ -
aЕџa cum am arДѓtat adeseori -
realitДѓЕЈi perceptibile Еџi acolo unde nu putem gДѓsi decГ®t realitДѓЕЈi conceptuale. ГЋn fenomenele perceptibile ea cautДѓ Г®nlДѓnЕЈuiri perceptibile Еџi, dacДѓ nu le poate afla, le viseazДѓ
Г®n acestea. NoЕЈiunea scopului, aЕџa cum o Г®ntГ®lnim Г®n acЕЈi
unea subiectivДѓ a omului, este un element potrivit pentru astfel de Г®nlДѓnЕЈuiri visate. Omul naiv Еџtie cum face el un lucru Еџi, din aceasta, trage concluzia cДѓ natura procedeazДѓ la fel. ГЋn Г®nlДѓnЕЈuirile pur conceptuale din naturДѓ el nu vede numai forЕЈe inviz
ibile, ci Еџi scopuri reale imperceptibile. Omul Г®Еџi face uneltele conform unui XI. FINALITATEA UNIVERSALД‚ ЕћI FINALITATEA VIEЕўII
scop; pentru realistul naiv, Creatorul zideЕџte organismele dupДѓ aceeaЕџi reЕЈetДѓ. Numai Г®n mod cu totul treptat aceastДѓ falsДѓ noЕЈiune a finalitДѓЕЈii dispare din ЕџtiinЕЈДѓ. ГЋn filosof
ie ea produce o dezordine destul de gravДѓ Г®ncДѓ Еџi astДѓzi. Oamenii se Г®ntreabДѓ aici de finalitatea extrauniversalДѓ a universului, de determinarea (deci Еџi de scopul) extrauman al omului etc.
ExceptГ®nd acЕЈiunea omeneascДѓ, monismul respinge noЕЈiunea finalitДѓЕЈ
ii Г®n toate domeniile. El cautДѓ legi naturale, dar nu finalitДѓЕЈi naturale. FinalitДѓЕЈile naturale
sГ®nt ipoteze arbitrare, Г®ntocmai ca forЕЈele imperceptibile. Dar, din punct de vedere al monismului, tot ca ipoteze nejustificate trebuie socotite Еџi scopurile pe care nu omul Г®nsuЕџi Еџi le propune Г®n viaЕЈДѓ. O acЕЈiune capДѓtДѓ un conЕЈinut de finalitate abia prin om, cДѓci finalitatea ia naЕџtere prin realizarea unei idei. ГЋn sens realist, Г®nsДѓ, ideea devine activДѓ numai Г®n om. De aceea viaЕЈa omeneascДѓ are ЕЈelul Еџi det
erminarea pe care i
-
o dДѓ omul. La Г®ntrebarea: "care este menirea omului Г®n viaЕЈДѓ?", monismul nu poate rДѓspunde decГ®t: aceea pe care Еџi
-
o pune Г®n faЕЈДѓ el Г®nsuЕџi. Menirea mea Г®n lume nu este dinainte determinatДѓ, ci este Г®ntotdeauna aceea pe care eu Г®nsumi m
i
-
o aleg. Eu nu
-
mi parcurg viaЕЈa pe un itinerar dinainte stabilit.
Ideile pot fi realizate ca finalitate numai de cДѓtre oameni. Prin urmare, este inadmisibil a vorbi despre Г®ncorporarea ideilor Г®n istorie. Expresii ca aceasta: "istoria este evoluЕЈia omului
spre libertate", sau realizarea ordinii morale a lumii etc., din punct de vedere monist nu au nici un temei.
SusЕЈinДѓtorii finalitДѓЕЈii Г®Еџi Г®nchipuie cДѓ odatДѓ cu aceastДѓ concepЕЈie trebuie sДѓ renunЕЈe numaidecГ®t la orice XI. FINALITATEA UNIVERSALД‚ ЕћI FINALITATEA VIEЕўII
ordine Еџi armonie a lumii. Putem auzi,
de pilda, pe Robert Hamerling
(Atomistica voinЕЈei, vol. II, pag.201): "AtГ®t timp cГ®t existДѓ porniri
Г®n naturДѓ, este o nebunie a tДѓgДѓdui finalitДѓЕЈile din ea".
"AЕџa dupДѓ cum conformaЕЈia unui organ
al corpului omenesc nu este determinatДѓ de vreo idee
ce plut
eЕџte Г®n aer, ci de raportul sДѓu faЕЈДѓ de tot, faЕЈДѓ de corpul cДѓruia acest organ Г®i aparЕЈine, tot aЕџa conformaЕЈia tuturor fiinЕЈelor din naturДѓ -
plante, animale sau oameni -
nu este determinatДѓ Еџi condiЕЈionatДѓ de o idee ce pluteЕџte Г®n aer, ci de principiul p
lДѓsmuitor de formДѓ al unui tot mai mare, de un principiu care se manifestДѓ Еџi modeleazДѓ ca finalitate Г®n Г®ntreaga naturДѓ". Iar la pagina 191 din acelaЕџi volum: "Teoria finalitДѓЕЈii afirmДѓ numai cДѓ Г®n ciuda
tuturor incomoditДѓЕЈilor Еџi nenumДѓratelor chinuri al
e acestei vieЕЈi creaturale, Г®n creaЕЈiunile Еџi Г®n evoluЕЈiile naturii este prezentДѓ, Г®n mod evident, o finalitate superioarДѓ Еџi un plan superior -
un plan Еџi o finalitate, Г®nsДѓ care se realizeazДѓ numai Г®n cadrul legilor naturii Еџi nu Г®ntr
-
o lume de basm, Г®n care vieЕЈii nu i
-
ar sta Г®n faЕЈДѓ moartea, devenirea n
-
ar avea Г®n faЕЈa sa pieirea cu toate treptele intermediare -
mai mult sau mai puЕЈin plДѓcute -
dar care, Г®n nici un caz, nu pot fi evitate. GДѓsesc destul de caraghios faptul cДѓ potrivnicii finalismului opu
n unei lumi de minuni ale finalitДѓЕЈii, aЕџa cum le Г®ntГ®lnim Г®n toate domeniile naturii, niЕџte grДѓmezi de gunoaie, cu greu adunate, de nonfinalitДѓЕЈi, presupuse sau reale, totale sau parЕЈiale".
Ce se numeЕџte aici finalitate? O concordanЕЈДѓ de percepЕЈii spre un
tot. Dar, fiindcДѓ la baza tuturor percepЕЈiilor stau legi (idei) pe care le aflДѓm cu ajutorul gГ®ndirii, concordanЕЈa de finalitate a pДѓrЕЈilor constitutive XI. FINALITATEA UNIVERSALД‚ ЕћI FINALITATEA VIEЕўII
dintr
-
un tot perceptibil nu este decГ®t o concordanЕЈДѓ idealДѓ a pДѓrЕЈilor constitutive ale unui tot ideal
ce stДѓ la temelia acestui tot perceptibil. Cei care spun cДѓ animalul sau omul nu este determinat de o idee ce pluteЕџte
Г®n aer, recurg la o expresie nepotrivitДѓ, Еџi este suficient a rectifica aceastДѓ expresie, pentru ca ea sДѓ
-
Еџi piardДѓ, de la sine, caracte
rul ei absurd. Desigur, animalul nu este determinat de o idee ce pluteЕџte Г®n aer, ci de o idee ce este Г®nnДѓscutДѓ Еџi care constituie adevДѓrata sa fiinЕЈДѓ. Tocmai fiindcДѓ ideea nu se gДѓseЕџte Г®n afara lucrului, ci Г®nДѓuntrul acestuia Еџi acЕЈioneazДѓ ca fiind fiin
ЕЈa acestuia, nu se poate vorbi de finalitate. Tocmai cel care neagДѓ cДѓ fiinЕЈele naturii sГ®nt determinate din afarДѓ (indiferent cДѓ ideea pluteЕџte Г®n aer sau cДѓ existДѓ Г®n afara
creaturii, Г®n spiritul unui Creator universal), trebuie sДѓ admitДѓ cДѓ aceste fiinЕЈ
e nu sГ®nt determinate din exterior, ca finalitate Еџi dupДѓ un anumit plan, ci sГ®nt determinate din interior, Г®n mod cauzal Еџi dupДѓ anumite legi. Eu construiesc Г®n sens de finalitate o maЕџinДѓ numai atunci cГ®nd stabilesc Г®ntre piesele sale o legДѓturДѓ, pe care
ele nu o au de la naturДѓ. Finalitatea acestei construcЕЈii constДѓ din faptul cДѓ am pus la temelia maЕџinii, ca idee, felul ei de a funcЕЈiona. Prin aceasta maЕџina a devenit un obiect de percepЕЈie cu ideea corespunzДѓtoare. Asemenea fiinЕЈe sГ®nt Еџi fiinЕЈele nat
urii. Cel care crede cДѓ un lucru cuprinde Г®n sine o finalitate numai fiindcДѓ este construit dupДѓ anumite legi, poate folosi aceastДѓ denumire tot atГ®t de bine Еџi pentru fiinЕЈele naturii. Numai cДѓ aceastДѓ finalitate nu trebuie confundatДѓ cu aceea a acЕЈiunii subiective a omului. Pentru a putea vorbi de finalitate este absolut necesar ca factorul cauzal ce acЕЈioneazДѓ sДѓ fie o noЕЈiune Еџi anume aceea a efectului. Dar nicДѓieri nu putem descoperi Г®n naturДѓ noЕЈiuni care sДѓ XI. FINALITATEA UNIVERSALД‚ ЕћI FINALITATEA VIEЕўII
aibДѓ funcЕЈia de cauzДѓ; noЕЈiunea ni se Г®nfДѓЕЈ
iЕџeazДѓ Г®ntotdeauna numai ca o corelaЕЈie idealДѓ de la cauzДѓ la efect. Cauzele existДѓ Г®n naturДѓ numai sub formДѓ de percepЕЈii.
Dualismul poate vorbi despre finalitДѓЕЈile universale Еџi despre finalitДѓЕЈile naturii. Acolo unde percepЕЈia noastrДѓ identificДѓ o legДѓt
urДѓ normativДѓ de la cauzДѓ la efect, dualismul poate presupune cДѓ noi vedem numai oglindirea unei legДѓturi, Г®n care fiinЕЈa absolutДѓ a lumii Еџi
-
a realizat finalitДѓЕЈile sale. Pentru monism, odatДѓ cu absoluta fiinЕЈДѓ universalДѓ, inaccesibilДѓ experienЕЈei Еџi care
poate fi conceputДѓ numai ipotetic, cade Еџi temeiul acceptДѓrii finalitДѓЕЈilor universale Еџi naturale.
Adaos la noua ediЕЈie (1918)
. ReflectГ®nd imparЕЈial asupra celor de mai sus, nu vom mai putea ajunge la concluzia cДѓ, neadmiЕЈГ®nd finalitatea Г®n acЕЈiunile ex
traumane, autorul acestei expuneri ar adopta punctul de vedere al gГ®nditorilor care abandoneazДѓ aceastДѓ idee doar pentru a
-
Еџi crea posibilitatea de a concepe tot ceea ce se gДѓseЕџte Г®n afara acЕЈiunii omeneЕџti -
Еџi apoi chiar Еџi pe aceasta -
numai
ca fenomen
natural. De aceastДѓ primejdie ne ocroteЕџte Еџi Г®mprejurarea cДѓ Г®n aceastДѓ carte procesul de gГ®ndire este prezentat ca un proces spiritual pur. DacДѓ ideea finalitДѓЕЈii este respinsДѓ aici Еџi Г®n ceea ce priveЕџte lumea spiritualДѓ
ce se aflДѓ Г®n afara acЕЈiunii om
eneЕџti, aceasta se datoreazДѓ faptului cДѓ Г®n aceastДѓ lume spiritualДѓ ni se reveleazДѓ un principiu superior
finalitДѓЕЈii ce se realizeazДѓ Г®n omenire. Ећi dacДѓ despre determinarea de finalitate a genului uman, conceputДѓ dupДѓ modelul unei finalitДѓЕЈi omeneЕџti, s
-
a vorbit ca despre o idee greЕџitДѓ, am vrut sДѓ spunem cДѓ omul particular Г®Еџi pune Г®n faЕЈДѓ XI. FINALITATEA UNIVERSALД‚ ЕћI FINALITATEA VIEЕўII
finalitДѓЕЈi Еџi cДѓ din aceste finalitДѓЕЈi se compune rezultatul activitДѓЕЈii totale a omenirii. FaЕЈДѓ de componentele sale -
finalitДѓЕЈile omeneЕџti -
acest rezultat este atu
nci o realitate superioarДѓ
.
XII. FANTEZIA MORALД‚
REALITATEA LIBERTД‚ЕўII
XII. FANTEZIA MORALД‚
(DARWINISM ЕћI MORALITATE)
S
piritul liber
acЕЈioneazДѓ dupДѓ impulsurile sale, care sГ®nt intuiЕЈii, pe care Еџi le alege din totalitatea lumii ideilor sale, prin gГ®nd
ire. Pentru spiritul neliber
, cauza care Г®l determinДѓ sДѓ separe din lumea ideilor sale intuiЕЈia, care va servi apoi drept impuls al unei acЕЈiuni, se aflДѓ Г®n lumea percepЕЈiilor date, cu alte cuvinte Г®n experienЕЈele lui de pГ®nДѓ acum. ГЋnainte de a lua o hotДѓr
Г®re, el Г®Еџi aminteЕџte de ceea ce a fДѓcut altcineva, ori a recomandat a se face, Г®ntr
-
o situaЕЈie analogДѓ, sau de ceea ce a poruncit Dumnezeu pentru acest caz etc. Aceste condiЕЈii preliminare nu sГ®nt, pentru spiritul liber, unicele impulsuri spre acЕЈiune. ГЋn
tr
-
un anumit sens, hotДѓrГ®rea pe care o ia el este o hotДѓrГ®re primДѓ
. Pe el nu
-
l intereseazДѓ ce au fДѓcut alЕЈii, sau ce s
-
a poruncit a se face Г®n acest caz. Motivele care Г®l determinДѓ sДѓ aleagДѓ din suma noЕЈiunilor sale o anumitДѓ noЕЈiune Еџi sДѓ o transpunДѓ apoi
Г®n acЕЈiune, sГ®nt motive de naturДѓ pur idealДѓ. AcЕЈiunea sa, Г®nsДѓ, va face parte din realitatea perceptibilДѓ. Prin urmare, ceea ce sДѓvГ®rЕџeЕџte va fi identic cu un conЕЈinut perceptibil cu totul precis. NoЕЈiunea va trebui sДѓ se realizeze Г®ntr
-
un fenomen partic
ular Еџi concret. CДѓci, drept noЕЈiune, ea nu va putea conЕЈine acest caz particular. Ea se va putea raporta la cazul concret numai Г®n felul Г®n care, Г®n general, o noЕЈiune se raporteazДѓ la o percepЕЈie, de exemplu, cum se raporteazДѓ noЕЈiunea XII. FANTEZIA MORALД‚
leului la un leu o
arecare. Factorul intermediar dintre noЕЈiune Еџi percepЕЈie este reprezentarea
. Spiritului neliber, acest factor Г®i este dat dinainte. Motivele sГ®nt prezente Г®n conЕџtienЕЈa sa dinainte, ca reprezentДѓri. DacДѓ vrea sДѓ facДѓ ceva, face aЕџa cum a vДѓzut sau cum i s
-
a spus cДѓ trebuie sДѓ facДѓ Г®ntr
-
un asemenea caz. De aceea, autoritatea acЕЈioneazДѓ cel mai bine prin exemple
, adicДѓ prin aceea cДѓ transmite conЕџtienЕЈei spiritului neliber acЕЈiuni particulare bine determinate. CreЕџtinul acЕЈioneazДѓ mai puЕЈin dupДѓ Г®nvДѓЕЈДѓtura M
Г®ntuitorului, Еџi mai mult dupДѓ modelul
SДѓu. Regulile au mai puЕЈinДѓ valoare pentru acЕЈiunea pozitivДѓ decГ®t pentru interdicЕЈia unei acЕЈiuni. Legile Г®mbracДѓ o formДѓ conceptualДѓ de ordin general numai atunci cГ®nd Г®nseamnДѓ o interdicЕЈie a unei acЕЈiuni, Еџi nu cГ®
nd ne Г®ndeamnДѓ sДѓ facem ceva. Legile despre ceea ce trebuie sДѓ facДѓ trebuie sДѓ i se dea spiritului neliber sub o formДѓ absolut concretДѓ:
пЂ­
MДѓturДѓ strada din faЕЈa casei tale!
пЂ­
PlДѓteЕџte impozitul Г®n sumДѓ de ..., la percepЕЈia X! etc.
FormДѓ conceptualДѓ au legile care interzic o acЕЈiune:
пЂ­
SДѓ nu
furi!
пЂ­
SДѓ nu comiЕЈi
adulter!
Dar Еџi aceste legi acЕЈioneazДѓ asupra spirilului neliber tot printr
-
o aluzie la o reprezentare concretДѓ, de exemplu, prin aluzia ce se face la o pedeapsДѓ imediatДѓ, la chinurile conЕџtiinЕЈei, la osГ®nd
a veЕџnicДѓ etc.
CГ®nd impulsul la acЕЈiune este prezent sub o formДѓ conceptualДѓ de ordin general (spre exemplu: FДѓ bine semenului tДѓu! SДѓ trДѓieЕџti aЕџa Г®ncГ®t sДѓ
-
ЕЈi provoci cel mai mare bine!), omul trebuie sДѓ gДѓseascДѓ mai Г®ntГ®i, Г®n fiecare XII. FANTEZIA MORALД‚
caz particular, repr
ezentarea concretДѓ a noЕЈiunii (raportarea noЕЈiunii la un conЕЈinut al percepЕЈiei). La spiritul liber
, pe care nu
-
l determinДѓ la acЕЈiune nici exemplul Еџi nici teama de pedeapsДѓ, aceastДѓ transpunere a noЕЈiunii Г®n reprezentare este necesarДѓ Г®ntotdeauna.
La Г®nc
eput, omul produce reprezentДѓri concrete din suma ideilor sale cu ajutorul fanteziei. Prin urmare, facultatea de care are nevoie spiritul liber pentru a
-
Еџi realiza ideile, pentru a le traduce Г®n faptДѓ, este fantezia moralДѓ
. Ea este izvorul acЕЈiunilor pe ca
re spiritul liber le Г®ntreprinde. De aceea, din punct de vedere moral, propriu
-
zis productivi sГ®nt numai oamenii cu fantezie moralДѓ. Simplii predicatori de moralДѓ, oamenii care enunЕЈДѓ doar reguli morale, fДѓrДѓ a le putea transforma Г®n reprezentДѓri concrete,
sГ®nt neproductivi din punct de vedere moral. Ei se aseamДѓnДѓ criticilor care, logic Еџtiu sДѓ explice cum trebuie fДѓcutДѓ o operДѓ de artДѓ, dar ei Г®nЕџiЕџi nu sГ®nt Г®n stare nici de cel mai neГ®nsemnat lucru.
Pentru a
-
Еџi realiza reprezentДѓrile, fantezia moralДѓ tre
buie sДѓ intervinДѓ Г®ntr
-
un anumit domeniu al percepЕЈiilor. AcЕЈiunea omului nu creeazДѓ percepЕЈii, ci transformДѓ percepЕЈiile deja existente, pentru a le da o nouДѓ Г®nfДѓЕЈiЕџare. Pentru a putea transforma un anumit obiect de percepЕЈie, sau o sumДѓ de asemenea obie
cte, Г®n conformitate cu o reprezentare moralДѓ, trebuie sДѓ fi conceput structura lДѓuntricДѓ Еџi legile ce stau la temelia percepЕЈiilor, adicДѓ modul de a acЕЈiona de pГ®nДѓ atunci al lucrului pe care vrem sДѓ
-
l transformДѓm ori cДѓruia intenЕЈionДѓm sДѓ
-
i dДѓm o nouДѓ fo
rmДѓ Еџi Г®ntrebuinЕЈare. Trebuie sДѓ gДѓsim apoi modul Г®n care pot fi transformate aceste legitДѓЕЈi Г®n unele noi. AceastДѓ parte a activitДѓЕЈii morale se Г®ntemeiazДѓ pe cunoaЕџterea lumii fenomenale cu XII. FANTEZIA MORALД‚
care avem de
-
a face. Ea trebuie cДѓutatДѓ, deci, Г®ntr
-
o ramurДѓ a c
unoaЕџterii ЕџtiinЕЈifice. Prin urmare, alДѓturi de facultatea ideilor morale Еџi de fantezia moralДѓ, acЕЈiunea moralДѓ presupune putinЕЈa
1
de a transforma lumea percepЕЈiilor, fДѓrДѓ a Г®ncДѓlca legile dupДѓ care se Г®nlДѓnЕЈuiesc lucrurile Г®n naturДѓ. AceastДѓ facultate es
te tehnica moralДѓ
. Ea poate fi Г®nvДѓЕЈatДѓ aЕџa cum se Г®nvaЕЈДѓ Г®n general ЕџtiinЕЈa. De obicei, oamenilor le vine mai uЕџor a gДѓsi noЕЈiuni pentru lumea deja existentДѓ, decГ®t a determina Еџi a produce din fantezie moralДѓ acЕЈiunile viitoare. De aceea, este posibil ca
oamenii lipsiЕЈi de fantezie moralДѓ sДѓ primeascДѓ reprezentДѓrile morale de la alЕЈii Еџi sДѓ le imprime, cu Г®ndemГ®nare, realitДѓЕЈii. Se poate Г®ntГ®mpla Еџi invers -
ca oamenii dotaЕЈi cu fantezie moralДѓ sДѓ nu aibДѓ Г®ndemГ®nare tehnicДѓ Еџi sДѓ fie nevoiЕЈi a se folosi d
e alЕЈi oameni pentru a
-
Еџi realiza reprezentДѓrile.
ГЋn mДѓsura Г®n care acЕЈiunea moralДѓ implicДѓ cunoaЕџterea obiectelor din cГ®mpul nostru de acЕЈiune, acЕЈiunea noastrДѓ se bazeazДѓ pe aceastДѓ cunoaЕџtere. Ceea ce intrДѓ Г®n considerare aici, sГ®nt legile naturii
, cДѓci
avem de
-
a face cu ЕџtiinЕЈele naturii, nu cu etica.
Fantezia moralДѓ Еџi facultatea de a elabora idei morale pot deveni obiect al ЕџtiinЕЈei abia dupДѓ ce
au fost produse de individ. Dar atunci ele nu mai reglementeazДѓ viaЕЈa, ci deja au Еџi reglementat
-
o. Ele tre
buie considerate 1
Numai o gГ®ndire superficialДѓ ar putea vedea Г®n Г®ntrebui
nЕЈarea cuvГ®ntului "facultate" (capacitate) Г®n acest loc Еџi Г®n celelalte locuri ale acestei scrieri o revenire la doctrina vechii psihologii despre facultДѓЕЈile sufleteЕџti. FДѓcГ®nd legДѓtura cu cele spuse Г®n Capitolul V, vom gДѓsi precis semnificaЕЈia acestui cu
vГ®nt.
XII. FANTEZIA MORALД‚
ca fiind cauze active, la fel ca celelalte (scopuri sГ®nt numai pentru subiect). Noi ne ocupДѓm de ele ca de o ЕџtiinЕЈДѓ a naturii despre reprezentДѓrile morale.
AlДѓturi de aceasta nu poate exista o eticДѓ, drept ЕџtiinЕЈДѓ normativДѓ.
Unii au Г®ncer
cat sДѓ pДѓstreze caracterul normativ al legilor morale, cel puЕЈin Г®n mДѓsura Г®n care au conceput etica Г®n sensul dieteticei, care deduce reguli de ordin general din condiЕЈiile de viaЕЈДѓ ale organismului, pentru ca, pe baza acestor reguli, sДѓ exercite apoi o d
eosebitДѓ influenЕЈДѓ asupra corpului (Paulsen, "Sistemul eticii"). AceastДѓ comparaЕЈie este falsДѓ, fiindcДѓ viaЕЈa noastrДѓ moralДѓ nu se poate compara cu viaЕЈa organismului. FuncЕЈiile organismului existДѓ fДѓrДѓ contribuЕЈia noastrДѓ; legile acestuia existДѓ Г®n lume c
a ceva dat, prin urmare, le putem cДѓuta Еџi, dupДѓ ce le
-
am aflat, ne putem folosi de ele. Legile morale, Г®nsДѓ, trebuie mai Г®ntГ®i create
de noi. Noi nu ne putem folosi de ele Г®nainte de a le fi creat. GreЕџeala se naЕџte pentru faptul cДѓ legile morale, Г®n ceea
ce priveЕџte conЕЈinutul lor, nu sГ®nt Г®ntotdeauna create din nou, Г®n fiecare moment, ci se moЕџtenesc. Cele preluate de la Г®naintaЕџi ne apar ca date, Г®ntocmai ca legile naturale ale organismului. Dar, generaЕЈia de mai tГ®rziu nu are nici un drept de a le Г®ntr
ebuinЕЈa ca reguli dietetice. CДѓci ele se referДѓ la individ Еџi nu la exemplarul unei specii, ca legile naturii. ГЋn ceea ce priveЕџte organismul meu, eu sГ®nt un astfel de exemplar al speciei, Еџi voi trДѓi Г®n conformitate cu
natura, dacДѓ, Г®n fiecare caz aparte,
voi recurge la legile naturale ale speciei, dar ca fiinЕЈДѓ moralДѓ sГ®nt un individ Еџi am legile mele cu totul proprii.
2
2
CГ®nd Paulsen (la pag.15 din sus
-
amintita carte) zice: XII. FANTEZIA MORALД‚
PДѓrerea prezentatДѓ aici pare a fi Г®n contradicЕЈie cu acea teorie fundamentalДѓ a ЕџtiinЕЈelor naturii moderne, pe care o numim teoria evoluЕЈ
ionistДѓ
. Dar aceasta este numai o aparenЕЈДѓ
. Prin evoluЕЈie
se Г®nЕЈelege naЕџterea realДѓ
a stДѓrilor posterioare din stДѓri anterioare, pe calea legilor naturii. ГЋn lumea organicДѓ, prin evoluЕЈie se Г®nЕЈelege faptul cДѓ formele organice de mai tГ®rziu (mai perfecte)
sГ®nt descendenЕЈii reali ai unor forme anterioare (imperfecte) Еџi care s
-
au nДѓscut din cele dintГ®i pe o cale naturalДѓ. Propriu
-
zis, adepЕЈii acestei teorii ar trebui sДѓ
-
Еџi reprezinte cДѓ a fost odatДѓ, pe PДѓmГ®nt, o epocДѓ Г®n care o fiinЕЈДѓ ar fi putut urmДѓri cu
ochii treptata naЕџtere a reptilelor din amnioЕЈii originari, dacДѓ, pe acea vreme, ea ar fi putut asista la aЕџa ceva ca observator Еџi dacДѓ ar fi fost dotatДѓ cu o viaЕЈДѓ corespunzДѓtor de lungДѓ. Ei ar trebui sДѓ
-
Еџi mai reprezinte, Г®n acelaЕџi fel, cДѓ cineva ar f
i putut observa naЕџterea sistemului solar din nebuloasa originarДѓ a lui Kant
-
Laplace, dacДѓ s
-
ar fi putut menЕЈine, de
-
a lungul vremurilor, Г®ntr
-
un loc corespunzДѓtor din eterul cosmic. Aici nu ne mai oprim asupra faptului cДѓ Г®ntr
-
o astfel de reprezentare atГ®
t existenЕЈa amnioЕЈilor cГ®t Еџi aceea a nebuloasei originare a lui Kant
-
Laplace ar trebui sДѓ ni le imaginДѓm altfel de cum o fac gГ®nditorii materialiЕџti. N
-
ar "Diferitele predispoziЕЈii naturale Еџi condiЕЈii ale vieЕЈii pretind, alДѓturi de o diferitДѓ dietДѓ trupeascДѓ, Еџi o diferitДѓ dietДѓ spiritualДѓ
-
moralДѓ", el se apropie mult de o cunoaЕџtere justДѓ, dar -
cu toate acestea -
nu atinge elementul decisiv al problemei. ГЋn mДѓsura Г®n care sГ®nt individ, nu am nevoie de nici o dietДѓ. Dietetica este arta de a pune Г®n concordanЕЈДѓ exemplarul particular cu legile generale naturale ale speciei. Dar ca individ nu sГ®nt ex
emplar al speciei.
XII. FANTEZIA MORALД‚
fi Г®ngДѓduit, Г®nsДѓ, nici unui teoretician evoluЕЈionist sДѓ afirme cДѓ din noЕЈiunea amnioЕЈilor se poate naЕџte noЕЈiunea reptilelor, cu toate particularitДѓЕЈile acestora, chiar dacДѓ nu ar fi vДѓzut niciodatДѓ o reptilДѓ. Ећi tot atГ®t de puЕЈin i
-
ar fi Г®ngДѓduit cuiva sДѓ derive sistemul solar din noЕЈiunea nebuloasei originare a lui Kant
-
Laplace, dacДѓ ne imaginДѓm aceas
tДѓ noЕЈiune a nebuloasei originare ca fiind determinatДѓ direct numai de percepЕЈia nebuloasei originare. Cu alte cuvinte, teoreticienii evoluЕЈionismului trebuie sДѓ afirme, dacДѓ vor sДѓ gГ®ndeascДѓ consecvent, cДѓ fazele posterioare de evoluЕЈie rezultДѓ Г®n mod rea
l din fazele anterioare, cДѓ atunci cГ®nd ne este datДѓ noЕЈiunea imperfectului Еџi
aceea a perfectului putem pricepe legДѓtura dintre ele; Г®n nici un caz, Г®nsДѓ, n
-
ar trebui sДѓ admitДѓ cДѓ noЕЈiunea pe care am dobГ®ndit
-
o despre o stare anterioarДѓ ajunge pentru a de
zvolta din ea noЕЈiunea unei stДѓri posterioare. De aici rezultДѓ, pentru etician, cДѓ el poate pricepe legДѓtura ce existДѓ Г®ntre noЕЈiunile morale posterioare Еџi noЕЈiunile morale anterioare; dar nu pricepe cum chiar numai o singurДѓ idee moralДѓ nouДѓ poate fi sco
asДѓ din cele anterioare. Ca fiinЕЈДѓ moralДѓ, individul produce Г®ntregul sДѓu conЕЈinut. Acest conЕЈinut este pentru etician ceva dat, Г®ntocmai aЕџa cum reptilele sГ®nt ceva dat pentru naturalist. Reptilele au luat naЕџtere din amnioЕЈii originari; dar naturalistul nu poate scoate din noЕЈiunea amnioЕЈilor originari pe aceea a reptilelor. Ideile morale de mai tГ®rziu se dezvoltДѓ din ideile anterioare. Dar eticianul nu poate scoate din noЕЈiunile morale ale unei epoci anterioare de culturДѓ pe acelea ale unei epoci posteri
oare. Confuzia se naЕџte prin faptul cДѓ, pentru naturalist, faptele sГ®nt date, Г®i stau Г®n faЕЈДѓ, iar el n
-
are decГ®t sДѓ le examineze Еџi sДѓ le cunoascДѓ; Г®n cazul acЕЈiunilor morale, Г®nsДѓ, faptele XII. FANTEZIA MORALД‚
trebuie mai Г®ntГ®i create de noi, Еџi numai dupДѓ aceea le putem cun
oaЕџte. ГЋn procesul de evoluЕЈie al ordinii morale din lume sДѓvГ®rЕџim ceea ce sДѓvГ®rЕџeЕџte natura pe o treaptДѓ inferioarДѓ: transformДѓm o realitate perceptibilДѓ. Prin urmare, norma eticДѓ nu poate fi cunoscutДѓ
, la Г®nceput, aЕџa cum cunoaЕџtem o lege naturalДѓ, cДѓci ea trebuie mai Г®ntГ®i creatДѓ. Abia dupДѓ ce existДѓ, poate deveni obiect al cunoaЕџterii.
Dar nu putem oare sДѓ mДѓsurДѓm cele noi cu cele vechi? Oare nu este constrГ®ns fiecare om sДѓ compare cele produse pe calea fanteziei morale cu doctrina moralДѓ deja existentДѓ
? Pentru ceea ce trebuie sДѓ mi se reveleze ca produs moral, acest lucru este o absurditate tot atГ®t de mare ca atunci cГ®nd am vrea sДѓ comparДѓm o formДѓ nouДѓ a naturii cu una veche Еџi am zice: fiindcДѓ reptilele nu se aseamДѓnДѓ cu amnioЕЈii, ele reprezintДѓ o fo
rmДѓ nejustificatДѓ (morbidДѓ).
Prin urmare, individualismul etic nu se gДѓseЕџte Г®n contradicЕЈie cu o teorie evoluЕЈionistДѓ just Г®nЕЈeleasДѓ, ci este o consecinЕЈДѓ directДѓ a acesteia. Arborele genealogic al lui Haeckel, de la animalul originar Еџi pГ®nДѓ la om ca fii
nЕЈДѓ organicДѓ, ar trebui sДѓ se continue, fДѓrДѓ o Г®ntrerupere a legii sale naturale Еџi fДѓrДѓ vreo Г®ntrerupere Г®n evoluЕЈia unitarДѓ, pГ®nДѓ la individ ca fiinЕЈДѓ, Г®ntr
-
un anumit sens, moralДѓ. NicДѓieri, Г®nsДѓ, fiinЕЈa
unei specii anterioare nu poate fi derivatДѓ din fi
inЕЈa
unei specii ulterioare. Dar, pe cГ®t de adevДѓrat este cДѓ ideile morale ale individului s
-
au nДѓscut, Г®n mod evident, din acelea ale Г®naintaЕџilor, tot atГ®t de adevДѓrat este Еџi cДѓ individul rДѓmГ®ne steril din punct de vedere moral, dacДѓ nu are el Г®nsuЕџi id
ei morale.
AcelaЕџi individualism etic pe care l
-
am Г®nfДѓЕЈiЕџat pe temeiul concepЕЈiilor anterioare s
-
ar putea deduce Еџi din XII. FANTEZIA MORALД‚
teoria evoluЕЈionistДѓ. Concluzia ar fi aceeaЕџi; numai drumul pe care s
-
ar ajunge la aceastДѓ concluzie ar fi altul.
NaЕџterea unei idei et
ice, absolut noi, din fantezia moralДѓ Г®nseamnДѓ, pentru teoria evoluЕЈionistДѓ, un lucru tot atГ®t de puЕЈin miraculos ca naЕџterea unei noi specii animale dintr
-
o altДѓ specie. Numai cДѓ aceastДѓ teorie, ca o concepЕЈie monistДѓ despre lume, trebuie sДѓ respingДѓ, atГ®
t din viaЕЈa moralДѓ cГ®t Еџi din naturДѓ, orice influenЕЈДѓ dedusДѓ numai -
metafizicДѓ -
Еџi care nu poate fi trДѓitДѓ pe plan ideal. Ea dДѓ ascultare aceluiaЕџi principiu pe care Г®l urmeazДѓ atunci cГ®nd cautДѓ cauzele originare ale noilor forme organice Еџi nu apeleazДѓ la intervenЕЈia unei fiinЕЈe extra
-
universale, care ar chema la existenЕЈДѓ fiecare specie,
dupДѓ o nouДѓ idee creatoare, cu ajutorul unei puteri supranaturale. AЕџa dupДѓ cum pentru explicarea vietДѓЕЈilor monismul nu se poate folosi de idei creatoare supranaturale
, el nu poate atribui ordinea moralДѓ a lumii unor cauze ce se gДѓsesc Г®n afara lumii ce poate fi trДѓitДѓ. Monismul nu poate considera esenЕЈa unei voinЕЈe ca voinЕЈДѓ moralДѓ epuizatДѓ, prin faptul cДѓ aceastДѓ voinЕЈДѓ duce la o influenЕЈДѓ continuДѓ supranaturalДѓ asupr
a vieЕЈii morale (cГ®rmuire divinДѓ universalДѓ exterioarДѓ), sau la o revelaЕЈie deosebitДѓ temporalДѓ (darea celor zece porunci), sau la apariЕЈia lui Dumnezeu pe PДѓmГ®nt (Christos). Cele ce au loc prin toate acestea Г®n oameni Еџi prin oameni reprezintДѓ o realitate
moralДѓ abia atunci cГ®nd ele sГ®nt Г®nsuЕџite de individ, prin trДѓire proprie. Procesele morale sГ®nt, pentru monism, produse universale, ca tot ce existДѓ, Еџi cauzele lor trebuie cДѓutate Г®n
Univers; respectiv, pentru cДѓ omul este purtДѓtorul moralitДѓЕЈii, ele tr
ebuie cДѓutate Г®n om.
Individualismul etic este deci Г®ncoronarea sistemului pe care Darwin
Еџi Haeckel l
-
au elaborat Г®n XII. FANTEZIA MORALД‚
domeniul ЕџtiinЕЈelor naturii. El este un evoluЕЈionism spiritualizat, aplicat asupra vieЕЈii morale.
Cel care limiteazДѓ dinainte, Г®n mod arbi
trar Еџi strГ®mt, noЕЈiunea naturalului
, poate uЕџor sДѓ ajungДѓ acolo Г®ncГ®t sДѓ nu gДѓseascДѓ Г®n ea spaЕЈiu pentru acЕЈiunea liberДѓ a individului. EvoluЕЈionismul consecvent nu poate cДѓdea Г®ntr
-
un astfel de orizont strГ®mt. El nu poate admite cДѓ evoluЕЈia naturalДѓ se Г®
ncheie la maimuЕЈДѓ Еџi sДѓ atribuie omului o origine "supranaturalДѓ". CДѓutГ®nd strДѓmoЕџii naturali ai omului, el trebuie sДѓ caute Г®n naturДѓ Еџi spiritul. Nu se poate opri nici la funcЕЈiile organice ale omului Еџi sДѓ le considere naturale numai pe acestea, ci treb
uie sДѓ vadДѓ Еџi Г®n viaЕЈa moralДѓ Еџi liberДѓ o continuare spiritualДѓ a vieЕЈii organice.
Teoreticianul evoluЕЈionist, potrivit concepЕЈiei sale fundamentale, poate doar afirma cДѓ o acЕЈiune moralДѓ actualДѓ izvorДѓЕџte din alte genuri de fenomene universale; caracteri
zarea acestei acЕЈiuni morale, cu alte cuvinte determinarea acesteia ca acЕЈiune liberДѓ
, trebuie sДѓ o lase pe seama observДѓrii nemijlocite
a acЕЈiunii. El se mulЕЈumeЕџte sДѓ afirme cДѓ oamenii au evoluat din Г®naintaЕџi care Г®ncДѓ nu erau oameni. Modul cum sГ®nt oam
enii alcДѓtuiЕЈi trebuie constatat prin observarea acestei alcДѓtuiri. Rezultatele acestei observaЕЈii nu pot ajunge Г®n contradicЕЈie cu o istorie a evoluЕЈiei vДѓzutДѓ just. Numai afirmaЕЈia cДѓ acestea sГ®nt rezultate care exclud o ordine naturalДѓ a lumii n
-
ar pute
a fi adusДѓ Г®n concordanЕЈДѓ cu sensul mai nou al ЕџtiinЕЈelor naturii.
3
3
Faptul cДѓ indicДѓm gГ®ndurile (ideile etice) drept obiecte ale observaЕЈiei este deplin justificat. CДѓci, chiar dacДѓ formaЕЈiunile gГ®ndirii nu intrДѓ Г®n decursul activitДѓЕЈii gГ®nditoare Г®n cГ®mpul de XII. FANTEZIA MORALД‚
De o ЕџtiinЕЈДѓ a naturii, ce se Г®nЕЈelege pe sine Г®nsДѓЕџi, individualismul etic nu are de ce sДѓ se teamДѓ: observaЕЈia ne aratДѓ cum caracteristica formei desДѓvГ®rЕџite a acЕЈiunii omeneЕџti este lib
ertatea
. Libertatea trebuie atribuitДѓ voinЕЈei omeneЕџti Г®n mДѓsura Г®n care aceastДѓ voinЕЈДѓ realizeazДѓ intuiЕЈii pur ideale. CДѓci intuiЕЈiile nu sГ®nt rezultatul unei necesitДѓЕЈi ce acЕЈioneazДѓ asupra lor din afarДѓ, ci ele constituie o realitate ce existДѓ prin ea Г®
nsДѓЕџi. DacДѓ omul gДѓseЕџte cДѓ o acЕЈiune a sa este o copie
a unei astfel de intuiЕЈii ideale, o simte ca acЕЈiune liberДѓ
. ГЋn aceastДѓ caracteristicДѓ a acЕЈiunii rezidДѓ libertatea.
Cum stau acum lucrurile, din acest punct de vedere, cu amintita (Capitolul I) deose
bire dintre cele douДѓ fraze: "A fi liber Г®nseamnДѓ a putea face ceea ce vrei" Еџi "AdevДѓratul sens al dogmei despre liberul arbitru este a putea sau a nu putea dori ceva dupДѓ bunul plac"? Hamerling
Г®Еџi Г®ntemeia concepЕЈia sa despre liberul arbitru tocmai pe a
ceastДѓ deosebire, considerГ®nd
-
o pe cea dintГ®i justДѓ, iar pe cea de a doua -
o tautologie absurdДѓ. El spune: "Eu pot face
ceea ce vreau". Dar a zice "Eu pot voi ceea ce vreau" este purДѓ tautologie. A face, cu alte cuvinte, a putea transpune Г®n faptДѓ ceea ce
vreau, ceea ce mi
-
am propus ca idee a faptei mele, depinde de Г®mprejurДѓri exterioare Еџi de Г®ndemГ®narea mea tehnicДѓ. A fi liber Г®nseamnДѓ a putea determina din tine Г®nsuЕЈi reprezentДѓrile (motivele de acЕЈiune) ce stau la temelia acЕЈiunii tale, cu ajutorul fa
nteziei morale. Libertatea este imposibilДѓ cГ®nd reprezentДѓrile mele morale sГ®nt determinate de ceva din afara mea (de un proces mecanic observaЕЈie, ele pot deveni dupДѓ aceea obie
cte ale observaЕЈiei. Ећi pe aceastДѓ cale am dobГ®ndit caracteristica acЕЈiunii noastre.
XII. FANTEZIA MORALД‚
sau de un Dumnezeu presupus Еџi extra
-
universal). Prin urmare, eu sГ®nt liber numai atunci cГ®nd produc eu Г®nsumi aceste re
prezentДѓri, Еџi nu atunci cГ®nd pot executa motive de acЕЈiune pe care le
-
a pus Г®n mine o altДѓ fiinЕЈДѓ. O fiinЕЈДѓ liberДѓ este aceea care poate voi ceea ce ea Г®nsДѓЕџi considerДѓ cДѓ este just. Cel care face altceva decГ®t ceea ce vrea, trebuie cДѓlДѓuzit spre acest al
tceva prin motive ce nu se aflДѓ Г®n el. Un astfel de om acЕЈioneazДѓ neliber. Prin urmare, a putea voi dupДѓ bunul plac, ceea ce considerДѓm just sau nejust, Г®nseamnДѓ a putea fi, dupДѓ plac, liber sau neliber. Natural, acest lucru este tot atГ®t de absurd, cГ®t de
absurd este a vedea libertatea Г®n facultatea de a putea face ceea ce trebuie sДѓ voim. Acest lucru Г®l afirmДѓ Г®nsДѓ Hamerling, cГ®nd spune: "Este absolut adevДѓrat cДѓ voinЕЈa este determinatДѓ Г®ntotdeauna de motive de acЕЈiune, dar este absurd a se spune cДѓ, din aceastДѓ cauzДѓ, omul ar fi neliber; cДѓci nu putem dori Еџi nici nu ne putem imagina, pe seama omului, o libertate mai mare decГ®t aceea de a se realiza pe mДѓsura puterilor Еџi hotДѓrГ®rilor sale". Cu toate acestea, omul poate dori o libertate mai mare, Еџi abia a
ceasta este adevДѓrata libertate: libertatea de a
-
Еџi determina singur motivele voinЕЈei sale.
SДѓ facem abstracЕЈie de sДѓvГ®rЕџirea acЕЈiunilor pe care le vrea; la acestea, de cele mai multe ori, omul se lasДѓ determinat. Dar, a Г®ngДѓdui sДѓ i se prescrie ceea ce tr
ebuie
sДѓ facДѓ, cu alte cuvinte a voi ceea ce altul, Еџi nu el, considerДѓ ca just, este un lucru pe care omul Г®l poate accepta numai Г®n mДѓsura Г®n care el nu se simte liber
.
ForЕЈe din afara mea mДѓ pot Г®mpiedica sДѓ fac ceea ce vreau. ГЋn acest caz, ele mДѓ conda
mnДѓ, pur Еџi simplu, la inactivitate sau la nelibertate. Libertatea mea este prejudiciatДѓ abia atunci cГ®nd ele Г®mi Г®nrobesc spiritul, XII. FANTEZIA MORALД‚
cГ®nd Г®mi alungДѓ din conЕџtienЕЈДѓ motivele mele de acЕЈiune pentru a le Г®nlocui cu ale lor. De aceea, biserica nu se Г®ndreaptДѓ numai Г®mpotriva faptelor
, ci, mai ales, Г®mpotriva gГ®ndurilor necurate
, cu alte cuvinte, Г®mpotriva motivelor de acЕЈiune. Ea mДѓ face neliber cГ®nd considerДѓ cДѓ motivele de acЕЈiune pe care ea nu le recunoaЕџte sГ®nt necurate. O bisericДѓ sau o altДѓ comunitate dev
ine un izvor de nelibertate, atunci cГ®nd preoЕЈii sau Г®nvДѓЕЈДѓtorii acestora se fac stДѓpГ®nii conЕџtiinЕЈelor omeneЕџti, cu alte cuvinte, cГ®nd credincioЕџii trebuie
sДѓ primeascДѓ motivele acЕЈiunilor de la ei (la spovedanie, de exemplu).
Adaos la noua ediЕЈie (1918)
. ГЋn aceste expuneri asupra voinЕЈei omeneЕџti am arДѓtat ce trДѓiri poate avea omul Г®n legДѓturДѓ cu acЕЈiunile sale, pentru ca prin aceste trДѓiri sДѓ ajungДѓ la conЕџtienЕЈa: voinЕЈa mea este liberДѓ. Este deosebit de important ca dreptul de a considera voinЕЈa liberДѓ
sДѓ
-
l dobГ®ndim din trДѓirea: Г®n voinЕЈДѓ se realizeazДѓ o intuiЕЈie idealДѓ. Aceasta poate
fi numai un rezultat al observaЕЈiei, al unei observaЕЈii care se Г®ndreaptДѓ spre o voinЕЈДѓ omeneascДѓ ce se gДѓseЕџte angajatДѓ Г®ntr
-
un curent de evoluЕЈie a cДѓrei ЕЈintДѓ este de a
ajunge la o voinЕЈДѓ purtatДѓ de intuiЕЈii pur ideale. AceastДѓ facultate a voinЕЈei poate fi dobГ®nditДѓ, fiindcДѓ Г®n intuiЕЈia idealДѓ acЕЈioneazДѓ numai fiinЕЈa proprie Еџi de sine stДѓtДѓtoare a acesteia. DacДѓ o astfel de intuiЕЈie este prezentДѓ Г®n conЕџtienЕЈa omeneascДѓ
, ea nu s
-
a nДѓscut dintr
-
un fenomen al organismului (vezi Capitolul IX), ci prin aceea cДѓ activitatea organicДѓ s
-
a retras, pentru a face loc unei activitДѓЕЈi ideale. CГ®nd voinЕЈa este copia unei intuiЕЈii, din aceastДѓ voinЕЈДѓ, activitatea organicДѓ s
-
a retras. VoinЕЈa a devenit liberДѓ. AceastДѓ libertate a voinЕЈei poate fi trecutДѓ cu vederea numai de cel XII. FANTEZIA MORALД‚
care nu este Г®n stare sДѓ
-
Еџi dea seama cДѓ libera voinЕЈДѓ constДѓ din faptul cДѓ elementul intuitiv mai Г®ntГ®i paralizeazДѓ, Г®nlДѓturДѓ activitatea necesarДѓ a organismului
omenesc, Еџi pune Г®n locul ei activitatea spiritualДѓ a unei voinЕЈe strДѓbДѓtute de idee. Numai cel care nu este Г®n stare sДѓ observe aceastДѓ
bi
-
membrare a unei voinЕЈe libere poate crede cДѓ orice
voinЕЈДѓ este neliberДѓ. Cel care poate observa acest lucru, ajunge
sДѓ
-
Еџi dea seama cДѓ omul este neliber Г®n mДѓsura Г®n care nu poate duce pГ®nДѓ la capДѓt procesul de Г®nlДѓturare a activitДѓЕЈii organice; dar cДѓ aceastДѓ nelibertate tinde spre libertate Еџi cДѓ aceastДѓ libertate nu este deloc un ideal abstract, ci o forЕЈДѓ diriguito
are ce se aflДѓ Г®n Г®nsДѓЕџi fiinЕЈa omeneascДѓ. Omul este liber Г®n mДѓsura Г®n care poate realiza Г®n voinЕЈa sa dispoziЕЈia sufleteascДѓ ce trДѓieЕџte Г®n el cГ®nd este conЕџtient de formarea intuiЕЈiilor pur ideale (spirituale).
XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
REALITATEA LIBERTД‚ЕўII
XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
(PESIMISM ЕћI OPTIMISM)
P
roblema finalitДѓЕЈii sau a determinДѓrii vieЕЈii (comparДѓ cu Capitolul XI) se gДѓseЕџte Г®ntr
-
o strГ®nsДѓ legДѓturДѓ cu problema valorii vieЕЈii. ГЋn aceastДѓ privinЕЈДѓ Г®ntГ®lnim douДѓ concepЕЈii opuse iar Г®ntre ele -
nesfГ®rЕџite Г®nce
rcДѓri de conciliere. ReprezentanЕЈii uneia dintre aceste douДѓ concepЕЈii susЕЈin cДѓ lumea este atГ®t de bunДѓ Г®ncГ®t nici nu ne putem imagina una mai bunДѓ. A trДѓi Еџi a acЕЈiona Г®n aceastДѓ lume este un lucru bun, de nepreЕЈuit. Tot ceea ce Г®ntГ®lnim Еџi se desfДѓЕџoarДѓ
Г®n ea ni se Г®nfДѓЕЈiЕџeazДѓ ca o colaborare armonioasДѓ, utilДѓ Еџi demnДѓ de toatДѓ admiraЕЈia. Chiar ceea ce, Г®n aparenЕЈДѓ, ne Г®ntГ®mpinДѓ ca rДѓu Еџi necaz poate fi considerat, dintr
-
un punct de vedere mai Г®nalt, ca bine, cДѓci rДѓul reprezintДѓ un contrast binefДѓcДѓtor al binelui. Pe acesta din urmДѓ Г®l putem mult mai mult aprecia, ca atare, cГ®nd iese Г®n evidenЕЈДѓ alДѓturi de rДѓu. De altminteri, rДѓul nici nu este ceva Г®ntr
-
adevДѓr real; el este numai un grad mai redus al binelui. RДѓul este absenЕЈa binelui, nu ceva ce are o Г®
nsemnДѓtate Г®n sine.
SusЕЈinДѓtorii celeilalte pДѓreri afirmДѓ cДѓ viaЕЈa este plinДѓ de chinuri Еџi suferinЕЈe, neplДѓcerea precumpДѓneЕџte pretutindeni plДѓcerea, durerea precumpДѓneЕџte bucuria; existenЕЈa este o povarДѓ, Еџi neexistenЕЈa ar fi de preferat Г®ntotdeauna exis
tenЕЈei.
Ca reprezentanЕЈi principali ai primei concepЕЈii -
ai XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
optimismului -
trebuie consideraЕЈi Shaftesbury
Еџi Leibniz
, iar ca reprezentanЕЈi de frunte ai celei de
-
a doua concepЕЈii -
ai pesimismului -
trebuie consideraЕЈi Schopenhauer
Еџi Eduard von Hartmann
.
Leibniz
crede cДѓ lumea este foarte bunДѓ. Una mai bunДѓ este cu neputinЕЈДѓ. CДѓci Dumnezeu este bun Еџi Г®nЕЈelept. Un Dumnezeu bun vrea sДѓ creeze cea mai bunДѓ lume. Un Dumnezeu Г®nЕЈelept Еџtie
care este lumea cea mai bunДѓ. El este Г®n stare a deosebi aceastДѓ lume bunДѓ de toate celelalte lumi posibile mai rele. Numai un Dumnezeu rДѓu sau neГ®nЕЈelept ar putea crea o lume mai rea decГ®t cea mai bunДѓ dintre lumi.
PlecГ®nd de la acest punct de vedere, este uЕџor a arДѓta direcЕЈia pe care trebuie sДѓ o ia acЕЈiunea omeneascДѓ, pe
ntru a
-
Еџi aduce contribuЕЈia la cel mai mare bine al lumii. Omul n
-
are decГ®t sДѓ afle voia lui Dumnezeu Еџi sДѓ se comporte conform ei. DacДѓ aflДѓ intenЕЈiile pe care Dumnezeu le are cu lumea Еџi cu neamul omenesc, va fi Г®n stare sДѓ se poarte Еџi sДѓ facДѓ binele ju
st. El se va simЕЈi fericit sДѓ poatДѓ adДѓuga celorlalte lucruri bune binele fДѓcut de el. Prin urmare, din punct de vedere optimist, viaЕЈa meritДѓ sДѓ fie trДѓitДѓ. Ea trebuie sДѓ ne dea un impuls de a colabora Г®n mod activ cu ea.
Altfel Г®Еџi reprezintДѓ lucrurile S
chopenhauer
. El nu
-
Еџi imagineazДѓ temelia lumilor ca o fiinЕЈДѓ preaГ®nЕЈeleaptДѓ Еџi preabunДѓ, ci ca o pornire, ca o voinЕЈДѓ oarbДѓ. Caracteristica fundamentalДѓ a oricДѓrei voinЕЈe este o
nДѓzuinЕЈДѓ veЕџnicДѓ, o neГ®ncetatДѓ tГ®njire dupДѓ satisfacЕЈii care, cu toate acestea
, nu pot fi atinse niciodatДѓ. CДѓci, de Г®ndatДѓ ce o ЕЈintДѓ a fost atinsДѓ, se naЕџte o nouДѓ necesitate etc. SatisfacЕЈia nu poate avea decГ®t o duratДѓ foarte micДѓ. ГЋntreg restul vieЕЈii
noastre constДѓ dintr
-
o dorinЕЈДѓ XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
neГ®mplinitДѓ, adicДѓ din nemulЕЈumire, suferinЕЈДѓ.
DacДѓ Г®n cele din urmДѓ dorinЕЈa oarbДѓ Г®nceteazДѓ, viaЕЈa pierde orice conЕЈinut. ExistenЕЈa noastrДѓ se umple de o plictisealДѓ fДѓrДѓ margini. De aceea, este relativ mult mai bine a Г®nДѓbuЕџi dorinЕЈele Еџi necesitДѓЕЈile din noi, a sugruma voinЕЈa. Pesimismul schopenhau
erian duce la inactivitate, ЕЈinta sa moralДѓ este lenea universalДѓ
.
Cu totul altfel cautДѓ Hartmann
sДѓ fundamenteze pesimismul Еџi sДѓ
-
l punДѓ Г®n slujba eticii. DГ®nd ascultare unor tendinЕЈe preferate ale vremii noastre, Hartmann cautДѓ sДѓ
-
Еџi Г®ntemeieze concepЕЈia
despre viaЕЈДѓ pe experienЕЈДѓ
. Din observarea
vieЕЈii, el vrea sДѓ stabileascДѓ dacДѓ Г®n lume predominДѓ plДѓcerea sau neplДѓcerea. Trece Г®n revistДѓ, cu raЕЈiunea, tot ceea ce omul numeЕџte fericire Еџi bine, pentru a arДѓta cДѓ, la o examinare mai precisДѓ, aЕџa
-
zisa sat
isfacЕЈie se dovedeЕџte a fi numai iluzie
. Este o iluzie sДѓ credem cДѓ sДѓnДѓtatea, tinereЕЈea, libertatea, existenЕЈa Г®mbelЕџugatДѓ, iubirea (plДѓceri sexuale), mila, prietenia Еџi viaЕЈa familialДѓ, sentimentul onoarei, onoarea, faima, dominaЕЈia, viaЕЈa religioasДѓ, pr
eocuparea artisticДѓ Еџi ЕџtiinЕЈificДѓ, speranЕЈa Г®n viaЕЈa de dincolo, participarea la progresul cultural -
sГ®nt izvoare de fericire Еџi satisfacЕЈie. O examinare lucidДѓ constatДѓ cДѓ fiecare plДѓcere aduce Г®n lume mult mai mult rДѓu Еџi suferinЕЈДѓ decГ®t fericire. Indi
spoziЕЈia de dupДѓ chef este Г®ntotdeauna mai mare decГ®t
dispoziЕЈia chefului
. NeplДѓcerea predominДѓ peste tot Г®n lume. Nici un om, nici cel care e relativ cel mai fericit, Г®ntrebat fiind, n
-
ar vrea sДѓ parcurgДѓ a doua oarДѓ aceastДѓ viaЕЈДѓ nenorocitДѓ. Dar fiindcДѓ Hartmann nu tДѓgДѓduieЕџte prezenЕЈa Г®n lume a unui principiu ideal (al Г®nЕЈelepciunii), ci dimpotrivДѓ, Г®i atribuie aceeaЕџi justificare ca Еџi pornirii (voinЕЈei) oarbe, el poate atribui fiinЕЈei originare a acestui XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
principiu crearea lumii numai fДѓcГ®nd ca durerea lumii sДѓ se reverse Г®ntr
-
o Г®nЕЈeleaptДѓ finalilate cosmicДѓ. Durerea fiinЕЈei universale, Г®nsДѓ, nu este decГ®t Г®nsДѓЕџi durerea lui Dumnezeu, cДѓci viaЕЈa lumii, Г®n totalitatea ei, este identicДѓ cu viaЕЈa lui Dumnezeu. O fiinЕЈДѓ preaГ®nЕЈeleaptДѓ nu
-
Еџi poate vedea ЕЈelul
sДѓu decГ®t Г®n eliberarea de suferinЕЈДѓ Еџi, deoarece Г®ntreaga existenЕЈДѓ nu este decГ®t suferinЕЈДѓ, trebuie sДѓ
-
Еџi vadДѓ scopul Г®n eliberarea de existenЕЈДѓ. Scopul creaЕЈiunii cosmice este de a transpune existenЕЈa Г®ntr
-
o non
-
existenЕЈДѓ cu mult mai bunДѓ. Procesul uni
versal este o luptДѓ continuДѓ Г®mpotriva durerii lui Dumnezeu, care se te mГ®nДѓ, Г®n cele din urmДѓ, prin nimicirea Г®ntregii existenЕЈe. Prin urmare, viaЕЈa moralДѓ a omului constДѓ din participarea acestuia la nimicirea existenЕЈei. Dumnezeu a creat lumea pentru ca
, prin ea, sДѓ se elibereze de durerea sa nemДѓrginitДѓ. AceastДѓ lume "trebuie consideratДѓ, aЕџa zicГ®nd, ca o erupЕЈie usturДѓtoare pe trupul Absolutului", prin care forЕЈa lui inconЕџtientДѓ de tДѓmДѓduire se elibereazДѓ de o boalДѓ lДѓuntricДѓ. Ea mai poate fi consider
atДѓ "Еџi ca un emplastru dureros, pe care Unul Dumnezeu Еџi
-
l aplicДѓ singur pentru ca, deocamdatДѓ, durerea interioarДѓ sДѓ se Г®ndrepte Г®n afarДѓ, iar apoi sДѓ o poatДѓ alunga cu totul". Oamenii sГ®nt pДѓrЕЈi constitutive ale lumii. ГЋn ei suferДѓ Dumnezeu. El i
-
a crea
t pentru a
-
Еџi fДѓrГ®miЕЈa nemДѓrginita Sa durere. Durerea pe care o Г®ndurДѓ fiecare om este numai o picДѓturДѓ din marea cea mare a durerii lui Dumnezeu (Hartmann, Fenomenologia conЕџtienЕЈei morale
).
Omul trebuie sДѓ se pДѓtrundДѓ de cunoaЕџterea faptului cДѓ este o ne
bunie sДѓ fugi dupДѓ satisfacЕЈii individuale (egoismul), Еџi cДѓ singura misiune de care trebuie sДѓ se lase cДѓlДѓuzit este de a se dДѓrui, Г®ntr
-
o XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
renunЕЈare dezinteresatДѓ, procesului cosmic de mГ®ntuire a lui Dumnezeu. Pesimismul lui Hartmann, Г®n opoziЕЈie cu acela
al lui Schopenhauer, ne duce la o activitate dezinteresatДѓ pentru o misiune sublimДѓ.
Dar cum stau lucrurile Г®n ceea ce priveЕџte fundamentarea pe experienЕЈДѓ a acestei concepЕЈii?
StrДѓdania dupДѓ satisfacЕЈie Г®nseamnДѓ o depДѓЕџire a conЕЈinutului vieЕЈii de cДѓtre activitatea vitalДѓ. O fiinЕЈДѓ este flДѓmГ®ndДѓ, cu alte cuvinte cautДѓ sДѓ se sature, atunci cГ®nd funcЕЈiile sale organice cautДѓ, Г®n scopul continuitДѓЕЈii lor, o procurare a unui nou conЕЈinut de viaЕЈДѓ, sub forma unor alimente. StrДѓdania dupДѓ onoare rezidДѓ Г®n faptu
l cДѓ omul atribuie valoare faptelor sale personale abia atunci cГ®nd recunoaЕџterea acestora vine din afarДѓ. StrДѓdania dupДѓ cunoaЕџtere se naЕџte cГ®nd omul constatДѓ cДѓ lumii -
pe care o vede, o aude etc. -
Г®i lipseЕџte ceva, atГ®t timp cГ®t nu o Г®nЕЈelege. ГЋmplini
rea strДѓdaniei produce Г®n individul care o nutreЕџte plДѓcere; nesatisfacerea ei produce neplДѓcere. Aici este important a observa cДѓ plДѓcerea sau neplДѓcerea depind abia de Г®mplinirea sau neГ®mplinirea strДѓdaniilor mele. StrДѓdania, ea Г®nsДѓЕџi, nu poate fi consi
deratДѓ, Г®n nici un caz, neplДѓcere. Prin urmare, dacДѓ constat cДѓ Г®n momentul Г®mplinirii unei strДѓdanii locul ei este ocupat numaidecГ®t de o strДѓdanie nouДѓ, nu
-
mi este Г®ngДѓduit a spune cДѓ plДѓcerea a dat naЕџtere neplДѓcerii, fiindcДѓ gustarea unei plДѓceri produ
ce Г®ntotdeauna Г®n mine dorinЕЈa ca acea plДѓcere sДѓ se repete, sau produce dorinЕЈa dupДѓ o plДѓcere nouДѓ. Abia cГ®nd aceastДѓ poftДѓ se loveЕџte de imposibilitatea de a fi Г®mplinitДѓ, pot vorbi de neplДѓcere. Chiar atunci cГ®nd o plДѓcere produce Г®n mine cerinЕЈa dupДѓ o plДѓcere mai mare sau mai rafinatДѓ, voi putea vorbi despre o neplДѓcere produsДѓ de prima plДѓcere, abia din XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
momentul Г®n care constat cДѓ Г®mi lipseЕџte posibilitatea de a trДѓi o plДѓcere mai mare sau mai rafinatДѓ. PlДѓcerea poate fi consideratДѓ izvor al durerii,
numai cГ®nd neplДѓcerea apare ca o consecinЕЈДѓ fireascДѓ a plДѓcerii, de pildДѓ, Г®n cazul plДѓcerilor sexuale ale femeii, care sГ®nt urmate de durerile naЕџterii Еџi de osteneala creЕџterii copiilor. DacДѓ strДѓdania ca atare ar trezi Г®n om neplДѓcere, fiecare Г®nlДѓtura
re a dorinЕЈelor ar trebui sДѓ fie Г®nsoЕЈitДѓ de plДѓcere. Dar lucrurile se prezintДѓ tocmai invers. AbsenЕЈa strДѓdaniilor din conЕЈinutul vieЕЈii noastre are drept consecinЕЈДѓ plictiseala, care este legatДѓ de neplДѓcere. Dar fiindcДѓ, Г®n mod natural, strДѓdania poate dura mult pГ®nДѓ sДѓ
-
Еџi gДѓseascДѓ Г®mplinire, Еџi, deocamdatДѓ, omul se declarДѓ mulЕЈumit de speranЕЈa Г®mplinirii acestei strДѓdanii, trebuie sДѓ recunoaЕџtem cДѓ neplДѓcerea nu are nimic de a face cu strДѓdania ca atare, ci cДѓ ea depinde numai de neГ®mplinirea acesteia. Prin urmare, Г®n nici un caz Schopenhauer nu are dreptate cГ®nd considerДѓ pofta sau strДѓdania (voinЕЈa) Г®n sine ca izvor al durerii.
De fapt, lucrurile stau tocmai invers. StrДѓdania (pofta) Г®n sine produce bucurie. Cine nu cunoaЕџte plДѓcerea pe care ne
-
o procu
rДѓ speranЕЈa atingerii unui ЕЈel Г®ndepДѓrtat, dar pe care Г®l dorim cu tДѓrie? AceastДѓ bucurie este Г®nsoЕЈitoarea muncii, de al cДѓrei rod vom avea parte abia Г®n viitor. Ea este cu totul independentДѓ de atingerea scopului. DupДѓ ce scopul a fost atins, la bucuria strДѓdaniei se adaugДѓ, ca ceva nou, bucuria Г®mplinirii. Dar cineva ar putea spune cДѓ la neplДѓcerea cauzatДѓ de neatingerea scopului se mai adДѓugДѓ Еџi neplДѓcerea speranЕЈelor neГ®mplinite, a dezamДѓgirii, Еџi cДѓ, Г®n cele din urmДѓ, neplДѓcerea provocatДѓ de neГ®mplini
rea scopului este mai mare decГ®t plДѓcerea pe care am avea
-
o de pe urma XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
eventualei Г®mpliniri a acestui scop. Acestuia trebuie sДѓ
-
i rДѓspundem cДѓ se poate Г®ntГ®mpla Еџi invers: privind retrospectiv asupra plДѓcerii din perioada dorinЕЈelor Г®ncДѓ neГ®mplinite, din p
erioada speranЕЈelor, neplДѓcerea pricinuitДѓ de neГ®mplinire se va potoli. Cel care, constatГ®nd o neizbГ®ndДѓ, zice "Am fДѓcut tot ce mi
-
a fost cu putinЕЈДѓ!", oferДѓ tocmai prin ceea ce spune o dovadДѓ pentru aceastДѓ afirmaЕЈie. Sentimentul aducДѓtor de liniЕџte Еџi fe
ricire, de a fi fДѓcut tot ce ЕЈi
-
a fost cu putinЕЈДѓ, dupДѓ cea mai bunДѓ pricepere a ta, Г®l trec cu vederea toЕЈi cei care afirmДѓ cДѓ fiecare dorinЕЈДѓ neГ®mplinitДѓ Г®nseamnДѓ nu numai o zДѓdДѓrnicire a bucuriei ce ЕЈi
-
o procurДѓ Г®mplinirea, ci Еџi nimicirea plДѓcerii ce s
e leagДѓ de dorinЕЈДѓ.
ГЋmplinirea unei dorinЕЈe trezeЕџte plДѓcere iar neГ®mplinirea unei asemenea dorinЕЈe trezeЕџte neplДѓcere. Cu toate acestea, nu ne este Г®ngДѓduit a conchide cДѓ plДѓcerea Г®nseamnДѓ Г®mplinirea unei dorinЕЈe Еџi neplДѓcerea neГ®mplinirea ei. AtГ®t plДѓcer
ea cГ®t Еџi neplДѓcerea se pot ivi Г®ntr
-
o fiinЕЈДѓ Еџi fДѓrДѓ a fi consecinЕЈa unei dorinЕЈe. Boala este o neplДѓcere cДѓreia nu
-
i premerge nici o dorinЕЈДѓ. Cel care ar vrea sДѓ afirme cДѓ boala ar fi o dorinЕЈДѓ nesatisfДѓcutДѓ dupДѓ sДѓnДѓtate, ar comite greЕџeala cДѓ ar consid
era dorinЕЈa fireascДѓ Еџi de care nu este conЕџtient -
de a nu se Г®mbolnДѓvi -
drept o dorinЕЈДѓ pozitivДѓ. CГ®nd cineva moЕџteneЕџte o avere de la o rudДѓ bogatДѓ, despre a cДѓrei existenЕЈДѓ nu Еџtia nimic, el se bucurДѓ, fДѓrДѓ ca acestei bucurii sДѓ
-
i fi premers o dorinЕЈДѓ
.
Prin urmare, cel care vrea sДѓ cerceteze contul plДѓcerii Еџi al neplДѓcerii pentru a afla de care parte apare excedentul, trebuie sДѓ Г®nscrie pe o parte a contului: plДѓcerea legatДѓ de dorinЕЈДѓ, plДѓcerea ce provine din Г®mplinirea dorinЕЈei Еџi plДѓcerea ce ni se Г®mpДѓrtДѓЕџeЕџte fДѓrДѓ a XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
o fi dorit; pe cealaltДѓ parte a contului va trebui sДѓ Г®nscriem: neplДѓcerea produsДѓ de plictisealДѓ, cea produsДѓ de strДѓdania neГ®mplinitДѓ Еџi, Г®n sfГ®rЕџit, neplДѓcerea ce o avem fДѓrДѓ dorinЕЈa noastrДѓ. De ultima categorie ЕЈine Еџi neplДѓcerea pe
care ne
-
o pricinuieЕџte o muncДѓ impusДѓ Еџi pe care nu noi
am ales
-
o.
Acum se naЕџte Г®ntrebarea: care este mijlocul just de a face bilanЕЈul
acestui debit Еџi credit
? Eduard von Hartmann este de pДѓrere cДѓ acest mijloc ni
-
l oferДѓ raЕЈiunea criticДѓ. El spune (Filo
sofia InconЕџtientului, vol. II): "Durerea Еџi plДѓcerea existДѓ numai Г®n mДѓsura Г®n care sГ®nt simЕЈite
." De aici rezultДѓ cДѓ pentru plДѓcere nu existДѓ alt criteriu decГ®t cel subiectiv al sentimentului. Trebuie sДѓ simt dacДѓ suma sentimentelor mele de neplДѓcere, co
mparatДѓ cu aceea a sentimentelor mele de plДѓcere, Г®nseamnДѓ un excedent de bucurie sau de durere. FДѓrДѓ a ЕЈine seama de aceastДѓ concluzie, Hartmann afirmДѓ: "DacДѓ... valoarea vieЕЈii unei fiinЕЈe poate fi evaluatДѓ numai dupДѓ propriile sale criterii subiective, nu vrem sДѓ spunem cДѓ fiecare fiinЕЈДѓ face suma algebricДѓ justДѓ
a afecЕЈiunilor vieЕЈii sale, sau, cu alte cuvinte, cДѓ judecata sa globalДѓ
asupra propriei sale vieЕЈi ar fi o judecatДѓ justДѓ Г®n ceea ce priveЕџte trДѓirile sale subiective." Prin aceasta, judecata r
aЕЈionalДѓ
asupra sentimentului este din nou ridicatДѓ la rangul de apreciator de valori.
1
Sentimentul nu calculeazДѓ, iar pentru adevДѓrata preЕЈuire a vieЕЈii are importanЕЈДѓ trДѓirea realДѓ, nu rezultatul unei socoteli nДѓscocite.
1
Cel care vrea sДѓ calculeze
dacДѓ suma totalДѓ a plДѓcerii depДѓЕџeЕџte pe aceea a neplДѓcerii, sau invers, nu Г®Еџi dДѓ seama cДѓ face socoteala pe care nimeni nu o trДѓieЕџte.
XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
Cel care se alДѓturДѓ, Г®n Г®ntregime
sau Г®n parte, concepЕЈiilor unor gГ®nditori ca Eduard von Hartmann, Г®Еџi Г®nchipuie cДѓ, pentru a ajunge la o justДѓ apreciere a vieЕЈii, trebuie sДѓ Г®nlДѓture din calea sa factorii care falsificДѓ judecata
noastrДѓ despre bilanЕЈul plДѓcerii Еџi al neplДѓcerii. El caut
Дѓ sДѓ ajungДѓ la acest lucru Г®n douДѓ feluri. ГЋn primul rГ®nd
, fДѓcГ®nd dovada cДѓ dorinЕЈele noastre (pornirile, voinЕЈa) tulburДѓ judecata treazДѓ, chematДѓ sДѓ aprecieze valoarea sentimentelor. Astfel, spre exemplu, cГ®nd ar trebui sДѓ spunem cДѓ plДѓcerea sexualДѓ este un izvor al rДѓului, ne induce Г®n eroare Г®mprejurarea cДѓ puterea instinctului sexual din noi este atГ®t de mare Г®ncГ®t face sДѓ ne nДѓlucim o plДѓcere ce nu existДѓ Г®n mДѓsura Г®n care ne
-
o Г®nchipuim. Noi vrem sДѓ gustДѓm plДѓcerea Еџi de aceea nu recunoaЕџtem cДѓ aceast
Дѓ plДѓcere este un izvor de suferinЕЈДѓ. ГЋn al doilea rГ®nd
, supunГ®nd sentimentele unei critici, cДѓutГ®nd a face dovada cДѓ obiectele de care se leagДѓ sentimentele nu sГ®nt, Г®n faЕЈa cunoaЕџterii raЕЈionale, decГ®t iluzii, Еџi cДѓ aceste obiecte vor dispare de Г®ndatДѓ c
e inteligenЕЈa noastrДѓ, mereu crescГ®ndДѓ, Г®Еџi dДѓ seama de natura lor iluzorie
.
El Г®Еџi poate reprezenta lucrurile Г®n felul urmДѓtor. DacДѓ un ambiЕЈios vrea sДѓ Еџtie care dintre cele douДѓ elemente -
plДѓcerea Еџi neplДѓcerea -
au predominat Г®n viaЕЈa lui de pГ®nДѓ atun
ci, trebuie sДѓ se elibereze, Г®n examinarea sa, de douДѓ izvoare de greЕџealДѓ. Fiind ambiЕЈios, aceastДѓ trДѓsДѓturДѓ fundamentalДѓ a caracterului sДѓu Г®l va face sДѓ vadДѓ bucuria ce i
-
o oferДѓ aprecierea muncii sale, printr
-
o lentilДѓ mДѓritoare, iar supДѓrДѓrile proveni
te din depreciere -
printr
-
o lentilДѓ micЕџorДѓtoare. ГЋn momentul Г®n care s
-
a produs deprecierea, el a simЕЈit supДѓrare, tocmai fiindcДѓ este ambiЕЈios. ГЋn amintire, supДѓrarea apare mai Г®ndulcitДѓ, XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
pГ®nДѓ cГ®nd bucuria ce i
-
o procurДѓ succesul, pentru care este atГ®t de sensibil, se imprimДѓ cu atГ®t mai adГ®nc. Faptul cДѓ lucrurile stau aЕџa este o adevДѓratДѓ binefacere pentru ambiЕЈios. AmДѓgirea micЕџoreazДѓ sentimentul sДѓu de neplДѓcere din momentul auto
-
observДѓrii. Ећi cu toate acestea, judecata sa este falsДѓ. CДѓci el a trebu
it sДѓ Г®ndure, Г®n toatДѓ asprimea lor, suferinЕЈele peste care i se aЕџterne acum un voal, iar Г®n contabilitatea vieЕЈii sale Г®nregistreazДѓ o poziЕЈie falsДѓ. Pentru a ajunge la o judecatДѓ justДѓ, ambiЕЈiosul ar trebui sДѓ se debaraseze de ambiЕЈia sa, pentru timpul Г®n care se observДѓ. El ar trebui sДѓ
-
Еџi observe viaЕЈa de pГ®nДѓ atunci, fДѓrДѓ ca privirea sa spiritualДѓ sДѓ fie deformatДѓ de ochelari. Altfel, el se aseamДѓnДѓ comerciantului care, la Г®ncheierea socotelilor, trece pe partea veniturilor Еџi zelul sДѓu comercial.
Dar
adeptul acestor concepЕЈii poate merge Еџi mai departe. El poate spune: ambiЕЈiosul va ajunge sДѓ
-
Еџi dea seama cДѓ laudele dupДѓ care aleargДѓ sГ®nt un lucru fДѓrДѓ valoare. Va ajunge singur, sau cu ajutorul altora, sДѓ Г®nЕЈeleagДѓ cДѓ un om cuminte nu dДѓ nici o import
anЕЈДѓ laudelor ce i se aduc de cДѓtre oameni, cДѓci "Г®n toate lucrurile care nu sГ®nt probleme vitale ale evoluЕЈiei, sau care n
-
au fost Г®ncДѓ rezolvate integral de ЕџtiinЕЈДѓ" se poate jura Г®ntotdeauna, cДѓ "nu majoritatea, ci minoritatea are dreptate". "DupДѓ o ast
fel de judecatДѓ se iau toЕЈi cei ce fac din ambiЕЈie o stea conducДѓtoare a vieЕЈii lor." (Filosofia inconЕџtientului, vol. II.) CГ®nd Г®Еџi spune toate acestea, ambiЕЈiosul trebuie sДѓ considere ca iluzie tot ceea ce ambiЕЈia sa i
-
a Г®nfДѓЕЈiЕџat ca realitate, prin urma
re Еџi sentimentele ce se leagДѓ de iluzia corespunzДѓtoare ambiЕЈiei sale. Pentru acest motiv, am putea spune: din contul care ЕЈine socoteala valorilor vieЕЈii trebuie sДѓ XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
Еџtergem sentimentele de plДѓcere ce rezultДѓ din iluzii. Ceea ce rДѓmГ®ne apoi ar reprezenta suma plДѓcerilor neiluzorii ale vieЕЈii Еџi aceasta ar fi, faЕЈДѓ de suma neplДѓcerilor, o parte atГ®t de micДѓ Г®ncГ®t viaЕЈa nu ne
-
ar mai oferi nici o bucurie, iar non
-
existenЕЈa ar fi de preferat existenЕЈei.
Dar, deЕџi este absolut evident cДѓ iluzia provocatДѓ prin a
mestecul ambiЕЈiei Г®n Г®ntocmirea bilanЕЈului plДѓcerilor duce la un rezultat fals, cele spuse despre cunoaЕџterea caracterului iluzoriu al obiectelor de plДѓcere trebuie, cu toate acestea, combДѓtute. O eliminare din bilanЕЈul plДѓcerilor vieЕЈii a tuturor sentimen
telor de plДѓcere ce se leagДѓ de iluzii, reale ori pretinse, ar falsifica de
-
a dreptul acest bilanЕЈ. CДѓci ambiЕЈiosul a avut Г®n mod real bucuria ce i
-
au provocat
-
o laudele mulЕЈimii, absolut indiferent dacДѓ, mai tГ®rziu, el singur, sau un altul, ajunge a recun
oaЕџte caracterul iluzoriu al acestor laude. Prin aceasta, senzaЕЈia de plДѓcere pe care omul a Г®ncercat
-
o nu se micЕџoreazДѓ cu nimic. Scoaterea acestor sentimente "iluzorii" din bilanЕЈul vieЕЈii nu rectificДѓ judecata noastrДѓ despre sentimente, ci suprimДѓ din v
iaЕЈДѓ sentimentele pe care, Г®n mod real, le
-
am avut.
Ећi de ce trebuie excluse aceste sentimente? Cel care le are, aceluia ele Г®i procurДѓ plДѓcere; cel care le Г®nvinge va avea parte, datoritДѓ acestei Г®nvingeri (nu datoritДѓ unui sentiment de Г®nfumurare: cine e
ca mine!, ci datoritДѓ izvoarelor obiective de plДѓcere ce se aflДѓ Г®n Г®nvingere) de o plДѓcere, fireЕџte, mai spiritualДѓ, dar, de aceea, nu mai puЕЈin valoroasДѓ. CГ®nd se radiazДѓ sentimente din bilanЕЈul plДѓcerilor, pe motiv cДѓ aceste sentimente se leagДѓ de obie
cte ce se dovedesc a fi iluzii, valoarea vieЕЈii nu mai depinde de cantitatea plДѓcerii, ci de calitatea ei, XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
iar aceasta -
de valoarea lucrurilor care prilejuiesc plДѓcerea. Dar, dacДѓ vreau sДѓ determin valoarea vieЕЈii numai dupДѓ cantitatea plДѓcerii sau a nepl
Дѓcerii pe care aceasta mi
-
o produce, nu
-
mi este Г®ngДѓduit sДѓ recurg la alЕЈi factori, la factori presupuЕџi, Еџi doar cu ajutorul lor sДѓ determin apoi valoarea plДѓcerii sau a neplДѓcerii. CГ®nd spun: vreau sДѓ compar cantitatea de plДѓcere cu cantitatea de neplДѓce
re Еџi sДѓ vДѓd care este mai mare, -
trebuie sДѓ ЕЈin seama Еџi de cuantumul real al plДѓcerii Еџi al neplДѓcerii, fДѓcГ®nd cu totul abstracЕЈie de faptul dacДѓ la temelia lor stДѓ sau nu o iluzie. Cel care atribuie unei plДѓceri ce se Г®ntemeiazДѓ pe iluzie o valoare mai
redusДѓ decГ®t aceea pe care o atribuie unei plДѓceri a cДѓrei existenЕЈДѓ raЕЈiunea o gДѓseЕџte justificatДѓ, acela face dependentДѓ valoarea vieЕЈii Еџi
de alЕЈi factori decГ®t acela pe care Г®l numim plДѓcere.
Cel care atribuie plДѓcerii o valoare mai micДѓ, fiindcДѓ se l
eagДѓ de un obiect trecДѓtor, se aseamДѓnДѓ fabricantului de jucДѓrii, care Г®nscrie Г®n registrele fabricii sale numai un sfert din totalul profitului pentru motivul cДѓ, Г®n fabrica lui, se produc obiecte ce servesc copiilor la tГ®ndДѓlealДѓ.
CГ®nd este vorba sДѓ comp
arДѓm o cantitate de plДѓcere cu o cantitate de neplДѓcere, trebuie sДѓ facem totalДѓ abstracЕЈie de caracterul iluzoriu al obiectului anumitor plДѓceri.
Calea recomandatДѓ de Hartmann -
examinarea raЕЈionalДѓ a cantitДѓЕЈii de plДѓcere Еџi neplДѓcere ce ne
-
o oferДѓ viaЕЈa
-
ne
-
a dus, pГ®nДѓ acum, atГ®t de departe, Г®ncГ®t Еџtim cum trebuie fДѓcut calculul, Еџtim ce trebuie sДѓ introducem pe o parte a contului Еџi ce trebuie sДѓ introducem pe cealaltДѓ parte. Dar cum trebuie Г®ncheiate acum aceste calcule? Este raЕЈiunea Г®n stare sДѓ facДѓ
Еџi bilanЕЈul?
XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
Comerciantul a fДѓcut o greЕџealДѓ de calcul Г®n contabilitatea sa, atunci cГ®nd venitul calculat
nu se acoperДѓ cu totalitatea bunurilor consumate de Г®ntreprindere plus totalitatea bunurilor ce au mai rДѓmas de consumat. FДѓrДѓ Г®ndoialДѓ cДѓ Еџi filosof
ul a fДѓcut o greЕџealДѓ Г®n judecata sa, atunci cГ®nd nu poate dovedi cДѓ surplusul de plДѓcere, sau de neplДѓcere, nДѓscocit, existДѓ de fapt Еџi Г®n suflet.
DeocamdatДѓ nu vreau sДѓ controlez calculul ce Еџi
-
l fac pesimiЕџtii care se sprijinДѓ pe examinarea raЕЈionalДѓ a lumii; dar cel care este pus Г®n situaЕЈia de a hotДѓrГ® dacДѓ aceastДѓ afacere -
viaЕЈa -
meritДѓ sau nu a fi continuatДѓ, trebuie sДѓ afle mai Г®ntГ®i unde se ascunde surplusul de neplДѓcere calculat de aceЕџti filosofi.
Aici am atins punctul Г®n care raЕЈiunea nu
este Г®n stare sДѓ determine, ea singurДѓ, surplusul de plДѓcere sau neplДѓcere, ci Г®n care raЕЈiunea trebuie sДѓ ne arate acest surplus Г®n viaЕЈДѓ, ca percepЕЈie. NoЕЈiunea, ea singurДѓ, nu oferДѓ omului realitatea. Omul poate atinge realitatea numai prin Г®ntrepДѓtrunderea dintre noЕЈiune Еџi percepЕЈie (Еџi sentimentul este percepЕЈie), Г®ntrepДѓtrundere mijlocitДѓ de gГ®ndire (comparДѓ cu Capitolul V). Comerciantul, de asemenea, va renunЕЈa la comerЕЈul sДѓu numai dupДѓ ce pierderile ce rezultДѓ din scripte sГ®nt confirmate Еџi de realitat
e. DacДѓ realitatea nu confirmДѓ scriptele, contabilul este invitat sДѓ
-
Еџi revizuiascДѓ calculele. Exact Г®n acelaЕџi fel va proceda Еџi omul Г®n viaЕЈДѓ. CГ®nd filosoful vrea sДѓ
-
i facДѓ acestuia dovada cДѓ neplДѓcerea este cu mult mai mare decГ®t plДѓcerea, iar el simte contrarul, Г®i va rДѓspunde: tu te
-
ai Г®nЕџelat Г®n calculul tДѓu, fДѓ
-
l Г®ncДѓ o datДѓ. Dar dacДѓ, la un moment dat, o Г®ntreprindere comercialДѓ are pierderi atГ®t de mari Г®ncГ®t nici un credit n
-
ar ajunge pentru a satisface XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
pe creditori, falimentul are loc chiar Еџi at
unci cГ®nd comerciantul evitДѓ sДѓ dobГ®ndeascДѓ o claritate, prin ЕЈinerea de registre, despre situaЕЈia afacerilor sale. Tot aЕџa, atunci cГ®nd, Г®ntr
-
o anumitДѓ epocДѓ a vieЕЈii unui om, cantitatea neplДѓcerilor sale ar fi atГ®t de mare Г®ncГ®t nici o speranЕЈДѓ (credit) Г®ntr
-
o plДѓcere viitoare nu
-
l mai poate ajuta sДѓ treacДѓ peste durere, falimentul vieЕЈii este iminent.
Dar, cu toate acestea, numДѓrul sinucigaЕџilor este relativ neГ®nsemnat faЕЈДѓ de mulЕЈimea celor care continuДѓ curajoЕџi sДѓ trДѓiascДѓ. NumДѓrul celor care renunЕЈДѓ la viaЕЈДѓ din cauza neplДѓcerii este foarte redus. Ce rezultДѓ de aici? De aici rezultДѓ: sau nu avem dreptul de a spune cДѓ suma neplДѓcerii este mai mare decГ®t aceea a plДѓcerii, sau cДѓ a continua sau a nu continua viaЕЈa este un lucru ce nu depinde de cantitate
a plДѓcerii sau a neplДѓcerii.
Pe o cale cu totul particularДѓ, pesimismul lui Eduard v. Hartmann ajunge sДѓ declare cДѓ viaЕЈa este fДѓrДѓ valoare, fiindcДѓ Г®n ea predominДѓ durerea Еџi, cu toate acestea, el ajunge sДѓ susЕЈinДѓ cДѓ este necesar a o parcurge. AceastДѓ ne
cesitate se datoreazДѓ faptului cДѓ amintita finalitate a lumii poate fi atinsДѓ numai printr
-
o muncДѓ neГ®ncetatДѓ, pe care omul o depune cu toatДѓ abnegaЕЈia. Dar, cГ®tДѓ vreme oamenii se mai lasДѓ conduЕџi de dorinЕЈele lor egoiste, sГ®nt incapabili de o astfel de mu
ncДѓ dezinteresatДѓ. Ei se dedicДѓ adevДѓratei lor misiuni abia dupДѓ ce s
-
au convins, prin experienЕЈДѓ Еџi raЕЈiune, cДѓ plДѓcerile dupДѓ care tГ®njeЕџte egoismul nu pot fi atinse. ГЋn acest mod, pesimismul vrea sДѓ fie un izvor de abnegaЕЈie. O educaЕЈie bazatДѓ pe pesimi
sm sperДѓ sДѓ nimiceascДѓ egoismul prin aceea cДѓ
-
i aratДѓ deЕџertДѓciunea.
Prin urmare, conform acestei concepЕЈii, strДѓdania dupДѓ plДѓcere Г®Еџi are rДѓdДѓcinile Г®n natura omului. Omul XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
renunЕЈДѓ la aceastДѓ strДѓdanie Еџi se Г®ndreaptДѓ spre ЕЈeluri superioare, numai cГ®nd Г®Еџ
i dДѓ seama de imposibilitatea Г®mplinirii dorinЕЈelor.
Despre aceastДѓ concepЕЈie moralДѓ -
care sperДѓ cДѓ, prin recunoaЕџterea pesimismului, omul va ajunge sДѓ se dДѓruiascДѓ unor ЕЈeluri neegoiste -
nu se poate spune cДѓ ar Г®nvinge egoismul, Г®n adevДѓratul sens al cu
vГ®ntului. DupДѓ ea, idealurile morale vor fi Г®ndeajuns de puternice pentru a pune stДѓpГ®nire pe voinЕЈДѓ abia dupДѓ ce omul Еџi
-
a dat seama cДѓ strДѓdania egoistДѓ dupДѓ plДѓcere nu duce la nici o mulЕЈumire. Omul, al cДѓrui egoism rГ®vneЕџte dupДѓ strugurii plДѓcerii, Г®i gДѓseЕџte acri fiindcДѓ nu poate ajunge la ei; el renunЕЈДѓ la ei Еџi se dДѓruieЕџte unei vieЕЈi dezinteresate! Idealurile morale nu sГ®nt, dupДѓ pДѓrerea pesimiЕџtilor, Г®ndeajuns de puternice, pentru a Г®nvinge egoismul. Ele pun stДѓpГ®nire, Г®nsДѓ, pe tДѓrГ®mul ce li s
-
a el
iberat prin faptul cДѓ au recunoscut zДѓdДѓrnicia egoismului.
CГ®nd, potrivit predispoziЕЈiilor lor naturale, oamenii se zbat dupДѓ plДѓcere, dar nu pot ajunge la ea, singurul lucru cuminte ar fi nimicirea existenЕЈei Еџi mГ®ntuirea prin non
-
existenЕЈДѓ. Iar dacДѓ sГ®nt
em de pДѓrerea cДѓ purtДѓtorul propriu
-
zis al durerii universale este Dumnezeu, oamenii ar trebui sДѓ
-
Еџi aleagДѓ drept misiune mГ®ntuirea lui Dumnezeu. Sinuciderea individului nu promoveazДѓ atingerea acestui ЕЈel, ci, dimpotrivДѓ, o Г®ntГ®rzie. CДѓci, Г®n mod logic, D
umnezeu a creat pe oameni numai ca, prin acЕЈiunile lor, aceЕџtia sДѓ Г®nfДѓptuiascДѓ mГ®ntuirea Sa. Altfel, CreaЕЈiunea ar fi lipsitДѓ de orice finalitate. O astfel de concepЕЈie se gГ®ndeЕџte Еџi la finalitДѓЕЈi extraumane. La marea opera de mГ®ntuire, fiecare om trebui
e sДѓ contribuie cu o muncДѓ bine determinatДѓ. DacДѓ omul se sustrage de la aceastДѓ muncДѓ, prin sinucidere, XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
munca ce i
-
a fost rГ®nduitДѓ lui trebuie Г®ndeplinitДѓ de altul. Acesta trebuie sДѓ suporte, Г®n locul lui, chinurile existenЕЈei. Ећi fiindcДѓ Dumnezeu sДѓlДѓЕџlu
ieЕџte Г®n fiecare fiinЕЈДѓ ca adevДѓratul purtДѓtor de durere, sinucigaЕџul nu a micЕџorat cu nimic cantitatea durerii lui Dumnezeu, ci, dimpotrivДѓ, Dumnezeu este pus Г®n faЕЈa unei noi greutДѓЕЈi -
aceea de a gДѓsi un Г®nlocuitor sinucigaЕџului.
Toate acestea presupun cДѓ plДѓcerea ar fi un etalon al valorii vieЕЈii. ViaЕЈa se manifestДѓ printr
-
o sumДѓ de porniri (necesitДѓЕЈi). DacДѓ valoarea vieЕЈii ar depinde de plДѓcerea sau neplДѓcerea pe care ea ne
-
o aduce, pornirile care aduc purtДѓtorului lor un surplus de neplДѓcere trebuie atunci considerate ca fiind fДѓrДѓ valoare. SДѓ examinДѓm odatДѓ pornirea Еџi plДѓcerea, Еџi sДѓ vedem dacДѓ cea dintГ®i poate fi mДѓsuratДѓ cu cea de a doua. Pentru a nu trezi bДѓnuiala cДѓ am fi de pДѓrerea cДѓ viaЕЈa ar Г®ncepe abia din sfera "aristocraЕЈiei spirituale", s
Дѓ Г®ncepem cu o necesitate "pur animalicДѓ" -
cu foamea.
Foamea se naЕџte atunci cГ®nd organele noastre nu mai pot funcЕЈiona potrivit naturii lor fДѓrДѓ a li se da Г®n continuare substanЕЈe alimentare. NДѓzuinЕЈa flДѓmГ®ndului este, Г®nainte de toate, de a se sДѓtura. D
acДѓ organismul primeЕџte o cantitate de hranДѓ atГ®t de mare Г®ncГ®t foamea Г®nceteazДѓ, nДѓzuinЕЈele instinctului de hrДѓnire au fost atinse. PlДѓcerea ce se leagДѓ de sДѓturare constДѓ, Г®n primul rГ®nd, din Г®nlДѓturarea durerii pe care o cauzeazДѓ foamea. Simplei necesit
ДѓЕЈi de a ne hrДѓni i se adaugДѓ o altДѓ necesitate. Prin hrДѓnire omul nu vrea sДѓ
-
Еџi restabileascДѓ doar funcЕЈiile sale organice, sau sДѓ lupte Г®mpotriva durerii provocatДѓ de foame, ci vrea ca actul hrДѓnirii sДѓ fie Г®nsoЕЈit de plДѓcute senzaЕЈii gustative. Ba mai m
ult, cГ®nd unui om Г®i este foame Еџi nu
-
l mai desparte de o masДѓ delicioasДѓ XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
decГ®t jumДѓtate de ceas, poate chiar refuza sДѓ
-
Еџi strice, cu o mГ®ncare inferioarДѓ servitДѓ imediat, plДѓcerea pe care i
-
o dДѓ o mГ®ncare mai bunДѓ. El are nevoie de foame pentru ca masa sДѓ
-
i procure plДѓcere deplinДѓ. Prin aceasta, foamea devine pentru om Еџi un prilej de plДѓcere. DacДѓ am putea astГ®mpДѓra toatДѓ foamea din lume, atunci ar rezulta totalul cantitДѓЕЈii de plДѓcere, care trebuie atribuitДѓ prezenЕЈei Г®n lume a necesitДѓЕЈilor de hrДѓnire. Ar mai fi de adДѓugat la aceasta Еџi plДѓcerea particularДѓ spre care tind gurmanzii printr
-
o cultivare excesivДѓ a nervilor gustativi.
AceastДѓ cantitate de plДѓcere ar avea cea mai mare valoare dacДѓ necesitДѓЕЈile ce stau Г®n legДѓturДѓ cu plДѓcerea despre care este vorba ar fi satisfДѓcute Г®n Г®ntregime, Еџi dacДѓ alДѓturi de plДѓcere nu ar trebui sДѓ Г®ndurДѓm, Г®n acelaЕџi timp, Еџi o anumitДѓ cantitate de neplДѓcere.
ЕћtiinЕЈele moderne ale naturii sГ®nt de pДѓrere cДѓ natura produce mai multДѓ viaЕЈДѓ decГ®t poate Г®ntreЕЈine, cu alte cu
vinte, ea produce Еџi mai multДѓ foame decГ®t este Г®n stare a satisface. Prisosul de viaЕЈДѓ pe care Г®l produce trebuie sДѓ disparДѓ Г®n durerile luptei pentru existenЕЈДѓ. SДѓ admitem cДѓ Г®n fiecare moment al evoluЕЈiei necesitДѓЕЈile vieЕЈii ar fi mai mari decГ®t mijloac
ele de satisfacere, Еџi, prin aceasta, plДѓcerea vieЕЈii ar fi diminuatДѓ. PlДѓcerea vieЕЈii, existentДѓ Г®n mod real, nu este Г®nsДѓ cГ®tuЕџi de puЕЈin micЕџoratДѓ. Acolo unde are loc satisfacerea unei pofte, cantitatea corespunzДѓtoare de plДѓcere este prezentДѓ, chiar da
cДѓ Г®n Г®nsДѓЕџi fiinЕЈa respectivДѓ, sau Г®ntr
-
o altДѓ fiinЕЈДѓ din anturajul ei, existДѓ un suficient numДѓr de porniri nesatisfДѓcute. Dar ceea ce se micЕџoreazДѓ prin aceasta este valoarea
plДѓcerilor vieЕЈii. DacДѓ necesitДѓЕЈile unei fiinЕЈe sГ®nt satisfДѓcute numai Г®n par
te, fiinЕЈa respectivДѓ are o plДѓcere ce corespunde numДѓrului de necesitДѓЕЈi satisfДѓcute. XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
AceastДѓ plДѓcere are o valoare cu atГ®t mai redusДѓ, cu cГ®t ea este mai micДѓ Г®n raport cu totalitatea exigenЕЈelor vieЕЈii din domeniul poftelor despre care vorbim. AceastДѓ v
aloare ne
-
o putem reprezenta printr
-
o fracЕЈie al cДѓrei numДѓrДѓtor este plДѓcerea Г®ntr
-
adevДѓr existentДѓ Еџi al cДѓrei numitor este suma necesitДѓЕЈilor. CГ®nd numДѓrДѓtorul Еџi numitorul sГ®nt egali, fracЕЈia are valoarea 1, cu alte cuvinte cГ®nd sГ®nt satisfДѓcute toate necesitДѓЕЈile. Valoarea fracЕЈiei va fi mai mare decГ®t 1 cГ®nd bucuria prezentДѓ Г®ntr
-
o fiinЕЈДѓ este mai mare decГ®t aceea pe care o comportДѓ dorinЕЈele, poftele sale, Еџi ea este mai micДѓ decГ®t 1, cГ®nd cantitatea plДѓcerii este depДѓЕџitДѓ de suma dorinЕЈelor, a pofte
lor. Dar, cГ®tДѓ vreme numДѓrДѓtorul are chiar Еџi cea mai neГ®nsemnatДѓ valoare, fracЕЈia nu se poate reduce la zero. DacДѓ un om Еџi
-
ar face, Г®nainte de moarte, bilanЕЈul vieЕЈii, Еџi
-
ar raporta cantitatea de plДѓcere ce i
-
a procurat
-
o satisfacerea unui anumit instinc
t, de exemplu acela al foamei, la toate cerinЕЈele pe care le comportДѓ acest instinct Г®n viaЕЈДѓ, s
-
ar putea Г®ntГ®mpla ca bucuria Г®ncercatДѓ sДѓ aibДѓ o valoare redusДѓ; fДѓrДѓ valoare, Г®nsДѓ, ea nu este niciodatДѓ. La aceeaЕџi cantitate de plДѓcere, odatДѓ cu Г®nmulЕЈirea
necesitДѓЕЈilor unei fiinЕЈe, se micЕџoreazДѓ valoarea plДѓcerilor vieЕЈii. AcelaЕџi lucru se poate spune despre Г®ntreaga viaЕЈДѓ din naturДѓ. Cu cГ®t numДѓrul fiinЕЈelor din naturДѓ este mai mare decГ®t acela al fiinЕЈelor care Г®Еџi pot satisface pe deplin pornirile, cu a
tГ®t valoarea medie a plДѓcerilor vieЕЈii este mai micДѓ. Atunci cГ®nd nu putem spera sДѓ obЕЈinem Г®ntreaga contravaloare a poliЕЈelor emise asupra instinctelor Еџi plДѓtibile Г®n plДѓcerile vieЕЈii, le scontДѓm sub valoarea lor nominalДѓ. DacДѓ timp de trei zile am ce mГ®
nca, Еџi Г®n urmДѓtoarele trei zile trebuie sДѓ flДѓmГ®nzesc, plДѓcerea din primele trei zile nu devine prin aceasta mai micДѓ. Dar, aceastДѓ plДѓcere trebuie sДѓ mi
-
XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
o reprezint apoi Г®mpДѓrЕЈitДѓ pe Еџase zile, Еџi prin aceasta valoarea sa se micЕџoreazДѓ, pentru instinctul
meu de hrДѓnire, la jumДѓtate. La fel stau lucrurile cu mДѓrimea plДѓcerii Г®n raport cu gradul
necesitДѓЕЈii mele. CГ®nd simt nevoia a douДѓ bucДѓЕЈi de pГ®ine cu unt, Еџi nu pot primi decГ®t una, plДѓcerea avutДѓ de la o bucatДѓ are numai jumДѓtate din valoarea pe care a
Еџ avea
-
o dacДѓ dupДѓ consumare m
-
aЕџ fi sДѓturat. Acesta este felul Г®n care se determinДѓ Г®n viaЕЈДѓ valoarea
unei plДѓceri. Ea se mДѓsoarДѓ dupДѓ necesitДѓЕЈile vieЕЈii. DorinЕЈele noastre sГ®nt unitatea de mДѓsurДѓ
, iar ceea ce avem de mДѓsurat este plДѓcerea. PlДѓcerea sДѓtu
rДѓrii capДѓtДѓ valoare numai prin faptul cДѓ existДѓ foame, Еџi mДѓrimea acestei valori depinde de mДѓrimea foamei.
CerinЕЈele neГ®mplinite ale vieЕЈii noastre Г®Еџi aruncДѓ umbrele Еџi asupra dorinЕЈelor satisfДѓcute Еџi micЕџoreazДѓ valoarea
ceasurilor de plДѓcere. Putem vo
rbi Г®nsДѓ Еџi despre valoarea actualДѓ
a unui sentiment de plДѓcere. AceastДѓ valoare este cu atГ®t mai redusДѓ, cu cГ®t plДѓcerea este mai micДѓ Г®n raport cu durata Еџi intensitatea dorinЕЈelor noastre.
O cantitate de plДѓcere are pentru noi valoare deplinДѓ numai dacДѓ
durata Еџi gradul ei de intensitate se gДѓsesc Г®n concordanЕЈДѓ cu dorinЕЈa noastrДѓ. O cantitate de plДѓcere, mai micДѓ decГ®t dorinЕЈa noastrДѓ, diminueazДѓ valoarea plДѓcerii; una mai mare produce un surplus nedorit, care va fi simЕЈit ca plДѓcere numai dacДѓ reuЕџim c
a, Г®n timp ce gustДѓm plДѓcerea, sДѓ intensificДѓm dorinЕЈa. DacДѓ nu sГ®ntem Г®n stare sДѓ intensificДѓm dorinЕЈa Г®n mДѓsura Г®n care creЕџte plДѓcerea, aceasta din urmДѓ se transformДѓ Г®n neplДѓcere. Obiectul care altfel ne
-
ar fi satisfДѓcut, ne nДѓpДѓdeЕџte fДѓrДѓ sДѓ vrea, Еџi noi suferim sub povara lui. Aceasta este o dovadДѓ cДѓ plДѓcerea are valoare pentru noi numai dacДѓ putem stabili Еџi menЕЈine o proporЕЈie Г®ntre ea XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
Еџi dorinЕЈa noastrДѓ. Prisosul de sentimente plДѓcute se transformДѓ Г®n durere. Acest lucru Г®l putem observa mai ales la oamenii a cДѓror dorinЕЈДѓ dupДѓ o plДѓcere oarecare este foarte redusДѓ. ГЋn oamenii care au un slab instinct de hrДѓnire, mГ®ncarea trezeЕџte uЕџor un sentiment de scГ®rbДѓ. RezultДѓ Еџi de aici cДѓ dorinЕЈa este mДѓsurДѓtorul de valoare al plДѓcerii.
PesimiЕџtii ar putea
spune: instinctul de hrДѓnire nesatisfДѓcut nu aduce, Г®n lume, numai neplДѓcerea ce rezultДѓ din faptul ca omul a fost privat de o bucurie, ci Еџi o durere pozitivДѓ, chinuri Еџi suferinЕЈe. Ei se pot referi aici la mizeria de nespus a oamenilor Г®ncercaЕЈi de grij
a traiului zilnic, la suma neplДѓcerii pe care aceЕџti oameni o au direct de pe urma faptului cДѓ le lipsesc mijloacele de trДѓi. Iar dacДѓ vor sДѓ
-
Еџi extindДѓ afirmaЕЈia Еџi asupra naturii extraumane, se pot referi la chinurile animalelor care flДѓmГ®nzesc Г®n anumit
e anotimpuri, din lipsДѓ de hranДѓ. PesimiЕџtii afirmДѓ cДѓ acest rДѓu Г®ntrece cu mult cantitatea de plДѓcere ce rezultДѓ de pe urma satisfacerii necesitДѓЕЈilor de hrДѓnire.
Nu ne putem Г®ndoi cДѓ am putea compara plДѓcerea
cu neplДѓcerea
Еџi cДѓ am putea determina prisos
ul uneia faЕЈДѓ de cealaltДѓ, aЕџa cum facem cu cГ®Еџtigul
Еџi cu pierderea
.
Dar dacДѓ pesimismul crede cДѓ prisosul este de partea neplДѓcerii Еџi Г®Еџi Г®nchipuie cДѓ, din aceasta, poate trage concluzii asupra nonvalorii vieЕЈii, el comite o greЕџealДѓ, fiindcДѓ face un ca
lcul care Г®n viaЕЈa realДѓ nu se face niciodatДѓ.
DorinЕЈa noastrДѓ se Г®ndreaptДѓ, Г®n fiecare caz aparte, cДѓtre un anumit obiect. Valoarea plДѓcerii pe care ne
-
o oferДѓ satisfacerea va fi, aЕџa dupДѓ cum am vДѓzut, cu atГ®t mai mare, cu cГ®t va fi mai mare cantitatea d
e plДѓcere Г®n XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
raport cu mДѓrimea dorinЕЈei noastre.
2
Dar tot de mДѓrimea dorinЕЈei noastre depinde Еџi cantitatea neplДѓcerii pe care trebuie sДѓ o Г®ndurДѓm pentru a ajunge la plДѓcere. Noi nu comparДѓm cantitatea de neplДѓcere cu aceea a plДѓcerii, ci cu mДѓrimea dorin
ЕЈei noastre. Cel care se bucurДѓ mult de mГ®ncare va trece cu mai multДѓ uЕџurinЕЈДѓ -
datoritДѓ plДѓcerii dintr
-
un viitor mai bun -
peste o perioadДѓ de foame, decГ®t un altul, cДѓruia Г®i lipseЕџte bucuria ce o oferДѓ satisfacerea instinctului de hrДѓnire. Femeia care vrea sДѓ aibДѓ un copil nu comparДѓ plДѓcerea ce rezultДѓ din aceasta cu cantitatea de neplДѓcere ce rezultДѓ din sarcinДѓ, din lДѓuzie, din Г®ngrijirea copilului etc., ci cu dorinЕЈa sa de a avea un copil.
NiciodatДѓ nu aspirДѓm la o plДѓcere abstractДѓ, de o anumitДѓ mДѓ
rime, ci la o satisfacere concretДѓ, cu totul precisДѓ. CГ®nd vrem sДѓ avem o plДѓcere care trebuie satisfДѓcutДѓ cu un anumit lucru sau cu un anumit sentiment, nu putem fi satisfДѓcuЕЈi cu un alt lucru sau cu un alt sentiment, care ne procurДѓ o plДѓcere de aceeaЕџi mДѓrime. Unui om care vrea sДѓ mДѓnГ®nce, nu
-
i putem Г®nlocui plДѓcerea ce i
-
o procurДѓ mГ®ncarea cu o plДѓcere de aceeaЕџi mДѓrime, dar care este produsДѓ de o plimbare. DacДѓ dorinЕЈa noastrДѓ ar nДѓzui, Г®ntr
-
un mod absolut general, sДѓ ajungДѓ la o anumitДѓ cantitate de p
lДѓcere, aceastДѓ dorinЕЈДѓ ar trebui sДѓ amuЕЈeascДѓ de Г®ndatДѓ ce plДѓcerea n
-
ar putea fi atinsДѓ fДѓrДѓ o cantitate de neplДѓcere care sДѓ depДѓЕџeascДѓ, Г®n ceea ce priveЕџte mДѓrimea, pe aceea a plДѓcerii. Dar fiindcДѓ omul tinde sДѓ
-
Еџi satisfacДѓ dorinЕЈele pe o anumitДѓ cale
, aceastДѓ satisfacere este Г®nsoЕЈitДѓ de 2
Aic
i facem abstracЕЈie de cazul Г®n care, prin intensificarea excesivДѓ a plДѓcerii, aceasta se transformДѓ Г®n neplДѓcere.
XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
plДѓcere, chiar Еџi atunci cГ®nd plДѓcerea este obЕЈinutДѓ cu preЕЈul unei neplДѓceri mult mai mari. Prin faptul cДѓ pornirile fiinЕЈelor au o anumitДѓ direcЕЈie Еџi se Г®ndreaptДѓ spre un ЕЈel concret, nu mai avem posibilitatea de a
considera cantitatea de neplДѓcere, pe care o Г®ntГ®lnim pe calea ce duce spre acest ЕЈel, ca un factor tot atГ®t de important. DacДѓ dorinЕЈa este Г®ndeajuns de puternicДѓ, aЕџa Г®ncГ®t sДѓ persiste, Г®ntr
-
o mДѓsurДѓ oarecare, Еџi dupДѓ Г®nvingerea neplДѓcerii, plДѓcerea mai
poate fi gustatДѓ pe deplin. Prin urmare, dorinЕЈa nu face o legДѓturДѓ directДѓ Г®ntre neplДѓcere Еџi plДѓcerea atinsДѓ, ci numai o legДѓturДѓ indirectДѓ, stabilind un raport Г®ntre propria sa mДѓrime Еџi aceea a neplДѓcerii. Nu este vorba sДѓ Еџtim care este mai mare, plДѓ
cerea de atins sau neplДѓcerea, ci dacДѓ dorinЕЈa de a atinge ЕЈelul este sau nu mai mare decГ®t obstacolul neplДѓcerii pe care o Г®ntГ®mpinДѓm. DacДѓ acest obstacol este mai mare decГ®t dorinЕЈa, aceasta din urmДѓ se Г®mpotriveЕџte inevitabilului, slДѓbeЕџte Еџi Г®nceteazДѓ a mai nДѓzui. Prin faptul cДѓ dorinЕЈa urmeazДѓ sДѓ fie satisfДѓcutДѓ Г®ntr
-
un anumit fel, plДѓcerea ce stДѓ Г®n legДѓturДѓ cu ea dobГ®ndeЕџte o Г®nsemnДѓtate care ne dДѓ putinЕЈa ca, dupДѓ ce satisfacerea a avut loc, sДѓ ЕЈinem cont de cantitatea necesarДѓ de neplДѓcere, numai Г®
n mДѓsura Г®n care aceasta a micЕџorat dorinЕЈa noastrДѓ. DacДѓ sГ®nt un prieten pasionat al priveliЕџtilor din naturДѓ, nu voi compara niciodatДѓ direct plДѓcerea pe care o am cГ®nd privesc un peizaj de pe vГ®rful unui munte cu neplДѓcerea obositoarei urcДѓri Еџi coborГ®r
i. MДѓ voi Г®ntreba, Г®nsДѓ, dacДѓ dorinЕЈa mea de a avea o perspectivДѓ de pe un munte, va fi Г®ndeajuns de vie Еџi dupДѓ Г®nvingerea amintitelor greutДѓЕЈi. PlДѓcerea Еџi neplДѓcerea pot fi comparate numai indirect cu ajutorul dorinЕЈei. Prin urmare, nu trebuie sДѓ ne Г®nt
rebДѓm care prisoseЕџte, XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
plДѓcerea sau neplДѓcerea, ci dacДѓ voinЕЈa plДѓcerii este Г®ndeajuns de puternicДѓ pentru a Г®nvinge neplДѓcerea.
O dovadДѓ cДѓ aceastДѓ afirmaЕЈie este justДѓ o constituie Г®mprejurarea cДѓ plДѓcerea este mai mult preЕЈuitДѓ atunci cГ®nd trebuie dobГ®n
ditДѓ printr
-
o mare neplДѓcere, decГ®t atunci cГ®nd ne cade Г®n braЕЈe ca un dar din ceruri. DupДѓ ce suferinЕЈele Еџi chinurile au micЕџorat dorinЕЈele noastre Еџi, apoi, ЕЈinta este, cu toate acestea, atinsДѓ, plДѓcerea noastrДѓ va fi Г®n raport cu cuantumul dorinЕЈei ce a mai rДѓmas cu atГ®t mai mare
.
Acest raport reprezintДѓ Г®nsДѓ, aЕџa cum am arДѓtat, valoarea plДѓcerii
. O altДѓ dovadДѓ ne este datДѓ prin faptul cДѓ fiinЕЈele vii, inclusiv omul, Г®Еџi desfДѓЕџoarДѓ atГ®ta timp instinctele lor cГ®t sГ®nt Г®n stare sДѓ suporte durerile Еџi chin
urile pe care le Г®ntГ®mpinДѓ. Ећi lupta pentru existenЕЈДѓ nu este decГ®t consecinЕЈa acestui fapt. ViaЕЈa tinde sДѓ se dezvolte Еџi renunЕЈДѓ la luptДѓ numai acela ale cДѓrui dorinЕЈe sГ®nt Г®nДѓbuЕџite de puterea greutДѓЕЈilor ce Г®l nДѓpДѓdesc. Fiecare fiinЕЈДѓ vie cautДѓ atГ®t ti
mp hrana, pГ®nДѓ cГ®nd lipsa de hranДѓ Г®i distruge viaЕЈa. Ећi nici omul nu
-
Еџi face seama decГ®t atunci cГ®nd crede, pe drept sau pe nedrept, cДѓ nu poate atinge ЕЈelurile care, dupДѓ pДѓrerea sa, meritau a constitui obiectul strДѓdaniilor sale. Dar cГ®tДѓ vreme mai cred
e cДѓ poate atinge aceste ЕЈeluri -
care, dupДѓ pДѓrerea sa, sГ®nt singurele ЕЈeluri ce meritДѓ a fi atinse -
luptДѓ Г®mpotriva tuturor durerilor Еџi chinurilor. DupДѓ unii, filosofia ar trebui sДѓ trezeascДѓ Г®n om ideea cДѓ voinЕЈa are un sens numai cГ®nd plДѓcerea este m
ai mare decГ®t neplДѓcerea. Potrivit naturii sale, omul vrea sДѓ ajungДѓ la obiectul dorinЕЈei sale, dacДѓ poate suporta neplДѓcerea ce se leagДѓ Г®n mod necesar de acest lucru, oricГ®t de mare ar fi aceastДѓ neplДѓcere. Dar o astfel de filosofie ar fi greЕџitДѓ, fiindc
Дѓ ea face dependentДѓ voinЕЈa omeneascДѓ de o XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
Г®mprejurare (prisosul plДѓcerii faЕЈДѓ de neplДѓcere), pe care, la Г®nceput, omul nu o cunoaЕџte. Etalonul originar al voinЕЈei este dorinЕЈa Еџi dorinЕЈa se realizeazДѓ Г®ntotdeauna cГ®tДѓ vreme nu este Г®mpiedicatДѓ. Calculul p
e care Г®l Г®ntocmeЕџte viaЕЈa -
nu o filosofie raЕЈionalistДѓ -
, cГ®nd trebuie sДѓ avem Г®n vedere, la satisfacerea unei dorinЕЈe, plДѓcerea Еџi neplДѓcerea, Г®l putem compara cu urmДѓtoarea situaЕЈie. DacДѓ, la cumpДѓrarea unei anumite cantitДѓЕЈi de mere, sГ®nt constrГ®ns sДѓ
primesc de douДѓ ori mai multe mere rele decГ®t bune, fiindcДѓ vГ®nzДѓtorul vrea sДѓ se debaraseze de ele, nu voi ezita nici un moment de a lua cu mine merele rele, dacДѓ Г®mi dДѓ mГ®na sДѓ stabilesc valoarea cantitДѓЕЈii mai mici, aceea a merelor bune, atГ®t de sus, Г®
ncГ®t sДѓ pot lua asupra mea, pe lГ®ngДѓ preЕЈul de cumpДѓrare, Еџi cheltuielile de Г®ndepДѓrtare a merelor rele. Din acest exemplu putem dobГ®ndi o idee despre raportul dintre cantitatea de plДѓcere Еџi cantitatea de neplДѓcere, prilejuite de o dorinЕЈДѓ. Eu nu determin
valoarea merelor bune prin aceea cДѓ scad valoarea lor din aceea a merelor rele, ci prin faptul cДѓ merele bune Г®Еџi pДѓstreazДѓ totuЕџi o valoare, cu toatДѓ prezenЕЈa merelor rele.
AЕџa dupДѓ cum atunci cГ®nd consum merele bune nu ЕЈin seama de cele rele, tot aЕџa mДѓ
dДѓruiesc cu totul satisfacerii unei dorinЕЈe, dupДѓ ce m
-
am debarasat de chinurile implicate.
Chiar dacДѓ pesimismul ar avea dreptate cГ®nd afirmДѓ cДѓ Г®n lume existДѓ mai multДѓ neplДѓcere decГ®t plДѓcere, acest lucru nu ar avea nici o influenЕЈДѓ asupra voinЕЈei, cДѓc
i fiinЕЈele vii nДѓzuiesc, cu toate acestea, dupДѓ plДѓcerile ce pot fi atinse. Dovada empiricДѓ a faptului cДѓ durerea depДѓЕџeЕџte bucuria ar fi Г®n mДѓsurДѓ, dacДѓ Г®ntr
-
adevДѓr ar fi aЕџa, sДѓ arate miopia filosofilor care vДѓd XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
valoarea vieЕЈii Г®n prisosul de plДѓcere (eu
demonismul), dar nu ne
-
ar putea Г®nfДѓЕЈiЕџa voinЕЈa ca fiind, Г®n general, iraЕЈionalДѓ; cДѓci aceasta nu se Г®ndreaptДѓ spre un surplus de plДѓcere, ci spre cantitatea de plДѓcere ce mai rДѓmГ®ne dupДѓ ce s
-
a scДѓzut neplДѓcerea. AceastДѓ cantitate de plДѓcere ne apare Г®ncДѓ
mereu ca un ЕЈel vrednic de atins.
S
-
a Г®ncercat a se combate pesimismul afirmГ®ndu
-
se cДѓ este cu neputinЕЈДѓ de a se calcula surplusul de plДѓcere sau de neplДѓcere din lume. La baza oricДѓrui calcul stДѓ faptul cДѓ lucrurile ce intrДѓ Г®n calcul pot fi comparate Г®n
ceea ce priveЕџte mДѓrimea lor. Or, fiecare neplДѓcere Еџi fiecare plДѓcere au o anumitДѓ mДѓrime (tДѓrie Еџi duratДѓ). ГЋn ceea ce priveЕџte mДѓrimea lor, pot fi comparate, cel puЕЈi estimativ, chiar sentimentele de plДѓcere de diferite feluri. Ећtim ce ne Г®ncГ®ntДѓ mai m
ult -
o ЕЈigarДѓ bunДѓ sau o glumДѓ. Prin urmare, nu putem face nici o obiecЕЈie Г®mpotriva comparДѓrii, din punct de vedere al mДѓrimii, a diferitelor feluri de plДѓcere Еџi neplДѓcere. Iar cercetДѓtorul care Еџi
-
a luat sarcina sДѓ determine surplusul de plДѓcere sau ne
plДѓcere din lume pleacДѓ de la premize absolut justificate. Putem arДѓta greЕџelile pesimismului, dar nu este Г®ngДѓduit sДѓ avem Г®ndoieli privind posibilitatea de a estima ЕџtiinЕЈific cantitatea de plДѓcere sau neplДѓcere, prin urmare Г®n legДѓturДѓ cu stabilirea unu
i bilanЕЈ al plДѓcerii. Nu este just sДѓ se afirme Г®nsДѓ cДѓ rezultatele acestui calcul ar avea vreo urmare asupra voinЕЈei omeneЕџti. Cazurile Г®n care valoarea acЕЈiunii noastre depinde de surplusul de plДѓcere sau de neplДѓcere sГ®nt acelea Г®n care obiectele asupra
cДѓrora se Г®ndreaptДѓ acЕЈiunea noastrДѓ ne sГ®nt indiferente. DacДѓ nu
-
i vorba de altceva, decГ®t de a
-
mi procura, la sfГ®rЕџitul muncii mele, o plДѓcere oarecare, printr
-
un joc sau printr
-
o conversaЕЈie uЕџoarДѓ Еџi Г®mi este cu XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
totul indiferent ce fac Г®n acest scop, atunci mДѓ pot Г®ntreba:
cum ajung la cel mai mare surplus de plДѓcere? Eu renunЕЈ, fДѓrДѓ Г®ndoialДѓ, la o acЕЈiune, dacДѓ balanЕЈa Г®nclinДѓ Г®n partea neplДѓcerii. DacДѓ vrem sДѓ cumpДѓrДѓm unui copil o jucДѓrie, la alegerea ei ne gГ®ndim la aceea care Г®i va face copilului cea mai mare bucurie. ГЋn toate celelalte cazuri nu ne hotДѓrГ®m exclusiv dupДѓ bilanЕЈul plДѓcerii.
Prin urmare, atunci cГ®nd moraliЕџtii pesimiЕџti Г®Еџi Г®nchipuie cДѓ, prin dovada ce o fac, anume neplДѓcerea existДѓ Г®ntr
-
o mДѓsurДѓ mai mare decГ®t plДѓcerea, pregДѓtesc te
renul pentru o participare dezinteresatДѓ la munca de promovare a culturii, ei nu au Г®n vedere cДѓ, potrivit naturii sale, voinЕЈa omeneascДѓ nu se lasДѓ influenЕЈatДѓ de aceastДѓ cunoЕџtinЕЈДѓ. StrДѓdania oamenilor se Г®ndreaptДѓ spre cantitatea de satisfacЕЈie ce rezul
tДѓ dupДѓ ce toate dificultДѓЕЈile au fost Г®nvinse. SperanЕЈa de a atinge aceastДѓ satisfacЕЈie constituie temelia activitДѓЕЈii omeneЕџti. Munca fiecДѓruia Еџi Г®ntreaga muncДѓ de promovare a culturii izvorДѓЕџte din aceastДѓ speranЕЈДѓ. Etica pesimistДѓ crede cДѓ trebuie sДѓ vorbeascДѓ despre goana dupДѓ noroc ca despre un lucru de nerealizat, pentru ca omul sДѓ se consacre propriu
-
ziselor sale datorii morale. Dar aceste datorii morale nu sГ®nt altceva decГ®t concrete porniri naturale Еџi imbolduri spirituale; omul nДѓzuieЕџte la sati
sfacerea lor, cu toatДѓ neplДѓcerea pe care ar Г®ntГ®mpina
-
o. AЕџadar, goana dupДѓ fericire, pe care pesimistul vrea s
-
o nimiceascДѓ, nici nu existДѓ. Omul Г®Еџi Г®ndeplineЕџte, Г®nsДѓ, datoriile pe care le are de Г®ndeplinit, fiindcДѓ, potrivit naturii sale, el vrea
sДѓ l
e Г®ndeplineascДѓ, atunci cГ®nd le
-
a recunoscut Г®ntr
-
adevДѓr esenЕЈa. Etica pesimistДѓ afirmДѓ cДѓ omul se poate dedica Г®n viaЕЈДѓ Г®ndatoririlor pe care el le recunoaЕџte ca atare, abia dupДѓ ce a renunЕЈat la strДѓdania dupДѓ plДѓcere. Dar nici o XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
eticДѓ nu poate nДѓscoci v
reodatДѓ alte Г®ndatoriri Г®n viaЕЈДѓ decГ®t acelea de a satisface dorinЕЈele omului Еџi de a Г®mplini idealurile sale morale. Nici o eticДѓ nu poate rДѓpi omului plДѓcerea ce se leagДѓ de Г®mplinirea dorinЕЈelor sale. Pesimistul spune: nu nДѓzui dupДѓ plДѓcere, cДѓci tu nu o poЕЈi atinge niciodatДѓ; nДѓzuieЕџte dupДѓ ceea ce recunoЕџti ca datorie a ta. La aceasta se poate rДѓspunde: acesta este modul de a fi al omului, Еџi dacДѓ se afirmДѓ cДѓ omul nДѓzuieЕџte numai dupДѓ fericire, aceasta nu este decГ®t o nДѓscocire a unei filosofii care u
mblДѓ pe cДѓi greЕџite. Omul nДѓzuieЕџte sДѓ ajungДѓ la satisfacerea dorinЕЈelor nutrite de fiinЕЈa sa Еџi are Г®n vedere obiectele concrete ale nДѓzuinЕЈelor sale, nu o "fericire" abstractДѓ; iar Г®mplinirea lor este pentru el o plДѓcere. CГ®nd etica pesimistДѓ cere ca oam
enii sДѓ nu tindДѓ dupДѓ plДѓcere, ci dupДѓ atingerea celor ce recunosc drept datorie a lor Г®n viaЕЈДѓ, ea pretinde un lucru care coincide cu ceea ce omul vrea
, potrivit naturii sale. Pentru a fi moral, nu este necesar ca omul sДѓ fie mai Г®ntГ®i Г®ntors pe dos de fi
losofie; nu este necesar ca acesta sДѓ se lepede, mai Г®ntГ®i, de natura sa. Moralitatea constДѓ din strДѓdania dupДѓ un ЕЈel pe care l
-
am recunoscut ca fiind Г®ndreptДѓЕЈit; a urmДѓri acest ЕЈel, este un lucru ce se aflДѓ Г®n natura fiinЕЈei omeneЕџti, cГ®tДѓ vreme dorinЕЈa
nu este paralizatДѓ de o neplДѓcere ce se leagДѓ de Г®mplinirea ei. Ећi aceasta este esenЕЈa oricДѓrei voinЕЈe adevДѓrate. Etica nu se Г®ntemeiazДѓ pe nimicirea oricДѓrei strДѓdanii dupДѓ plДѓcere, pentru ca ideile abstracte Еџi anemice sДѓ
-
Еџi poatДѓ instaura domnia lor, a
colo unde nu li se opune o dorinЕЈДѓ puternicДѓ dupДѓ plДѓcerile vieЕЈii, ci pe o voinЕЈДѓ puternicДѓ
Еџi susЕЈinutДѓ de intuiЕЈii ideale, o voinЕЈДѓ care Г®Еџi atinge ЕЈinta chiar dacДѓ drumul Г®i este plin de spini.
Idealurile morale izvorДѓsc din fantezia moralДѓ a XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
omului. E
le se Г®nfДѓptuiesc atunci cГ®nd omul le doreЕџte atГ®t de puternic, Г®ncГ®t poate Г®nvinge durerile Еџi chinurile. Ele sГ®nt intuiЕЈiile sale
, mobilurile de acЕЈiune, care pun Г®n miЕџcare spiritul sДѓu; el le vrea fiindcДѓ Г®n fДѓptuirea lor este cea mai Г®naltДѓ plДѓcere a sa. Omul nu are nevoie ca, mai Г®ntГ®i, etica sДѓ
-
i interzicДѓ sДѓ nДѓzuiascДѓ plДѓcerea, pentru ca apoi sДѓ
-
i porunceascДѓ ceea ce trebuie
sДѓ nДѓzuiascДѓ. El se va strДѓdui sДѓ ajungДѓ la idealuri morale, de Г®ndatДѓ ce fantezia sa moralДѓ este destul de activДѓ, pentru a
-
i
inspira intuiЕЈiile care sДѓ furnizeze voinЕЈei sale tДѓria necesarДѓ de a Г®nvinge obstacolele care se aflДѓ Г®n organismul sДѓu, lucru care, deseori, este Г®nsoЕЈit de o neplДѓcere inerentДѓ.
Cel care nДѓzuieЕџte spre idealuri mai Г®nalte o face fiindcДѓ aceste idealuri
constituie conЕЈinutul fiinЕЈei sale, Еџi Г®nfДѓptuirea lor Г®i procurДѓ o plДѓcere faЕЈДѓ de care plДѓcerea, ce rezultДѓ din satisfacerea pornirilor obiЕџnuite, Г®nseamnДѓ foarte puЕЈin. IdealiЕџtii se dДѓruiesc
spiritual transpunerii idealurilor lor Г®n realitate.
Cel car
e vrea sДѓ nimiceascДѓ plДѓcerea ce rezultДѓ din satisfacerea dorinЕЈelor omeneЕџti, trebuie sДѓ facДѓ mai Г®ntГ®i din om un sclav, care nu acЕЈioneazДѓ fiindcДѓ vrea, ci fiindcДѓ trebuie. CДѓci obЕЈinerea a ceea ce vrem ne face plДѓcere. Ceea ce numim bine, nu este ceea c
e omul trebuie
sДѓ facДѓ, ci ceea ce el vrea
sДѓ facДѓ, atunci cГ®nd aduce Г®n deplinДѓ manifestare Г®ntreaga Еџi adevДѓrata naturДѓ omeneasca. Cel care nu recunoaЕџte acest lucru, trebuie sДѓ alunge din om ceea ce acesta vrea Еџi sДѓ
-
i prescrie din afarДѓ
un nou conЕЈinut
de voinЕЈДѓ.
Omul acordДѓ o valoare Г®mplinirii unei dorinЕЈe, fiindcДѓ ca izvorДѓЕџte din fiinЕЈa sa. Cele atinse Г®Еџi au valoarea lor, fiindcДѓ au fost voite. DacДѓ se neagДѓ valoarea ЕЈelurilor pe care voinЕЈa umanДѓ ca atare Еџi le pune, atunci XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
ЕЈelurile care au valoar
e trebuie luate din ceva ce omul nu vrea.
Etica bazatДѓ pe pesimism izvorДѓЕџte din nesocotirea fanteziei morale. VoinЕЈa poate fi confundatДѓ cu o intensДѓ dorinЕЈДѓ dupДѓ plДѓcere numai de cДѓtre acela care nu crede cДѓ spiritul individual al omului Г®Еџi poate fixa e
l Г®nsuЕџi conЕЈinutul strДѓdaniilor sale. Omul lipsit de fantezie nu creeazДѓ idei morale. Unui asemenea om trebuie sДѓ i se dea aceste idei. Natural, el nДѓzuieЕџte sДѓ
-
Еџi satisfacДѓ poftele interioare, dar de aceasta se Г®ngrijeЕџte natura fizicДѓ. DezvoltДѓrii omulu
i Г®ntreg
Г®i mai aparЕЈin Еџi poftele ce izvorДѓsc din spirit. Numai cГ®nd sГ®ntem de pДѓrere cДѓ omul nu are asemenea pofte, se poate afirma cДѓ trebuie sДѓ le primeascДѓ din afarДѓ. Atunci avem Еџi dreptul sДѓ spunem cДѓ el este obligat sДѓ facДѓ ceea ce nu vrea. Orice m
oralДѓ care pretinde omului sДѓ
-
Еџi Г®nДѓbuЕџe voinЕЈa pentru a Г®mplini o datorie pe care nu o vrea, nu ЕЈine socotealДѓ de omul Г®ntreg
,
ci de un om cДѓruia Г®i lipseЕџte orice capacitate de a avea vreo poftДѓ spiritualДѓ. Pentru omul care a parcurs o evoluЕЈie armonioas
Дѓ, aЕџa
-
numitele idei ale binelui nu se gДѓsesc Г®n afara
, ci Г®n interiorul
sferei fiinЕЈei sale. AcЕЈiunea moralДѓ nu constДѓ din nimicirea unei voinЕЈe proprii Еџi unilaterale, ci dintr
-
o dezvoltare deplinДѓ
a naturii omeneЕџti. Cel care crede cДѓ idealurile morale nu pot fi atinse decГ®t atunci cГ®nd omul nimiceЕџte Г®n sine voinЕЈa individualДѓ, nu Еџtie cДѓ aceste idealuri sГ®nt tot atГ®t de dorite de om ca Еџi satisfacerea aЕџa
-
numitelor porniri animalice.
Nu se poate tДѓgДѓdui cДѓ mai sus caracterizatele concepЕЈii pot fi uЕџor rДѓstДѓlmДѓcite. Oamenilor lipsiЕЈi de maturitatea necesarДѓ Еџi fДѓrДѓ fantezie moralДѓ, le place sДѓ vadДѓ Г®n instinctele naturii lor imperfecte conЕЈinutul deplin XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
al omului Еџi resping toate ideile morale pe care nu le
-
au produs ei, pentru a
-
Еџi putea "trДѓi viaЕЈa" ne
stingheriЕЈi. FireЕџte cДѓ ceea ce este just pentru omul pe deplin evoluat, nu este just pentru omul semi
-
evoluat. Cel care mai are nevoie de educaЕЈie pentru a ajunge pГ®nДѓ acolo Г®ncГ®t natura sa moralДѓ sДѓ perforeze gДѓoacea pasiunilor inferioare, este un om de la care nu se poate pretinde ceea ce este valabil pentru un om matur. Aici, Г®nsДѓ, n
-
am vrut sДѓ arДѓtДѓm ceea ce trebuie sДѓ dobГ®ndeascДѓ omul neevoluat, ci ceea ce se aflДѓ Г®n natura omului matur. CДѓci trebuia sДѓ se facДѓ dovada cДѓ libertatea este cu putinЕЈДѓ; da
r libertatea nu ni se aratДѓ Г®n acЕЈiunile izvorГ®te dintr
-
o necesitate senzorialДѓ ori sufleteascДѓ, ci Г®n acЕЈiuni susЕЈinute de intuiЕЈii spirituale.
Omul ajuns astfel la deplina maturitate Г®Еџi determinДѓ el Г®nsuЕџi valoarea. El nu nДѓzuieЕџte sДѓ ajungДѓ la plДѓcerea
pe care i
-
o oferДѓ Г®n dar natura sau Creatorul, Еџi nu Г®ndeplineЕџte o datorie abstractДѓ, pe care o recunoaЕџte ca atare dupДѓ ce s
-
a debarasat de strДѓdania dupДѓ plДѓcere. El acЕЈioneazДѓ aЕџa cum vrea, adicДѓ Г®n conformitate cu intuiЕЈiile sale etice; Еџi Г®n realiza
rea celor ce vrea, el vede adevДѓrata plДѓcere a vieЕЈii sale. El determinДѓ valoarea vieЕЈii dupДѓ raportul ce se stabileЕџte Г®ntre realizare Еџi strДѓdanie. Morala care Г®nlocuieЕџte voinЕЈa cu simpla poruncДѓ, Г®nclinarea cu simpla datorie, determinДѓ valoarea omului dupДѓ raportul ce se stabileЕџte Г®ntre ceea ce Г®i impune datoria Еџi ceea ce Г®mplineЕџte omul. Ea mДѓsoarДѓ pe om dupДѓ un criteriu ce se aflДѓ Г®n afara fiinЕЈei sale. ConcepЕЈia dezvoltatДѓ aici Г®ndrumДѓ pe om spre propria sa fiinЕЈДѓ. Ea recunoaЕџte ca valoare adevДѓrat
Дѓ a vieЕЈii numai ceea ce omul considerДѓ ca atare, dupДѓ mДѓsura vrerii sale. Ea acceptДѓ tot atГ®t de puЕЈin o valoare a vieЕЈii ce nu a fost recunoscutДѓ de individ, pe cГ®t de puЕЈin acceptДѓ o finalitate XIII. VA
LOAREA VIEЕўII
a vieЕЈii ce nu izvorДѓЕџte din acesta. Ea vede Г®n individ, pr
ivit sub unghiul fiinЕЈei sale multilaterale, pe propriul sДѓu stДѓpГ®n Еџi pe propriul sДѓu apreciator.
Adaos la noua ediЕЈie (1918)
. Cele prezentate Г®n acest capitol pot fi greЕџit interpretate dacДѓ ЕЈinem neapДѓrat la urmДѓtoarea obiecЕЈie aparentДѓ: voinЕЈa omului,
ca atare, este ceva lipsit de raЕЈiune, absurd; trebuie sДѓ i se arate aceastДѓ absurditate Еџi omul va recunoaЕџte cДѓ ЕЈelul strДѓdaniilor etice ar trebui sДѓ constea dintr
-
o totalДѓ eliberare de voinЕЈДѓ. O astfel de obiecЕЈie aparentДѓ mi
-
a fost fДѓcutДѓ de o persona
litate competentДѓ, care mi
-
a spus cДѓ este misiunea filosofilor de a face ceea ce, Г®n absenЕЈa gГ®ndirii, au neglijat a face animalele Еџi majoritatea oamenilor: un bilanЕЈ real al vieЕЈii. Cu toate acestea, cel care face aceastДѓ obiecЕЈie nu Г®Еџi dДѓ seama de prob
lema principalДѓ: dacДѓ vrem ca libertatea sДѓ devinДѓ o realitate, voinЕЈa din natura omeneascДѓ trebuie purtatДѓ de gГ®ndirea intuitivДѓ. RezultДѓ Г®nsДѓ, totodatДѓ, cДѓ voinЕЈa poate fi determinatДѓ Еџi de altceva decГ®t de intuiЕЈie, dar moralitatea Еџi valoarea sa rezult
Дѓ numai
din realizarea liberДѓ a intuiЕЈiilor, realizare ce izvorДѓЕџte din fiinЕЈa omului. Individualismul etic este capabil sДѓ prezinte moralitatea Г®n toatДѓ demnitatea ei, cДѓci el nu este de pДѓrerea cДѓ adevДѓrata moralitate constДѓ Г®ntr
-
un acord exterior, pe ca
re l
-
am stabili Г®ntre voinЕЈДѓ Еџi o normДѓ oarecare, ci din aceea ce ia naЕџtere din om, atunci cГ®nd voinЕЈa moralДѓ devine o parte constitutivДѓ a fiinЕЈei sale integrale, aЕџa Г®ncГ®t a sДѓvГ®rЕџi o imoralitate Г®nseamnДѓ pentru el o ciuntire, o schilodire a fiinЕЈei sal
e.
XIV. INDIVIDUALITATE ЕћI SPECIE
REALITATEA LIBERTД‚ЕўII
XIV. INDIVIDUALITATE
ЕћI SPECIE
C
oncepЕЈia dupДѓ care omul este considerat ca o individualitate liberДѓ, bazatДѓ exclusiv pe sine Г®nsuЕџi, este combДѓtutДѓ, Г®n aparenЕЈДѓ, de faptul cДѓ acesta ni se prezintДѓ ca membru al unui tot unitar (r
asДѓ, seminЕЈie, popor, familie, sex masculin Еџi feminin) Еџi cДѓ acЕЈioneazДѓ Г®n cadrul unui tot (stat, bisericДѓ etc.). El poartДѓ Г®nsuЕџirile generale ale caracterului ce Г®l are comunitatea de care aparЕЈine Еџi dДѓ acЕЈiunilor sale un conЕЈinut care este determinat de locul ocupat de om Г®n cadrul unei mulЕЈimi de oameni.
Este cu putinЕЈДѓ a mai vorbi, pe lГ®ngДѓ toate acestea, despre individualitate? Mai putem considera pe om ca un tot Г®n sine, cГ®nd el Г®Еџi trage originea dintr
-
un Г®ntreg Еџi se Г®ncorporeazДѓ unui Г®ntreg?
Mem
brul unui Г®ntreg este determinat, Г®n ceea ce priveЕџte Г®nsuЕџirile Еџi funcЕЈiile sale, de acest Г®ntreg. Un popor este un Г®ntreg Еџi oamenii care aparЕЈin de el au particularitДѓЕЈile ce rezidДѓ Г®n fiinЕЈa poporului. Felul de a fi Еџi de a se manifesta al individului
depinde de caracterul poporului. Prin aceasta fizionomia Еџi fapta omului particular capДѓtДѓ ceva din caracterele speciei. DacДѓ Г®ntrebДѓm de ce un lucru sau altul ni se prezintДѓ la un om aЕџa sau aЕџa, vom fi conduЕџi de la fiinЕЈa particularДѓ la specie. Abia ac
easta ne explicДѓ motivul pentru care apare ceva la om, Г®n forma observatДѓ de noi.
XIV. INDIVIDUALITATE ЕћI SPECIE
De aceste Г®nsuЕџiri ale speciei, Г®nsДѓ, omul se elibereazДѓ. CДѓci, atunci cГ®nd sГ®nt trДѓite just, Г®nsuЕџirile de specie ale omului nu sГ®nt ceva care sa
-
i Г®ngrДѓdeascДѓ libertatea, Еџ
i acest lucru nu trebuie sДѓ aibДѓ loc prin nici o organizare artificialДѓ. Omul dezvoltДѓ Г®n sine Г®nsuЕџiri Еџi funcЕЈiuni al cДѓror motiv determinant nu
-
l putem cДѓuta decГ®t Г®n el Г®nsuЕџi. ГЋnsuЕџirile de specie Г®i servesc numai ca mijloc pentru a
-
Еџi exprima Г®n ele fiinЕЈa sa particularДѓ. ParticularitДѓЕЈile pe care le
-
a primit de la naturДѓ, omul le foloseЕџte numai ca bazДѓ, Еџi le dДѓ forma corespunzДѓtoare fiinЕЈei sale. De aceea ar fi zadarnic sДѓ cДѓutДѓm motivele manifestДѓrilor sale Г®n legile speciei, cДѓci avem de
-
a face c
u un individ care poate fi explicat numai prin sine Г®nsuЕџi. DacДѓ un om a reuЕџit sДѓ se elibereze de Г®nsuЕџirile de specie, iar noi am continua Еџi dupДѓ aceea sДѓ explicДѓm toate Г®nsuЕџirile sale din caracterul speciei, Г®nseamnДѓ cДѓ nu avem nici un organ pentru a sesiza ceea ce este individual.
Este imposibil sДѓ Г®nЕЈelegem Г®n Г®ntregime un om, dacДѓ pornim Г®n examinarea lui de la noЕЈiunea speciei. ГЋndДѓrДѓtnicia cea mai mare o Г®ntГ®lnim Г®n aceastДѓ examinare a omului atunci cГ®nd este vorba de sexul uman. Aproape Г®ntotdeau
na bДѓrbatul vede Г®n femeie Еџi femeia vede Г®n bДѓrbat prea mult din caracterul general al sexului Еџi prea puЕЈin din acela al individualitДѓЕЈii. ГЋn viaЕЈa practicДѓ, acest lucru dДѓuneazДѓ bДѓrbaЕЈilor mai puЕЈin decГ®t femeilor. Ећi dacДѓ poziЕЈia socialДѓ a femeii este foarte adesea atГ®t de nedemnДѓ, se datoreazДѓ faptului cДѓ, Г®n anumite privinЕЈe, ea nu este condiЕЈionatДѓ -
aЕџa cum ar trebui sДѓ fie -
de particularitДѓЕЈile individuale ale femeii, ci de ideile generale pe care oamenii Еџi le fac despre necesitДѓЕЈile Еџi despre at
ribuЕЈiile naturale ale femeii. ГЋndeletnicirile din XIV. INDIVIDUALITATE ЕћI SPECIE
viaЕЈa bДѓrbatului sГ®nt condiЕЈionate de Г®nclinaЕЈiile Еџi facultДѓЕЈile individuale ale acestuia, pe cГ®nd acelea ale femeii trebuie sДѓ depindДѓ exclusiv de faptul cДѓ este femeie. Femeia trebuie sДѓ fie sclavul Г®ns
uЕџirilor de specie, a feminismului general. CГ®tДѓ vreme bДѓrbaЕЈii mai discutДѓ Г®ncДѓ dacДѓ "potrivit predispoziЕЈiilor sale naturale" femeia poate sau nu Г®mbrДѓЕЈiЕџa o anumitДѓ carierДѓ, aЕџa
-
numita problemДѓ femininДѓ nu poate depДѓЕџi cel mai elementar stadiu al ei. SДѓ
lДѓsДѓm pe seama femeii sДѓ aprecieze, dupДѓ natura sa, ceea ce vrea sДѓ facДѓ Еџi ceea ce poate face. DacДѓ este adevДѓrat cДѓ femeile nu sГ®nt capabile decГ®t pentru funcЕЈiile ce li s
-
au Г®ncredinЕЈat pГ®nДѓ acum, ele nici nu vor ajunge, prin ele Г®nsele, sДѓ ocupe alte funcЕЈii. Trebuie, Г®nsДѓ, ca ele Г®nsele sДѓ aibДѓ dreptul de a hotДѓrГ® ceea ce stДѓ Г®n natura lor. Celor care se Г®ngrozesc de zguduitura prin care ar trece orГ®nduirea socialДѓ atunci cГ®nd femeile nu vor mai fi considerate ca exemplare ale unei specii, ci ca indiv
idualitДѓЕЈi, acelora trebuie sДѓ li se rДѓspundДѓ cДѓ o stare socialДѓ Г®n care o jumДѓtate de omenire duce o existenЕЈДѓ nedemnДѓ de om este Г®nsetatДѓ dupДѓ o Г®mbunДѓtДѓЕЈire.
1
1
ГЋn ceea ce priveЕџte expunerile de mai sus, mi s
-
a obiectat Г®ndatДѓ dupДѓ apariЕЈia acestei cДѓrЕЈi (1894) cДѓ Г®n cadrul Г®nsuЕџirilor speciei, femei
a se poale manifesta mult mai individual Еџi mai liber decГ®t bДѓrbatul, care este dezindividualizat, la Г®nceput de ЕџcoalДѓ, iar apoi de armatДѓ Еџi carierДѓ. Ећtiu cДѓ aceastДѓ obiecЕЈie poate fi adusДѓ astДѓzi mai mult ca oricГ®nd. Cu toate acestea, frazele de mai sus
trebuie sДѓ rДѓmГ®nДѓ Еџi aЕџ vrea sДѓ sper cДѓ se vor gДѓsi Еџi cititori care sДѓ Г®nЕЈeleagДѓ cДѓ o astfel de obiecЕЈie se bate cap Г®n cap cu ideea de libertate, aЕџa cum a fost dezvoltatДѓ Г®n aceastДѓ carte, Еџi care vor judeca frazele mele de mai sus dupДѓ alte criterii d
ecГ®t acelea ale dezindividualizДѓrii bДѓrbaЕЈilor prin ЕџcoalДѓ Еџi profesie.
XIV. INDIVIDUALITATE ЕћI SPECIE
Cel care judecДѓ pe oameni dupДѓ caracterele de specie a ajuns tocmai la limitele dincolo de car
e aceЕџtia Г®ncep a fi fiinЕЈe a cДѓror manifestare se Г®ntemeiazДѓ pe o autodeterminare liberДѓ. Ceea ce se gДѓseЕџte sub aceste limite poate fi, natural, obiectul examinДѓrii ЕџtiinЕЈifice. ParticularitДѓЕЈile rasei, ale seminЕЈiei, ale poporului Еџi ale sexului constit
uie obiectul unor ЕџtiinЕЈe aparte. ГЋn imaginea generalДѓ ce rezultДѓ de pe urma unei astfel de examinДѓri ЕџtiinЕЈifice, s
-
ar putea regДѓsi numai oameni care ar vrea sДѓ trДѓiascДѓ doar ca niЕџte exemplare ale speciei. Dar toate aceste ЕџtiinЕЈe nu pot rДѓzbi pГ®nДѓ la co
nЕЈinutul particular al individualitДѓЕЈii. Acolo unde Г®ncepe domeniul libertДѓЕЈii (de gГ®ndire Еџi de acЕЈiune), Г®nceteazДѓ determinarea individului prin legile speciei. ConЕЈinutul conceptual pe care gГ®ndirea omului trebuie sДѓ
-
l punДѓ Г®n legДѓturДѓ cu percepЕЈia, pen
tru a ajunge la realitatea deplinДѓ (comparДѓ cu Capitolul V), nu
-
l poate stabili nimeni o datДѓ pentru totdeauna Еџi sДѓ
-
l lase apoi drept moЕџtenire omenirii. Individul trebuie sДѓ
-
Еџi dobГ®ndeascДѓ noЕЈiunile prin propria sa intuiЕЈie. Felul Г®n care acesta gГ®ndeЕџte
nu se poate deduce din ideea de specie. ГЋn aceastДѓ privinЕЈДѓ, hotДѓrГ®tor este numai individul. Tot atГ®t de puЕЈin pot fi determinate din caracterele generale ale oamenilor ЕЈelurile concrete pe care individul vrea sДѓ le punДѓ Г®n faЕЈa voinЕЈei sale. Cel care vre
a sДѓ Г®nЕЈeleagДѓ individul, trebuie sДѓ pДѓtrundДѓ Г®n fiinЕЈa particularДѓ a acestuia Еџi sДѓ nu se opreascДѓ la particularitДѓЕЈile tipice. ГЋn acest sens, fiecare om particular este o problemДѓ. Ећi orice ЕџtiinЕЈДѓ care se ocupДѓ cu idei Еџi noЕЈiuni abstracte despre specie
, este numai o pregДѓtire pentru cunoЕџtinЕЈa de care avem parte atunci cГ®nd o individualitate omeneascДѓ ne Г®mpДѓrtДѓЕџeЕџte felul ei de a vedea lumea, Еџi pe care o dobГ®ndim, pe de XIV. INDIVIDUALITATE ЕћI SPECIE
altДѓ parte, din conЕЈinutul voinЕЈei sale. ГЋn momentul Г®n care am ajuns la sentiment
ul "aici avem de
-
a face cu un om care s
-
a eliberat de gГ®ndirea tipicДѓ Еџi de voinЕЈa de specie", Г®n acel moment, dacДѓ vrem sДѓ Г®nЕЈelegem fiinЕЈa acestui om, trebuie sДѓ Г®ncetДѓm sДѓ mai recurgem la vreo noЕЈiune din spiritul nostru. CunoaЕџterea constДѓ din unirea n
oЕЈiunii cu percepЕЈia, prin gГ®ndire. ГЋn cazul tuturor celorlalte obiecte, observatorul trebuie sДѓ dobГ®ndeascДѓ noЕЈiunile cu ajutorul intuiЕЈiei sale. La Г®nЕЈelegerea unei individualitДѓЕЈi libere Г®nsДѓ, este vorba numai de a primi Г®n spiritul nostru, sub o formДѓ purДѓ (fДѓrДѓ amestecul propriului nostru conЕЈinut de noЕЈiuni), noЕЈiunile acestei individualitДѓЕЈi, dupДѓ care ea se autodeterminДѓ. Oamenii care, pentru a
-
Еџi forma o judecatДѓ despre un semen al lor, recurg numaidecГ®t la propriile lor noЕЈiuni, nu vor putea ajung
e niciodatДѓ la Г®nЕЈelegerea unei individualitДѓЕЈi. AЕџa cum individualitatea liberДѓ se elibereazДѓ de particularitДѓЕЈile speciei, tot aЕџa trebuie sДѓ se elibereze Еџi cunoaЕџterea de felul Г®n care sГ®nt Г®nЕЈelese caracteristicile de
specie.
Omul poate fi considerat ca un spirit liber Г®n cadrul unei comunitДѓЕЈi omeneЕџti, numai Г®n mДѓsura Г®n care s
-
a eliberat -
Г®n modul arДѓtat -
de caracterele de specie. Nici un om nu este Г®n Г®ntregime specie, nici unul nu este cu totul individualitate. Dar treptat
-
treptat fiecare om Г®nd
epДѓrteazДѓ din fiinЕЈa sa o parte, mai mare sau mai micДѓ, din caracterele de specie ale vieЕЈii sale animalice Еџi din constrГ®ngerile pe care legile autoritДѓЕЈilor omeneЕџti le exercitДѓ asupra sa.
ГЋn ceea ce priveЕџte, Г®nsДѓ, acea parte din fiinЕЈa omeneascДѓ pentru
care omul Г®ncДѓ nu a putut cuceri o astfel de libertate, el constituie un membru al XIV. INDIVIDUALITATE ЕћI SPECIE
organismului natural Еџi spiritual. El trДѓieЕџte, Г®n aceastДѓ privinЕЈДѓ, aЕџa cum vede la alЕЈii, sau cum aceЕџtia Г®i poruncesc. Valoare eticДѓ, Г®n adevДѓratul sens al cuvГ®ntului, a
re numai acea parte a acЕЈiunilor sale care izvorДѓsc din intuiЕЈiile sale. Instinctele morale pe care le
-
a dobГ®ndit prin moЕџtenirea instinctelor sociale, devin etice abia dupДѓ ce le
-
a primit Г®n intuiЕЈiile sale. Din intuiЕЈiile etice individuale Еџi din primire
a acestora Г®n comunitДѓЕЈile omeneЕџti izvorДѓsc toate manifestДѓrile morale ale omenirii. Se mai poate spune: viaЕЈa moralДѓ a omenirii constДѓ din suma totalДѓ a producЕЈiilor fanteziei morale de care sГ®nt Г®n stare indivizii umani liberi. Aceasta este concluzia mo
nismului.
CONSECINЕўELE MONISMULUI
ULTIMELE PROBLEME
CONSECINЕўELE MONISMULUI
C
oncepЕЈia unitarДѓ despre lume, adicДѓ monismul Г®nfДѓЕЈiЕџat aici, Г®Еџi extrage principiile de care are trebuinЕЈДѓ pentru a explica lumea, din experienЕЈa omeneascДѓ. Izvoarele acЕЈiunii, monismul
le cautДѓ tot Г®nДѓuntrul lumii experimentale, cu alte cuvinte Г®n natura umanДѓ accesibilДѓ cunoaЕџterii de sine, Еџi anume Г®n fantezia moralДѓ. El refuzДѓ sДѓ caute -
prin deducЕЈii abstracte -
Г®n afara
lumii experimentale, a lumii ce existДѓ pentru percepere Еџi gГ®n
dire, ultimele principii ale acestei lumi. Pentru monism, unitatea pe care observaЕЈia gГ®nditoare, ce poate fi trДѓitДѓ, o stabileЕџte Г®n multiplicitatea variatДѓ a percepЕЈiilor, este, Г®n acelaЕџi timp, unitatea pe care o rГ®vneЕџte cunoaЕџterea omeneascДѓ Еџi prin c
are ea cautДѓ intrare Г®n domeniile fizice Еџi spirituale ale lumii. Cel care cautДѓ sДѓ gДѓseascДѓ o altДѓ unitate, dincolo de cea aflatДѓ pe aceastДѓ cale, face doar dovada cДѓ nu cunoaЕџte concordanЕЈa ce existДѓ Г®ntre lucrurile descoperite de gГ®ndire Еџi acelea spre care se Г®ndreaptДѓ impulsurile de cunoaЕџtere ale omului. Individul, Г®ntr
-
adevДѓr, nu este separat de lume. El este o parte din lume, Еџi, de fapt, cosmosul constituie un tot, care este discontinuu (Г®ntrerupt) numai pentru percepЕЈia noastrДѓ. Pe aceastДѓ parte o
considerДѓm, la Г®nceput, ca o fiinЕЈДѓ de sine stДѓtДѓtoare, fiindcДѓ nu vedem curelele de transmisie Еџi frГ®nghiile prin care forЕЈele fundamentale ale cosmosului CONSECINЕўELE MONISMULUI
pun Г®n miЕџcare roata vieЕЈii noastre. Cel care rДѓmГ®ne la acest punct de vedere va considera partea u
nui Г®ntreg drept o fiinЕЈДѓ de sine stДѓtДѓtoare, o monadДѓ care, pe o cale oarecare, primeЕџte din afarДѓ Еџtiri despre restul lumii. Monismul despre care vorbim aici ne aratДѓ cДѓ independenЕЈa poate fi crezutДѓ numai cГ®tДѓ vreme percepЕЈiile n
-
au fost Г®ncДѓ cuprinse p
rin gГ®ndire Г®n reЕЈeaua lumii noЕЈiunilor. DacДѓ acest lucru se Г®ntГ®mplДѓ, partea de existenЕЈДѓ ni se dezvДѓluie ca o purДѓ iluzie a percepЕЈiei
. Omul Г®Еџi poate gДѓsi existenЕЈa sa totalДѓ Еџi de sine stДѓtДѓtoare Г®n univers numai prin gГ®ndirea intuitivДѓ. GГ®ndirea nimic
eЕџte aparenЕЈa percepЕЈiei Еџi integreazДѓ existenЕЈa noastrДѓ individualДѓ Г®n viaЕЈa cosmosului. Unitatea lumii noЕЈiunilor, care conЕЈine Г®n sine percepЕЈiile obiective, cuprinde Г®n sine Еџi conЕЈinutul personalitДѓЕЈii noastre subiective. GГ®ndirea ne dДѓ adevДѓrata Г®nfДѓ
ЕЈiЕџare a realitДѓЕЈii, ca o unitate Г®ncheiatДѓ Г®n sine, Г®n timp ce diversitatea percepЕЈiilor este numai o aparenЕЈДѓ condiЕЈionatДѓ de organizarea noastrДѓ (comparДѓ cu Capitolul X). Еўinta gГ®ndirii omeneЕџti a fost Г®n toate vremurile sДѓ cunoascДѓ realitatea faЕЈДѓ de a
parenЕЈa percepЕЈiei. Prin descoperirea legilor Еџi a raporturilor ce existДѓ Г®ntre percepЕЈii, ЕџtiinЕЈa s
-
a strДѓduit sДѓ arate cДѓ acestea ar constitui realitatea. Dar acolo unde oamenii erau de pДѓrerea cДѓ raporturile stabilite
de gГ®ndirea omeneascДѓ au numai o se
mnificaЕЈie subiectivДѓ, au cДѓutat adevДѓrata temelie a unitДѓЕЈii Г®n obiecte situate dincolo de lumea noastrДѓ experimentalДѓ (un Dumnezeu ipotetic, voinЕЈa, spiritul absolut etc.). Ећi, bazaЕЈi pe aceasta pДѓrere, ei s
-
au strДѓduit ca, alДѓturi de ЕџtiinЕЈa realitДѓЕЈilo
r din lumea experimentalДѓ, sДѓ ajungДѓ la o a doua ЕџtiinЕЈДѓ, care trece dincolo de experienЕЈДѓ Еџi descoperДѓ legДѓtura dintre lumea experimentalДѓ Еџi CONSECINЕўELE MONISMULUI
realitatea inaccesibilДѓ experienЕЈei (nu prin trДѓire, ci printr
-
o metafizicДѓ fundamentatДѓ pe deducЕЈii). Din acest punct de vedere se considerДѓ cДѓ ordinea cosmicДѓ poate fi Г®nЕЈeleasДѓ cu gГ®ndirea, pentru cДѓ lumea a fost creatДѓ de fiinЕЈa originarДѓ, dupДѓ legi logice, Еџi se considera cДѓ motivul acЕЈiunilor noastre s
-
ar afla Г®n voinЕЈa fiinЕЈei originare. Nu se recunoЕџtea, Г®nsДѓ
, cДѓ gГ®ndirea cuprinde, Г®n acelaЕџi timp, elemente subiective Еџi obiective, Еџi cДѓ realitatea totalДѓ ne este datДѓ Г®n unirea percepЕЈiei cu noЕЈiunea. Numai atГ®ta timp cГ®t considerДѓm Г®n formДѓ abstractДѓ legile ce strДѓbat Еџi determinДѓ percepЕЈia, avem de a face, d
e fapt, cu ceva pur subiectiv. Dar conЕЈinutul noЕЈiunii, pe care Г®l dobГ®ndim Еџi Г®l alДѓturДѓm percepЕЈiei cu ajutorul gГ®ndirii, nu este subiectiv. Acest conЕЈinut nu este luat din subiect, ci din realitate. El este acea parte a realitДѓЕЈii care nu poate fi dobГ®n
ditДѓ prin percepere. El este o experienЕЈДѓ, dar nu o experienЕЈДѓ mijlocitДѓ prin percepЕЈie. Cel care nu
-
Еџi poate reprezenta cДѓ noЕЈiunea este o realitate, acela nu se gГ®ndeЕџte decГ®t la forma abstractДѓ a acesteia, aЕџa cum a reЕЈinut
-
o Г®n spiritul sДѓu. Dar, Г®ntoc
mai ca percepЕЈia, noЕЈiunea se gДѓseЕџte Г®ntr
-
o astfel de izolare numai datoritДѓ organizДѓrii noastre. Luat Г®n mod izolat, nici pomul pe care Г®l percep nu are existenЕЈДѓ. El este, Г®n marele angrenaj al naturii, numai un component, Еџi existenЕЈa sa este posibilДѓ numai Г®ntr
-
o Г®nlДѓnЕЈuire realДѓ cu aceasta. O noЕЈiune abstractДѓ are tot atГ®t de puЕЈinДѓ realitate Г®n sine cГ®t are Еџi percepЕЈia. PercepЕЈia este acea parte a realitДѓЕЈii care ne este datДѓ Г®n mod obiectiv, iar noЕЈiunea este acea parte a realitДѓЕЈii care ne este da
tДѓ Г®n mod subiectiv (prin intuiЕЈie, comparДѓ cu Capitolul V). Organizarea noastrДѓ spiritualДѓ desparte realitatea Г®n aceЕџti doi factori. De unul luДѓm cunoЕџtinЕЈДѓ prin actul de CONSECINЕўELE MONISMULUI
percepЕЈie, iar de celДѓlalt -
prin intuiЕЈie. Abia unirea acestor doi factori ne dДѓ r
ealitatea Г®ntreagДѓ, adicДѓ percepЕЈia ce se Г®ncadreazДѓ organic Г®n univers. DacДѓ avem Г®n vedere numai percepЕЈia, nu avem Г®n vedere realitatea, ci un haos incoerent; dacДѓ vorbim numai despre legile care guverneazДѓ percepЕЈiile, ne referim la simple noЕЈiuni abst
racte. Nu noЕЈiunea abstractДѓ cuprinde realitatea, ci realitatea este cuprinsДѓ de observaЕЈia gГ®nditoare, care nu examineazДѓ Г®n mod unilateral nici noЕЈiunea Еџi nici percepЕЈia, ci legДѓtura dintre acestea douДѓ.
Nici cel mai ortodox idealist subiectiv nu va tДѓg
Дѓdui cДѓ trДѓim Г®n realitate, cДѓ existenЕЈa noastrДѓ realДѓ Г®Еџi are rДѓdДѓcinile Г®n realitate. El va contesta, doar, cДѓ putem ajunge sДѓ cunoaЕџtem Г®n mod ideal ceea ce trДѓim Г®n mod real. FaЕЈДѓ de aceasta, monismul ne aratДѓ cДѓ gГ®ndirea nu este nici subiectivДѓ, nici obiectivДѓ, ci un principiu care Г®mbrДѓЕЈiЕџeazДѓ ambele laturi ale realitДѓЕЈii. ГЋn observaЕЈia gГ®nditoare sДѓvГ®rЕџim un proces care aparЕЈine, el Г®nsuЕџi, domeniului faptelor reale. Noi Г®nvingem prin gГ®ndire unilateralitatea percepЕЈiei pure, chiar Еџi Г®n interiorul e
xperienЕЈei. Noi nu putem nДѓscoci fiinЕЈa realitДѓЕЈii prin ipoteze conceptuale abstracte (prin reflecЕЈii pur conceptuale), dar, gДѓsind ideile corespunzДѓtoare percepЕЈiilor, noi trДѓim
Г®n realitate. Monismul nu cautДѓ, alДѓturi de lumea experimentalДѓ, o lume neexp
erimentalДѓ (o lume de dincolo), ci el vede Г®n noЕЈiune Еџi percepЕЈie realitatea. El nu construieЕџte o metafizicДѓ din noЕЈiuni pur abstracte, cДѓci Г®n noЕЈiuni el vede numai una
din laturile realitДѓЕЈii, latura care rДѓmГ®ne ascunsДѓ percepЕЈiei, dar care are sens nu
mai Г®n legДѓturДѓ cu percepЕЈia. Dar monismul trezeЕџte Г®n om convingerea cДѓ el trДѓieЕџte Г®n lumea realitДѓЕЈii Еџi cДѓ nu trebuie sДѓ caute Г®n afara lumii o realitate CONSECINЕўELE MONISMULUI
superioarДѓ, o realitate ce nu poate fi trДѓitДѓ. El se abЕЈine a cДѓuta realitatea absolutДѓ Г®n altДѓ pa
rte decГ®t Г®n experienЕЈДѓ, cДѓci el gДѓseЕџte realitatea Г®n Г®nsuЕџi conЕЈinutul experienЕЈei. Ећi aceastДѓ realitate Г®l mulЕЈumeЕџte, cДѓci el Еџtie cДѓ gГ®ndirea are puterea de a o garanta. Ceea ce dualismul cautДѓ abia Г®n dosul lumii observaЕЈiilor, monismul gДѓseЕџte chiar
Г®n aceastДѓ lume. Monismul ne aratДѓ cДѓ omul cuprinde, prin cunoaЕџterea sa, realitatea Г®n adevДѓrata sa Г®nfДѓЕЈiЕџare, Еџi nu Г®ntr
-
o imagine subiectivДѓ care s
-
ar interpune Г®ntre el Еџi realitate. Pentru monism, conЕЈinutul conceptual al lumii este acelaЕџi pentru t
oЕЈi indivizii umani (comparДѓ cu Capitolul V). DupДѓ principiile moniste, un individ uman considerДѓ pe un altul ca pe un semen al sДѓu, cДѓci Г®n acesta se manifestДѓ acelaЕџi conЕЈinut universal ca Еџi Г®n el. ГЋn lumea unitarДѓ a noЕЈiunilor nu existДѓ atГ®tea noЕЈiuni de leu cГ®ЕЈi indivizi existДѓ, care se gГ®ndesc la un leu, ci existДѓ numai una
singurДѓ. Ећi noЕЈiunea pe care A o alДѓturДѓ percepЕЈiei leului este aceeaЕџi noЕЈiune pe care o alДѓturДѓ Еџi B, cu deosebirea doar cДѓ este conceputДѓ de un alt subiect perceptor (comparДѓ cu
Capitolul V). GГ®ndirea duce toЕЈi subiecЕЈii perceptori la unitatea idealДѓ, comunДѓ tuturor multiplicitДѓЕЈilor. Lumea unitarДѓ a ideilor se manifestДѓ Г®n ei ca Г®ntr
-
o multiplicitate de indivizi. CГ®t timp omul ia cunoЕџtinЕЈДѓ de el Г®nsuЕџi numai prin autopercepЕЈie,
el se considerДѓ ca fiinЕЈДѓ separatДѓ, dar de Г®ndatДѓ ce Г®Еџi Г®ndreaptДѓ privirea spre lumea idealДѓ, care lumineazДѓ Г®n interiorul lui
Еџi care Г®nlДѓturДѓ orice separatism, el vede luminГ®nd viu Г®n el realitatea absolutДѓ. Dualismul defineЕџte fiinЕЈa originarДѓ divinДѓ ca fiind acea fiinЕЈДѓ care strДѓbate Еџi trДѓieЕџte Г®n toЕЈi oamenii. Monismul gДѓseЕџte aceastДѓ viaЕЈДѓ divinДѓ care strДѓbate totul Г®n realitatea Г®nsДѓЕџi. ConЕЈinutul ideal al unui alt om este Еџi al meu, Еџi eu Г®l consider ca un altul numai CONSECINЕўELE MONISMULUI
cГ®tДѓ vreme Г®l percep, dar Г®n
cetez a
-
l considera ca atare, de Г®ndatДѓ ce gГ®ndesc. Fiecare om cuprinde cu gГ®ndirea sa numai o parte din lumea totalДѓ a ideilor, Еџi aceasta face ca indivizii sДѓ se deosebeascДѓ Еџi Г®n ceea ce priveЕџte conЕЈinutul real al gГ®ndirii lor. Dar aceste conЕЈinuturi f
ormeazДѓ un tot de sine stДѓtДѓtor, care cuprinde Г®n sine conЕЈinuturile de gГ®ndire ale tuturor oamenilor. Prin urmare, omul cuprinde cu gГ®ndirea fiinЕЈa originarДѓ Еџi comunДѓ, care
-
i strДѓbate pe toЕЈi oamenii. ViaЕЈa umplutДѓ de fapt cu conЕЈinuturi de gГ®ndire este,
Г®n acelaЕџi timp, viaЕЈa Г®n Dumnezeu. Presupusa lume de dincolo, doar dedusДѓ Еџi inaccesibilДѓ trДѓirii, se bazeazДѓ pe greЕџita Г®nЕЈelegere a celor ce cred cДѓ lumea de dincoace nu are Г®n sine temeiul existenЕЈei sale. Ei nu recunosc cДѓ Г®n gГ®ndire gДѓsesc ceea ce l
e lipseЕџte pentru a explica percepЕЈia. De aceea, Г®nsДѓ, toate conЕЈinuturile pe care filosofiile speculative le
-
au dat la ivealДѓ sГ®nt Г®mprumutate din realitatea ce ne este datДѓ. Dumnezeul acceptat pe baza unor concluzii abstracte nu este decГ®t un om transpus
Г®ntr
-
o lume de dincolo; voinЕЈa de care a vorbit Schopenhauer nu este decГ®t voinЕЈa omeneascДѓ sub o forma absolutДѓ; inconЕџtienta fiinЕЈДѓ originarДѓ a lui Hartmann, care constДѓ din idee Еџi voinЕЈДѓ, nu este decГ®t o combinare a douДѓ abstracЕЈii luate din domeniul experienЕЈei. Exact acelaЕџi lucru se poate spune despre toate celelalte principii metafizice care nu se Г®ntemeiazДѓ pe experienЕЈa gГ®ndirii.
Spiritul omenesc nu trece niciodatДѓ dincolo de realitatea Г®n care trДѓim, Еџi nici nu are nevoie sДѓ facДѓ acest lucru, fi
indcДѓ Г®n aceastДѓ lume omul gДѓseЕџte toate elementele de care are nevoie pentru a o explica. DacДѓ, Г®n cele din urmДѓ, filosofii se declarДѓ mulЕЈumiЕЈi cu derivarea lumii din principii pe care le Г®mprumutДѓ din lumea CONSECINЕўELE MONISMULUI
experimentalДѓ Еџi le transpun Г®ntr
-
o lume ipote
ticДѓ de dincolo, o astfel de mulЕЈumire trebuie sДѓ fie cu putinЕЈДѓ Еџi atunci cГ®nd acelaЕџi conЕЈinut e lДѓsat Г®n lumea de dincoace, cДѓreia omul Г®i aparЕЈine prin gГ®ndirea ce poate fi trДѓitДѓ. Orice ieЕџire din lume este numai o iluzie, iar principiile care au fost
transpuse Г®n afara lumii nu pot explica lumea mai bine decГ®t principiile ce se gДѓsesc Г®nДѓuntrul ei. GГ®ndirea ce se Г®nЕЈelege pe sine Г®nsДѓЕџi nici nu ne invitДѓ, Г®nsДѓ, la o astfel de ieЕџire, fiindcДѓ un conЕЈinut de gГ®ndire trebuie sДѓ caute numai Г®nДѓuntrul lumi
i, nu Г®n afarДѓ acesteia, conЕЈinutul percepЕЈiei cu care sДѓ formeze o realitate. Chiar obiectele fanteziei sГ®nt conЕЈinuturi care Г®Еџi au justificarea lor abia atunci cГ®nd devin reprezentДѓri ce se referДѓ la conЕЈinutul unei percepЕЈii. Prin acest conЕЈinut al per
cepЕЈiei, ele se integreazДѓ realitДѓЕЈii. O noЕЈiune care ar trebui umplutДѓ cu un conЕЈinut situat Г®n afara lumii date, este o abstracЕЈie ce nu corespunde cu nici o realitate. Noi nu putem concepe decГ®t noЕЈiuni
ale realitДѓЕЈii; pentru a gДѓsi aceastДѓ realitate av
em nevoie Еџi de percepere. O fiinЕЈДѓ originarДѓ a lumii, al cДѓrui conЕЈinut Г®l nДѓscocim,
Г®nseamnДѓ pentru o gГ®ndire ce se Г®nЕЈelege pe sine Г®nsДѓЕџi, o presupunere imposibilДѓ. Monismul nu tДѓgДѓduieЕџte lumea ideilor, ci, dimpotrivДѓ, pentru el o percepЕЈie cДѓreia Г®i lipseЕџte contrapartea conceptualДѓ nu reprezintДѓ realitatea deplinДѓ; dar el nu gДѓseЕџte, Г®n Г®ntreg domeniul gГ®ndirii, nimic ce ne
-
ar putea Г®ndemna sДѓ pДѓrДѓsim domeniul de trДѓire al gГ®ndirii, prin negarea realitДѓЕЈii spirituale Еџi obiective a acesteia. Monismul
considerДѓ ЕџtiinЕЈa care se limiteazДѓ la descrierea percepЕЈiilor, fДѓrДѓ sДѓ pДѓtrundДѓ pГ®nДѓ la completДѓrile ideale ale acestora, numai o jumДѓtate de ЕџtiinЕЈДѓ. Tot jumДѓtДѓЕЈi sГ®nt considerate toate noЕЈiunile abstracte care nu
-
Еџi gДѓsesc Г®ntregirea lor Г®n percepЕЈie Еџ
i nu CONSECINЕўELE MONISMULUI
se integreazДѓ nicДѓieri Г®n reЕЈeaua de noЕЈiuni ce cuprinde lumea care poate fi observatДѓ. De aceea, el nu admite idei care sДѓ se refere la ceva obiectiv, situat dincolo de experienЕЈa noastrДѓ, Еџi care sДѓ formeze conЕЈinutul unei metafizici pur ipotetice. Toate ideile de acest fel sГ®nt, pentru monism, abstracЕЈii derivate din lumea experienЕЈei, dar a cДѓror derivare este trecutДѓ cu vederea de cДѓtre autorii lor.
Din punct de vedere monist, ЕЈelurile acЕЈiunii noastre pot fi luate tot atГ®t de puЕЈin dintr
-
un "dinc
olo" extra
-
uman. Ele trebuie sДѓ ia naЕџtere, Г®n mДѓsura Г®n care sГ®nt gГ®ndite, din intuiЕЈia omeneascДѓ. Omul nu face, din finalitДѓЕЈile unei fiinЕЈe originare -
obiective Еџi transcendente -
finalitДѓЕЈi proprii, individuale, ci el cautДѓ sДѓ le realizeze pe ale sale
, care Г®i sГ®nt date de fantezia sa moralДѓ. Ideea ce se realizeazДѓ Г®ntr
-
o acЕЈiune, omul o ia din propria sa lume de idei Еџi o pune la temelia voinЕЈei sale. Prin urmare, Г®n acЕЈiunile sale nu se manifestДѓ un imperativ inoculat din lumea de dincolo Г®n lumea de
dincoace, ci intuiЕЈiile omeneЕџti care aparЕЈin lumii de dincoace. Monismul nu recunoaЕџte un astfel de cГ®rmuitor al lumilor, care, Г®n afara propriilor noastre finalitДѓЕЈi, ar fixa acЕЈiunilor noastre Еџi alte finalitДѓЕЈi Еџi sensuri. Omul nu gДѓseЕџte o astfel de temelie originarДѓ a existenЕЈei, ale cДѓrei vreri sДѓ le poatДѓ cerceta, pentru a afla de la ea ЕЈelurile spre care trebuie sДѓ tindДѓ cu acЕЈiunile sale. El este trimis Г®napoi la sine Г®nsuЕџi. El Г®nsuЕџi trebuie sДѓ dea un conЕЈinut acЕЈiunii sale. DacДѓ el cautДѓ motiv
ele determinante ale voinЕЈei sale Г®n afara lumii Г®n care trДѓieЕџte, cautДѓ zadarnic. ГЋn caz cДѓ a trecut dincolo de satisfacerea pornirilor sale naturale, de care s
-
a Г®ngrijit natura
-
mamДѓ, trebuie sДѓ caute
aceste motive Г®n propria fantezie moralДѓ, dacДѓ nu cum
va, CONSECINЕўELE MONISMULUI
fiind prea comod, se lasДѓ determinat de fantezia moralДѓ a altora; cu alte cuvinte, el trebuie sДѓ se abЕЈinДѓ de la orice acЕЈiune, sau sДѓ se lase determinat Г®n acЕЈiunile sale de motive pe care el Г®nsuЕџi le
-
a scos din lumea ideilor ori care i
-
au fost scoas
e, din aceastДѓ lume, de altcineva. DacДѓ a putut pДѓrДѓsi sfera pornirilor senzoriale Еџi a trecut Еџi de stadiul Г®n care era numai un executor al celor poruncite de alЕЈii, el va fi determinat numai de sine Г®nsuЕџi. El trebuie sДѓ acЕЈioneze dintr
-
un imbold pe car
e Г®l determinДѓ el Г®nsuЕџi, Еџi nimeni altul. Desigur cДѓ acest impuls este determinat, Г®n mod ideal, Г®n lumea unitarДѓ a propriilor noastre idei; dar, de facto
, numai omul Г®l poate coborГ® din aceastДѓ lume Еџi numai el Г®l poate transforma Г®n realitate. Motivul u
nei transpuneri actuale a unei idei Г®n realitate, prin om, monismul nu
-
l poate gДѓsi decГ®t Г®n omul Г®nsuЕџi. Pentru ca o idee sДѓ devinДѓ acЕЈiune, omul trebuie sДѓ vrea
,
Г®nainte ca acest lucru sДѓ se poatДѓ Г®ntГ®mpla. Prin urmare, o astfel de voinЕЈДѓ Г®Еџi are temeiul
ei numai Г®n om. Omul este atunci ultimul determinant al acЕЈiunii sale. El este liber.
Primul adaos la noua ediЕЈie (1918)
. ГЋn a doua parte a acestei cДѓrЕЈi am Г®ncercat sДѓ facem dovada cДѓ libertatea trebuie gДѓsitДѓ Г®n realitatea acЕЈiunii omeneЕџti. Pentru ace
asta era necesar sДѓ scoatem, din domeniul total al acЕЈiunii omeneЕџti, acЕЈiunile care, supuse unei auto
-
observaЕЈii obiective, ne Г®ngДѓduie sДѓ vorbim despre libertate. Este vorba despre acele acЕЈiuni care ni se prezintДѓ drept realizДѓri ale intuiЕЈiilor ideale.
Celelalte acЕЈiuni nu vor fi considerate libere de nici o considerare obiectivДѓ. Dar, observГ®ndu
-
se pe sine Г®ntr
-
un mod obiectiv, omul va gДѓsi cДѓ poartДѓ Г®n sine predispoziЕЈiile necesare pentru a progresa pe calea ce duce la intuiЕЈiile CONSECINЕўELE MONISMULUI
etice Еџi la realizare
a lor. ГЋnsДѓ aceastДѓ
observare obiectivДѓ a esenЕЈei etice a omului nu poate sДѓ aducДѓ un element determinant Г®n ceea ce priveЕџte libertatea. CДѓci, dacДѓ gГ®ndirea intuitivДѓ ar izvorГ® dintr
-
o altДѓ realitate, dacДѓ natura acestei gГ®ndiri nu s
-
ar baza pe sine Г®nsДѓЕџ
i, conЕџtienЕЈa libertДѓЕЈii, ce rezultДѓ din elementul etic, ar fi numai o formaЕЈiune iluzorie. ГЋnsДѓ partea a doua a acestei cДѓrЕЈi Г®Еџi gДѓseЕџte temeliile ei fireЕџti Г®n prima. Ea prezintДѓ gГ®ndirea intuitivДѓ drept activitate spiritualДѓ interioarДѓ trДѓitДѓ a omului.
A Г®nЕЈelege trДѓind aceastДѓ
entitate a gГ®ndirii, este acelaЕџi lucru ca Еџi cunoaЕџterea libertДѓЕЈii
gГ®ndirii intuitive. Iar dacДѓ se Еџtie cДѓ aceastДѓ gГ®ndire este liberДѓ, atunci Еџtim Еџi sfera voinЕЈei, cДѓreia trebuie sДѓ
-
i atribuim libertatea. Pe omul care acЕЈione
azДѓ Г®l va socoti liber
acela care este Г®n stare ca, pe temeiul unei experienЕЈe lДѓuntrice, sДѓ considere gГ®ndirea intuitivДѓ drept entitate de sine stДѓtДѓtoare. Cel care nu este Г®n stare de acest lucru, acela Г®ncДѓ nu va putea gДѓsi o cale incontestabilДѓ care sДѓ
ducДѓ la acceptarea libertДѓЕЈii. ExperienЕЈa Г®nfДѓЕЈiЕџatДѓ aici gДѓseЕџte Г®n conЕџtienЕЈДѓ
gГ®ndirea intuitivДѓ, care nu are realitate numai Г®n conЕџtienЕЈДѓ. Ећi, prin aceasta, libertatea devine pentru ea o caracteristicДѓ a acЕЈiunilor ce izvorДѓsc din intuiЕЈiile conЕџtienЕЈ
ei.
Al doilea adaos la noua ediЕЈie (1918)
. Expunerea din aceastДѓ carte este clДѓditДѓ pe experienЕЈele pur spirituale ale gГ®ndirii intuitive care, prin actul cunoaЕџterii, situeazДѓ orice percepЕЈie Г®n sfera realitДѓЕЈii. ГЋn aceastДѓ carte n
-
am vrut sДѓ prezentДѓm m
ai mult decГ®t poate cuprinde experienЕЈa gГ®ndirii intuitive. Dar trebuia sДѓ arДѓtДѓm Еџi ce conformaЕЈie a gГ®ndurilor pretinde aceastДѓ gГ®ndire trДѓitДѓ. Ећi ea pretinde sДѓ nu tДѓgДѓduim cДѓ, Г®n procesul de cunoaЕџtere, CONSECINЕўELE MONISMULUI
ea este o trДѓire de sine stДѓtДѓtoare. Pretinde sДѓ nu
-
i contestДѓm facultatea de a trДѓi realitatea Г®mpreunДѓ cu percepЕЈia, Г®n loc sДѓ cДѓutДѓm aceastДѓ realitate Г®n afara acestei trДѓiri, Г®ntr
-
o lume imaginarДѓ, faЕЈДѓ de care, activitatea gГ®nditoare a omului ar fi ceva subiectiv.
Am caracterizat astfel acel element
din gГ®ndire, prin care omul participДѓ Г®n mod spiritual la realitate. (Ећi nimeni n
-
ar trebui sДѓ confunde aceastДѓ conЕџtienЕЈДѓ despre lume, la temelia cДѓreia stДѓ gГ®ndirea trДѓitДѓ, cu un simplu raЕЈionalism.) Dar, pe de altДѓ parte, reiese clar din Г®ntreg spiritu
l Г®n care sГ®nt fДѓcute aceste expuneri, cДѓ elementul percepЕЈiei devine o realitate pentru cunoaЕџterea omului abia din momentul Г®n care este cuprins cu gГ®ndirea. Caracterul de realitate nu poate fi conferit Г®n afara
gГ®ndirii. Prin urmare, nu ne este Г®ngДѓduit
a ne reprezenta cДѓ perceperea senzorialДѓ ne
-
ar garanta singura realitate. Ceea ce ne apare ca percepЕЈie, omul pur Еџi simplu trebuie sДѓ aЕџtepte sДѓ Г®ntГ®lneascДѓ pe calea vieЕЈii lui. El s
-
ar putea doar Г®ntreba: oare, din punctul de vedere ce rezultДѓ numai din
gГ®ndirea trДѓitДѓ Г®n mod intuitiv, este justificat sДѓ aЕџteptДѓm
ca, Г®n afara realitДѓЕЈilor sensibile, omul sДѓ poatДѓ percepe
Еџi realitДѓЕЈi spirituale? Da, la aceasta ne putem aЕџtepta. CДѓci chiar dacДѓ gГ®ndirea trДѓitДѓ intuitiv este, pe de o parte
, un proces activ
ce se desfДѓЕџoarДѓ Г®n spiritul omului, pe de altДѓ parte
, ea este, Г®n acelaЕџi timp, o percepЕЈie spiritualДѓ, de care luДѓm cunoЕџtinЕЈДѓ fДѓrДѓ un organ senzorial. Ea este o percepЕЈie Г®n care este activ chiar cel care percepe, Еџi ea este o activitate pe care cel ca
re o sДѓvГ®rЕџeЕџte o Еџi percepe Г®n acelaЕџi timp. ГЋn gГ®ndirea intuitivДѓ, omul este transpus Г®ntr
-
o lume spiritualДѓ Еџi ca subiect perceptor. Omul recunoaЕџte ceea ce Г®l Г®ntГ®mpinДѓ Г®n aceastДѓ lume, ca percepЕЈie, aЕџa cum Г®l Г®ntГ®mpinДѓ lumea CONSECINЕўELE MONISMULUI
spiritualДѓ a propriei sal
e gГ®ndiri, drept o lume de percepЕЈii spirituale. FaЕЈДѓ de gГ®ndire, aceastДѓ
lume de percepЕЈii spirituale s
-
ar gДѓsi Г®n acelaЕџi raport Г®n care se gДѓseЕџte, pe de altДѓ parte, Еџi lumea percepЕЈiilor senzoriale. Lumea percepЕЈiilor spirituale nu poate fi strДѓinДѓ cel
ui care pДѓtrunde Г®n ea, fiindcДѓ Г®n gГ®ndirea intuitivДѓ el are deja o trДѓire ce poartДѓ un caracter pur spiritual. Despre o astfel de lume de percepЕЈii spirituale vorbesc o bunДѓ parte a scrierilor pe care le
-
am publicat dupДѓ apariЕЈia acestei cДѓiЕЈi. AceastДѓ "F
ilosofie a libertДѓЕЈii" este o fundamentare filosoficДѓ a scrierilor mele de mai tГ®rziu. CДѓci Г®n aceastДѓ carte am Г®ncercat sДѓ arДѓt cДѓ trДѓirea just Г®nЕЈeleasДѓ a gГ®ndirii este
deja o trДѓire spiritualДѓ. De aceea autorul ei este de pДѓrere cДѓ cel care poate primi cu toatДѓ seriozitatea punctul de vedere Г®nfДѓЕЈiЕџat Г®n aceastДѓ "Filosofie a libertДѓЕЈii" nu se va opri Г®n faЕЈa intrДѓrii Г®n lumea de percepЕЈii spirituale. FireЕџte, din conЕЈinutul acestei cДѓrЕЈi nu se poate deduce -
prin concluzii -
ceea ce autorul ei a expus Г®n
cДѓrЕЈile sale de mai tГ®rziu. Din Г®nЕЈelegerea vie a gГ®ndirii intuitive, aЕџa cum am prezentat
-
o Г®n aceastДѓ carte, va rezulta Г®nsДѓ Г®n mod firesc, Г®n continuare, o pДѓtrundere vie Г®n lumea percepЕЈiilor spirituale.
PRIMUL APENDICE
PRIMUL APENDICE
(Adaos la noua ediЕЈie 191
8)
O
biecЕЈiile ce mi s
-
au adus din partea filosofilor Г®ndatДѓ dupДѓ apariЕЈia acestei cДѓrЕЈi, mДѓ determinДѓ sДѓ adaug acestei noi ediЕЈii o scurtДѓ lДѓmurire. ГЋmi dau foarte bine seama cДѓ existДѓ cititori care au interes pentru conЕЈinutul acestei cДѓrЕЈi, dar care vo
r considera cele de mai jos ca o urzealДѓ conceptualДѓ abstractДѓ, inutilДѓ Еџi strДѓinДѓ. Ei pot lДѓsa necititДѓ aceastДѓ scurtДѓ expunere. CДѓci numai Г®n consideraЕЈiile Г®ntreprinse de filosofi se ivesc probleme care Г®Еџi au originea mai mult Г®n anumite prejudecДѓЕЈi al
e gГ®nditorilor decГ®t Г®n Г®nsuЕџi mersul natural al fiecДѓrei gГ®ndiri omeneЕџti. Ceea ce se trateazДѓ, de altfel, Г®n aceastДѓ carte, mi se pare a fi o problemДѓ care priveЕџte pe fiecare om care cautДѓ sДѓ se clarifice referitor la fiinЕЈa omului Еџi la raportul aceste
ia faЕЈДѓ de lume. Ceea ce urmeazДѓ, Г®nsДѓ, este
mai mult o problemДѓ despre care anumiЕЈi filosofi pretind cДѓ trebuie sДѓ se vorbeascДѓ, atunci cГ®nd se trateazДѓ lucruri ca acelea pe care le
-
am prezentat Г®n aceastДѓ carte, fiindcДѓ aceЕџti filosofi Еџi
-
au creat, prin felul lor de a vedea lucrurile, greutДѓЕЈi care nu existДѓ Г®n mod general. DacДѓ nu ЕЈii deloc seama de astfel de probleme, anumite personalitДѓЕЈi te Г®nvinovДѓЕЈesc numaidecГ®t de diletantism Еџi alte lucruri asemДѓnДѓtoare. Ele cred cДѓ autorul unor expuneri ca cea di
n aceastДѓ carte nu ar fi dezbДѓtut niciodatДѓ Еџi probleme despre care nu a vorbit Г®n aceastДѓ lucrare.
Problema la care mДѓ gГ®ndesc este urmДѓtoarea: PRIMUL APENDICE
existДѓ gГ®nditori care sГ®nt de pДѓrere cДѓ am avea de luptat cu mari greutДѓЕЈi, dacДѓ am vrea sДѓ Г®nЕЈelegem cum viaЕЈa
sufleteascДѓ a unui alt om poate acЕЈiona asupra propriei noastre vieЕЈi sufleteЕџti (a observatorului). Ei spun: lumea mea conЕџtientДѓ se gДѓseЕџte Г®n mine; tot aЕџa, lumea conЕџtientДѓ a altuia se gДѓseЕџte Г®n el. Eu nu pot privi Г®n lumea conЕџtienЕЈei unui alt om. C
um ajung sДѓ Еџtiu cДѓ eu mДѓ gДѓsesc Г®ntr
-
o lume comunДѓ cu el? ConcepЕЈia care susЕЈine cДѓ, plecГ®nd de la lumea conЕџtientДѓ, putem trage concluzii Г®n ceea ce priveЕџte o lume inconЕџtientДѓ, care nu poate deveni niciodatДѓ conЕџtientДѓ, Г®ncearcДѓ sДѓ rezolve aceasta difi
cultate Г®n felul urmДѓtor. Ea spune: lumea pe care o am Г®n conЕџtienЕЈa mea este reprezentarea, Г®n mine, a unei lumi reale pe care conЕџtienЕЈa mea nu o poate atinge. ГЋn aceasta din urmДѓ se gДѓsesc cauzele necunoscute mie, ale lumii mele conЕџtiente. ГЋn aceastДѓ l
ume se gДѓseЕџte Еџi fiinЕЈa mea realДѓ, despre care nu am Г®n conЕџtienЕЈa mea decГ®t tot un reprezentant. ГЋn ea se gДѓseЕџte, Г®nsДѓ, Еџi fiinЕЈa celorlalЕЈi oameni. Dar ceea ce se manifestДѓ Г®n conЕџtienЕЈa celorlalЕЈi oameni Г®Еџi are, Г®n fiinЕЈa lor, drept corespondent, o r
ealitate independentДѓ de aceastДѓ conЕџtienЕЈДѓ. AceastДѓ realitate acЕЈioneazДѓ -
Г®ntr
-
un domeniu care nu poate deveni conЕџtient -
asupra fiinЕЈei mele, principial inconЕџtientДѓ, Еџi, prin aceasta, Г®n conЕџtienЕЈa mea se creeazДѓ o reprezentanЕЈДѓ pentru ceea ce existДѓ Г®ntr
-
o conЕџtienЕЈДѓ cu totul independentДѓ de trДѓirea mea conЕџtientДѓ. Vedem astfel cДѓ lumii pe care o pot cuprinde cu conЕџtienЕЈa mea, aceastДѓ concepЕЈie Г®i adaugДѓ o lume conceputДѓ Г®n mod ipotetic Еџi inaccesibilДѓ experienЕЈei, fiindcДѓ altfel ea s
-
ar vedea constr
Г®nsДѓ sДѓ afirme cДѓ Г®ntreaga lume exterioarДѓ pe care cred a o avea Г®naintea mea nu este decГ®t lumea conЕџtienЕЈei mele, de unde ar rezulta absurditatea -
PRIMUL APENDICE
solipsistДѓ -
cДѓ Еџi celelalte persoane existДѓ numai Г®n conЕџtienta mea.
AceastДѓ problemДѓ, creatДѓ de anumiЕЈi reprezentanЕЈi mai noi ai teoriei cunoaЕџterii, poate fi lДѓmuritДѓ numai dacДѓ Г®ncercДѓm sДѓ privim lucrurile din punctul de vedere al observaЕЈiei spirituale, adoptat Г®n expunerea din aceastДѓ carte. Ce am Г®naintea mea Г®nainte de toate, cГ®nd mДѓ gДѓsesc Г®n faЕЈa une
i alte persoane? Eu privesc ceea ce Г®mi este dat Г®n primul rГ®nd. Este Г®nfДѓЕЈiЕџarea senzorialДѓ a corporalitДѓЕЈii celeilalte persoane, care Г®mi este datДѓ ca percepЕЈie; apoi -
percepЕЈia auditivДѓ a ceea ce spune aceastДѓ persoanДѓ etc. Eu nu privesc numai pierdut la toate acestea, ci activitatea mea gГ®nditoare este pusДѓ Г®n miЕџcare. SituГ®ndu
-
mДѓ ca fiinЕЈДѓ gГ®nditoare Г®n faЕЈa unei alte persoane, percepЕЈiile capДѓtДѓ pentru mine, aЕџa
-
zicГ®nd, o transparenЕЈДѓ sufleteascДѓ. Prin cuprinderea gГ®nditoare a percepЕЈiei mele, mДѓ vДѓd
obligat sДѓ
-
mi spun cДѓ ea nu este deloc ceea ce apare simЕЈurilor exterioare. ApariЕЈia sensibilДѓ Г®mi reveleazДѓ -
Г®n ceea ce este ea Г®n mod direct -
un alt element, care este indirect. Situarea ei Г®n faЕЈa mea Г®nseamnДѓ totodatДѓ stingerea ei ca simplДѓ apariЕЈie
sensibilДѓ. Dar ceea ce Г®mi reveleazДѓ ea, Г®n aceastДѓ stingere, mДѓ constrГ®nge, ca fiinЕЈДѓ gГ®nditoare, sДѓ
-
mi sting gГ®ndirea pe timpul acЕЈiunii sale Еџi mДѓ obligДѓ sДѓ pun Г®n locul gГ®ndirii mele gГ®ndirea ei
. Dar pe aceastДѓ gГ®ndire a ei
o cuprind Г®n gГ®ndirea mea d
rept trДѓire, ca pe propria mea gГ®ndire. Eu am perceput cu adevДѓrat gГ®ndirea celuilalt. CДѓci percepЕЈia directДѓ care se stinge ca apariЕЈie sensibilДѓ este cuprinsДѓ de gГ®ndirea mea, Еџi acesta este un proces ce se desfДѓЕџoarДѓ, cu desДѓvГ®rЕџire, Г®n
conЕџtienЕЈa mea, un proces care constДѓ din faptul cДѓ locul gГ®ndirii mele este preluat de cealaltДѓ gГ®ndire. Prin stingerea apariЕЈiei sensibile, PRIMUL APENDICE
separarea dintre cele douДѓ sfere de conЕџtienЕЈДѓ Г®nceteazДѓ Г®n mod real. Acest lucru se reprezintДѓ Г®n conЕџtienЕЈa mea prin aceea cДѓ, d
e Г®ndatДѓ ce Г®n mine trДѓieЕџte conЕЈinutul de conЕџtientДѓ al unei alte persoane, eu Г®mi trДѓiesc tot atГ®t de puЕЈin propria mea conЕџtienЕЈДѓ, pe cГ®t de puЕЈin Г®mi trДѓiesc aceastДѓ conЕџtienЕЈДѓ Г®n somnul fДѓrДѓ vise. AЕџa dupДѓ cum Г®n somnul fДѓrДѓ vise se stinge conЕџtienЕЈa mea diurnДѓ, tot aЕџa Г®n actul de percepere al conЕЈinutului unei conЕџtienЕЈe strДѓine se stinge propria mea conЕџtienЕЈДѓ. Iluzia cДѓ lucrurile nu ar sta astfel provine, Г®n primul rГ®nd, din aceea cДѓ Г®n actul perceperii unei alte persoane, locul eliberat prin sting
erea propriului nostru conЕЈinut de conЕџtienЕЈДѓ nu
-
l ocupДѓ, ca Г®n somn, inconЕџtienЕЈa, ci celДѓlalt conЕЈinut de conЕџtienЕЈДѓ Еџi, Г®n al doilea rГ®nd, din aceea cДѓ stДѓrile de alternanЕЈДѓ dintre stingerea Еџi reaprinderea conЕџtienЕЈei mele de sine se succed prea repede
pentru a fi observate Г®n mod obiЕџnuit. Problema de care ne ocupДѓm aici nu se rezolvДѓ prin construcЕЈii artificiale de noЕЈiuni, care, pornind din sfera conЕџtientului, trag concluzii asupra unor lucruri de care nu putem deveni conЕџtienЕЈi niciodatДѓ, ci prin a
devДѓrata trДѓire a celor ce rezultДѓ din unirea dintre gГ®ndire Еџi percepЕЈie. AЕџa se petrec lucrurile Г®n cazul foarte multor probleme pe care le Г®ntГ®lnim Г®n literatura filosoficДѓ. GГ®nditorii trebuie sДѓ gДѓseascДѓ drumul spre o observaЕЈie corespunzДѓtoare spiritu
alДѓ Еџi nepДѓrtinitoare; Г®n loc de asta ei clДѓdesc Г®n faЕЈa realitДѓЕЈii o construcЕЈie artificialДѓ de noЕЈiuni.
ГЋntr
-
un studiu al lui Eduard von Hartmann -
"Ultimele probleme ale teoriei cunoaЕџterii Еџi ale metafizicii" (publicat Г®n "Revista de filosofie Еџi criti
cДѓ filosoficДѓ", vol. 108) -
lucrarea mea "Filosofia libertДѓЕЈii" este pusДѓ Г®n rГ®ndul lucrДѓrilor filosofice care vor sДѓ adopte PRIMUL APENDICE
punctul de vedere al unui "monism bazat pe principiul teoriei cunoaЕџterii". Dar Eduard von Hartmann respinge un asemenea punct de v
edere ca fiind imposibil. La temelia acestei respingeri stau urmДѓtoarele. Potrivit convingerilor exprimate Г®n amintitul studiu, teoria cunoaЕџterii poate admite numai trei puncte de vedere. Sau rДѓmГ®nem la punctul de vedere naiv, care ia fenomenele percepute
drept lucruri reale Г®n afara conЕџtienЕЈei omeneЕџti. ГЋn acest caz omul se lipseЕџte de cunoaЕџterea criticДѓ. Nu
-
Еџi dДѓ seama cum conЕЈinutul conЕџtienЕЈei sale constituie, Г®n fond, interiorul propriei sale conЕџtienЕЈe. Nu Г®nЕЈelege cДѓ nu avem de
-
a face cu o "masДѓ Г®
n sine", ci numai cu un obiect al propriei sale conЕџtienЕЈe. Cel care rДѓmГ®ne la acest punct de vedere sau care, prin anumite raЕЈionamente, se Г®ntoarce la el, este un realist naiv. Acest punct de vedere este inadmisibil, cДѓci el trece cu vederea cДѓ Г®n conЕџti
enЕЈДѓ se gДѓsesc numai propriile sale obiecte de conЕџtienЕЈДѓ. Sau Г®Еџi dДѓ seama de aceastДѓ stare de fapt Еџi o recunoaЕџte pe de
-
a
-
ntregul. ГЋn acest caz, omul devine un idealist transcedental. Dar atunci, omul ar trebui sДѓ nu admitДѓ cДѓ Г®n conЕџtienЕЈa omeneascДѓ ar
putea pДѓtrunde vreodatДѓ ceva din "lucrul Г®n sine". DacДѓ am fi, Г®nsДѓ, Г®ndeajuns de consecvenЕЈi, prin aceasta nu ne
-
am putea sustrage iluzionismului absolut. CДѓci, Г®n acest caz, lumea se transformДѓ Г®ntr
-
o simplДѓ sumДѓ de obiecte ale conЕџtienЕЈei, Еџi anume, Г®n
tr
-
o sumДѓ de obiecte ale propriei noastre conЕџtienЕЈe. Dar atunci omul se gДѓseЕџte constrГ®ns -
Г®n mod absurd -
a
-
Еџi reprezenta Еџi pe ceilalЕЈi oameni ca existГ®nd numai Г®n propria conЕџtienЕЈДѓ. Alt punct de vedere posibil ar fi numai cel de
-
al treilea -
al reali
smului transcedental. Acesta admite existenЕЈa "lucrurilor Г®n sine", dar susЕЈine cДѓ aceastДѓ conЕџtienЕЈДѓ omeneascДѓ nu PRIMUL APENDICE
poate avea, Г®n nici un caz, trДѓirea directДѓ a acestor lucruri Г®n sine. Ele acЕЈioneazДѓ de dincolo de conЕџtienЕЈa omeneascДѓ Еџi fac, pe o cale de
care omul nu este niciodatДѓ
conЕџtient, ca Г®n aceastДѓ conЕџtienЕЈДѓ sДѓ aparДѓ obiectele conЕџtienЕЈei. La aceste "lucruri Г®n sine" putem ajunge prin deducЕЈii, pornind de la conЕЈinutul pe care Г®l trДѓim Г®n conЕџtienЕЈДѓ, dar care nu este decГ®t un conЕЈinut pur repreze
ntat. Eduard von Hartmann afirmДѓ, Г®n amintitul studiu, cДѓ un "monism bazat pe principiile unei teorii a cunoaЕџterii" -
aЕџa numeЕџte el punctul meu de vedere -
ar trebui de fapt sДѓ se declare adeptul unuia din cele trei puncte de vedere Еџi cДѓ, dacДѓ nu face a
cest lucru, este numai pentru cДѓ acest monism nu trage concluziile reale ale premizelor sale. Iar apoi, Г®n acelaЕџi articol, se spune: "DacДѓ vrem sДѓ aflДѓm cДѓrui punct de vedere Г®i aparЕЈine un filosof care Г®Еџi bazeazДѓ monismul sДѓu pe teoria cunoaЕџterii, ajun
ge sДѓ
-
i punem doar cГ®teva Г®ntrebДѓri Еџi sДѓ
-
l obligДѓm sДѓ rДѓspundДѓ la ele. CДѓci nici unul dintre aceЕџti moniЕџti nu se va exprima de bunДѓ voie asupra acestor puncte, Еџi ei vor cДѓuta, pe orice cale, sДѓ evite a da rДѓspuns unor Г®ntrebДѓri, fiindcДѓ fiecare rДѓspuns obligДѓ pe un asemenea filosof a se declara pentru unul din aceste puncte de vedere. Aceste Г®ntrebДѓri sГ®nt urmДѓtoarele: 1. SГ®nt obiectele, Г®n ceea ce priveЕџte constituЕЈia lor, continui
sau intermitente
? DacДѓ rДѓspunsul sunДѓ: "sГ®nt continui" -
atunci avem de
-
a face cu o formДѓ oarecare a realismului naiv. DacДѓ acest rДѓspuns sunДѓ: "sГ®nt intermitente" -
avem de
-
a face cu realismul transcedental. Dar dacДѓ rДѓspunsul sunДѓ: "obiectele sГ®nt pe de o parte (ca Еџi conЕЈinut al conЕџtienЕЈei absolute, sau ca reprezentДѓri inc
onЕџtiente, sau ca posibilitДѓЕЈi de percepere) continui, iar pe de altДѓ parte (ca Еџi conЕЈinut al conЕџtienЕЈei limitate) intermitente" -
este PRIMUL APENDICE
evident cДѓ avem de
-
a face cu realismul transcendental. 2. CГ®nd trei persoane stau la masДѓ, cГ®te exemplare ale mesei
av
em Г®naintea noastrДѓ? Cel ce rДѓspunde: "unul" -
este realist naiv; cel care rДѓspunde: "trei" -
este idealist transcendental; cel care rДѓspunde Г®nsДѓ: "patru" -
acela este realist transcendental. Natural, aici se pleacДѓ de la premiza cДѓ masa ar trebui sДѓ o co
ncepem ca lucru Г®n sine, iar celelalte trei ar trebui concepute, sub denumirea comunДѓ de "exemplare ale mesei", ca obiecte de percepЕЈie Г®n cele trei conЕџtienЕЈe. Celui cДѓrui i se pare cДѓ aceasta ar Г®nsemna o libertate prea mare, acela, Г®n loc de "patru", va
trebui sДѓ rДѓspundДѓ "unul sau trei". 3. CГ®nd Г®ntr
-
o camerДѓ se gДѓsesc douДѓ persoane, cГ®te exemplare ale acestor persoane
sГ®nt prezente? Cel care rДѓspunde: "douДѓ" -
este realist naiv; cel care rДѓspunde: "patru (Еџi anume Г®n fiecare din cele douДѓ conЕџtienЕЈe, u
n eu Еџi o altДѓ persoanДѓ)" -
acela este idealist transcendental; cel care rДѓspunde, Г®nsДѓ, "Еџase (Еџi anume douДѓ persoane ca lucru Г®n sine Еџi patru obiecte de reprezentare a persoanelor Г®n cele douДѓ conЕџtienЕЈe)" -
acela este realist transcendental. Cel care a
r vrea sДѓ arate cДѓ teoria monistДѓ a cunoaЕџterii este ceva diferit de aceste trei puncte de vedere, ar trebui sДѓ dea un alt rДѓspuns la fiecare din aceste trei Г®ntrebДѓri; nu
-
mi Г®nchipui Г®nsДѓ cum ar putea da acest rДѓspuns. RДѓspunsul "Filosofiei libertДѓЕЈii" es
te: 1. Cel care sesizeazДѓ din lucruri numai percepЕЈia Еџi pe aceasta o ia drept realitate, este realist naiv; el nu
-
Еџi dДѓ seama cДѓ, propriu
-
zis, aceste percepЕЈii
pot fi considerate ca existente numai atГ®ta timp cГ®t Г®Еџi ЕЈine privirea Г®ndreptatДѓ asupra lucrur
ilor, prin urmare cДѓ el ar trebui sДѓ
-
Еџi Г®nchipuie ca intermitent ceea ce Г®i stДѓ Г®nainte. Dar de Г®ndatДѓ ce se lДѓmureЕџte asupra faptului cДѓ realitatea este prezentДѓ numai Г®n percepЕЈiile strДѓbДѓtute de gГ®ndire, el Г®Еџi PRIMUL APENDICE
dДѓ seama cДѓ percepЕЈiile care ni se prezint
Дѓ ca intermitente
, dacДѓ sГ®nt strДѓbДѓtute de realitatea elaboratДѓ Г®n gГ®ndire, ni se reveleazДѓ ca fiind continui. AЕџadar, continuu trebuie considerat acel conЕЈinut al percepЕЈiei care este strДѓbДѓtut de gГ®ndirea trДѓitДѓ, iar ceea ce este doar perceput din acest conЕЈinut -
ar trebui considerat ca intermitent. 2. CГ®nd trei persoane stau la o masДѓ, cГ®te exemplare ale mesei sГ®nt prezente? Este prezentДѓ numai o singurДѓ
masДѓ; dar cГ®tДѓ vreme
aceste trei persoane vor sДѓ rДѓmГ®nДѓ la percepЕЈiile lor, ele ar trebui sДѓ
-
Еџi zicДѓ
: aceste
imagini de percepЕЈie nu sГ®nt deloc o realitate. Dar de Г®ndatДѓ ce trec la masa, pe care o cuprind Г®n gГ®ndirea lor, li se reveleazДѓ realitatea unicДѓ
a mesei; ei se gДѓsesc uniЕЈi, cu cele trei conЕЈinuturi de conЕџtientДѓ, Г®n aceastДѓ realitate. 3. CГ®nd Г®
ntr
-
o camerДѓ se gДѓsesc douДѓ persoane, cГ®te exemplare ale acestor persoane sГ®nt prezente? Desigur nu sГ®nt prezente Еџase exemplare -
nici chiar Г®n sensul realiЕџtilor transcedentali -
, ci numai douДѓ. Numai cДѓ, la Г®nceput, fiecare persoanДѓ are, atГ®t despre ea Г®nsДѓЕџi, cГ®t Еџi despre cealaltДѓ, numai imaginea irealДѓ a percepЕЈiei. Din aceste imagini
sГ®nt prezente patru, la a cДѓror prezenЕЈДѓ Г®n activitДѓЕЈile gГ®nditoare ale celor douДѓ persoane se petrece sesizarea realitДѓЕЈii. ГЋn aceastДѓ activitate gГ®nditoare fiecare din
aceste douДѓ persoane Г®Еџi depДѓЕџeЕџte sfera conЕџtienЕЈei; Г®n fiecare se trezeЕџte sfera de conЕџtienЕЈДѓ a celeilalte persoane Еџi aceea a propriei sale persoane. ГЋn momentele acestei treziri, persoanele se gДѓsesc tot atГ®t de puЕЈin Г®nchise Г®n propria lor conЕџtienЕЈ
Дѓ ca Еџi Г®n somn. Numai cДѓ, Г®n momentele urmДѓtoare, conЕџtienЕЈa despre aceastДѓ trezire reapare Г®n cealaltДѓ persoanДѓ, aЕџa Г®ncГ®t, conЕџtienЕЈa fiecДѓrei persoane se cuprinde, Г®n experienЕЈa gГ®nditoare, pe sine Г®nsДѓЕџi Еџi pe cealaltДѓ persoanДѓ. Eu Еџtiu cДѓ realistul PRIMUL APENDICE
t
ranscendental considerДѓ acest lucru ca o revenire la realismul naiv. Dar am arДѓtat deja, chiar Г®n aceastДѓ scriere, cДѓ pentru gГ®ndirea trДѓitДѓ, realismul naiv Г®Еџi pДѓstreazДѓ valabilitatea sa. Realistul transcedental nu stДѓruie, Г®n procesul de cunoaЕџtere, asup
ra faptelor; el se izoleazДѓ de aceste fapte prin aceea cДѓ se pierde Г®n desiЕџul unei urzeli de gГ®nduri. Monismul Г®nfДѓЕЈiЕџat Г®n "Filosofia libertДѓЕЈii" nici n
-
ar trebui numit "teorie monistДѓ a cunoaЕџterii", ci, dacДѓ vrem o poreclДѓ, i se poate spune monism al g
Г®ndirii. Toate acestea au fost nesocotite de Eduard von Hartmann. El nu a prins specificul celor expuse Г®n "Filosofia libertДѓЕЈii", ci afirmДѓ cДѓ aЕџ fi Г®ncercat a uni panlogismul universalist al lui Hegel
cu fenomenalismul individualist al lui Hume
(observaЕЈ
ia din Revista de Filosofie, vol. 108), pe cГ®nd "Filosofia libertДѓЕЈii" ca atare nu are, de fapt, absolut nimic de
-
a face cu aceste douДѓ puncte de vedere, despre care se pretinde cДѓ ea ar vrea sДѓ le Г®mpace. (Acesta este Еџi motivul pentru care n
-
am gДѓsit nec
esar a intra Г®n explicaЕЈii cu "teoria monistДѓ a cunoaЕџterii" a lui Johannes Rehmke. Punctul de vedere al "Filosofiei libertДѓЕЈii" este cu totul altul decГ®t ceea ce Ed.v.Hartmann Еџi alЕЈii numesc "teoria monistДѓ a cunoaЕџterii".)
AL DOILEA APENDICE
AL DOILEA APENDICE
A
ici
vom reda, Г®n esenЕЈДѓ, ceea ce am spus Г®ntr
-
un fel de "prefaЕЈДѓ" la prima ediЕЈie a acestei cДѓrЕЈi. FiindcДѓ aceste gГ®nduri se referДѓ mai mult la dispoziЕЈia de gГ®ndire, din care am scris aceastДѓ carte cu douДѓzeci Еџi cinci de ani Г®n urmДѓ, decГ®t la Г®nsuЕџi conЕЈinu
tul ei, le pun de aceastДѓ datДѓ aici doar ca "
apendice
". N
-
aЕџ vrea sДѓ le las cu totul la o parte, fiindcДѓ existДѓ pДѓrerea cДѓ scrierile mele de ЕџtiinЕЈДѓ spiritualДѓ, apДѓrute mai tГ®rziu, m
-
ar obliga sДѓ suprim ceva din scrierile mele anterioare.
ГЋn epoca noastrДѓ,
adevДѓrul
poate fi gДѓsit numai Г®n adГ®ncurile fiinЕЈei omeneЕџti.
1
Dintre cele douДѓ cДѓi de care ne vorbea Schiller
"AdevДѓrul Г®l cДѓutДѓm amГ®ndoi, tu afarДѓ Г®n viaЕЈДѓ, eu
Г®nДѓuntru
ГЋn inimДѓ, Еџi, astfel, desigur, cДѓ Г®l va gДѓsi fiecare.
DacДѓ ochiul este sДѓnДѓtos, el v
a Г®ntГ®lni Г®n afarДѓ pe
Creator;
DacДѓ inima este sДѓnДѓtoasДѓ, atunci desigur Г®n interior se va oglindi lumea"
omul din prezent se va folosi mai ales de a doua. Un adevДѓr care ne vine din afarДѓ poartДѓ Г®ntotdeauna pecetea nesiguranЕЈei. Noi sГ®ntem dispuЕџi sДѓ cred
em numai Г®n adevДѓrul care apare Г®n interiorul fiecДѓruia dintre noi.
1
Aici am suprimat numai chiar primele fraze din introducerea primei ediЕЈii, care mi s
-
au pДѓrut astДѓzi a fi fДѓrДѓ nici o importanЕЈДѓ. Dar ceea ce s
-
a spus Г®n restul acestei introduceri, gДѓsesc cДѓ este necesar a se spune Еџi Г®n prezent, cu toatДѓ mentalitatea oamenilor de ЕџtiinЕЈe ale naturii din ziua de astДѓzi, ba am putea spune cДѓ acest lucru este necesar tocmai datoritДѓ acestei mentalitДѓЕЈi.
Numai adevДѓrul ne poate aduce siguranЕЈДѓ Г®n dezvoltarea forЕЈelor noastre individuale. Cel care este chinuit de Г®ndoieli are forЕЈele paralizate. ГЋntr
-
o lume pe care o gДѓseЕџte enigmaticДѓ, el nu poate afla nici o ЕЈintДѓ pentru munca sa de creaЕЈie.
Nu vrem numai sДѓ credem
; vrem sДѓ Еџtim
. CredinЕЈa pretinde recunoaЕџterea unor adevДѓruri pe care nu le cunoaЕџtem Г®n Г®ntregime. Dar fiinЕЈa noastrДѓ individualДѓ se Г®mpotriveЕџte la tot ceea ce nu cunoaЕџtem Г®n
Г®ntregime, fiindcДѓ ea vrea sДѓ trДѓiascДѓ totul Г®n interiorul sДѓu cel mai adГ®nc. Pe noi numai ЕџtiinЕЈa
ne mulЕЈumeЕџte, pentru cДѓ ea nu se supune normelor exterioare, ci izvorДѓЕџte din viaЕЈa lДѓuntricДѓ a personalitДѓЕЈii.
Ећi nu vrem nici o asemenea ЕџtiinЕЈДѓ care s
-
a
modelat, o datДѓ pentru totdeauna, dupДѓ regulile Г®ncremenite ale didacticii, Еџi s
-
a pДѓstrat Г®ntr
-
un compendiu valabil pentru toate timpurile. Fiecare dintre noi se simte Г®ndreptДѓЕЈit a lua ca punct de plecare experienЕЈele sale imediate, trДѓirile sale direct
e pentru ca, de aici, sДѓ se ridice la cunoaЕџterea Г®ntregului univers. Noi tindem, fiecare Г®n felul sДѓu, spre ЕџtiinЕЈa sigurДѓ.
Doctrinele noastre ЕџtiinЕЈifice nu mai trebuie sДѓ aibДѓ o astfel de conformaЕЈie, Г®ncГ®t sДѓ trezeascДѓ sentimentul cДѓ acceptarea lor ar fi problema unei constrГ®ngeri necondiЕЈionate. Nici unul dintre noi n
-
ar mai putea da unei lucrДѓri ЕџtiinЕЈifice titlul pe care Г®l dДѓduse altДѓdatДѓ Fichte
: "LДѓmuriri clare ca lumina soarelui, pentru marele public, asupra esenЕЈei propriu
-
zise a celei mai noi fi
losofii. O Г®ncercare de a
-
i
constrГ®nge pe cititori la Г®nЕЈelegere
." AstДѓzi nimeni nu trebuie constrГ®ns
la Г®nЕЈelegere. De la cel care nu se simte impulsionat spre o concepЕЈie de o necesitate deosebitДѓ Еџi individualДѓ, de la acela nu pretindem nici acceptare Еџ
i nici adeziune. AstДѓzi, nici pe nevГ®rstnici, nici pe copii, nu vrem sДѓ
-
i Г®ndopДѓm cu cunoЕџtinЕЈe, ci Г®ncercДѓm a le dezvolta facultДѓЕЈile pentru ca sДѓ nu mai fim nevoiЕЈi a
-
i constrГ®nge
la Г®nЕЈelegere, ci ca ei sДѓ voiascДѓ
a Г®nЕЈelege.
Eu nu mДѓ dДѓruiesc nici unei
iluzii Г®n ceea ce priveЕџte aceastДѓ caracteristicДѓ a epocii mele. Ећtiu Г®n cГ®t de mare mДѓsurДѓ viaЕЈa se desfДѓЕџoarДѓ dupДѓ anumite tipare, lipsite de individualitate. Dar Еџtiu tot atГ®t de bine cДѓ mulЕЈi dintre contemporanii mei Г®ncearcДѓ sДѓ
-
Еџi orГ®nduiascДѓ viaЕЈa Г®
n sensul pe care l
-
am arДѓtat aici. Lor aЕџ vrea sДѓ le dedic aceastДѓ scriere. Ea nu va vorbi despre "singura cale posibilДѓ" ce duce la adevДѓr, ci va relata
despre acea cale pe care a mers un om cДѓruia adevДѓrul Г®i este un lucru de mare preЕЈ.
AceastДѓ scriere n
e conduce mai Г®ntГ®i Г®n domenii mai abstracte, Г®n care gГ®ndurile trebuie sДѓ Г®mbrace contururi precise, pentru a putea ajunge la puncte sigure. Dar, din domeniul noЕЈiunilor aride, cititorul va fi cДѓlДѓuzit Еџi Г®n viaЕЈa concretДѓ. SГ®nt cu totul de pДѓrere cДѓ, dac
Дѓ vrea sДѓ trДѓiascДѓ existenЕЈa sub toate aspectele ei, omul trebuie sДѓ se ridice Еџi Г®n domeniul eteric al noЕЈiunilor. Cel care se poate bucura de viaЕЈДѓ numai cu simЕЈurile, nu cunoaЕџte deliciile ei. ГЋnvДѓЕЈaЕЈii orientali lДѓsau pe discipoli sДѓ ducДѓ, ani de
-
a rГ®n
dul, o viaЕЈДѓ de renunЕЈДѓri Еџi ascezДѓ, Г®nainte de a le fi Г®mpДѓrtДѓЕџit ceea ce Еџtiau ei Г®nЕџiЕџi. Occidentul nu mai pretinde, pentru a conferi cuiva ЕџtiinЕЈa, nici exerciЕЈii de smerenie Еџi nici ascetism. Dar, Г®n schimb, cere ca omul sДѓ aibДѓ bunДѓvoinЕЈa de a se sus
trage, pentru un timp scurt, impresiilor directe ale vieЕЈii Еџi sДѓ intre Г®n lumea gГ®ndurilor pure.
Domeniile vieЕЈii sГ®nt numeroase. Pentru fiecare domeniu se dezvoltДѓ o ЕџtiinЕЈДѓ aparte. Dar viaЕЈa Г®nsДѓЕџi este o unitate Еџi cu cГ®t ЕџtiinЕЈele se strДѓduiesc mai mu
lt sДѓ aprofundeze domeniile particulare ale vieЕЈii, cu atГ®t mai mult se Г®ndepДѓrteazДѓ de Г®nЕЈelegerea unitДѓЕЈii vii a universului. Trebuie sДѓ existe o ЕџtiinЕЈДѓ care cautДѓ, Г®n ЕџtiinЕЈele speciale, elementele pentru a conduce pe om din nou spre plenitudinea vieЕЈi
i. CercetДѓtorii specializaЕЈi ai ЕџtiinЕЈelor vor sДѓ dobГ®ndeascДѓ, prin cunoЕџtinЕЈele lor, o conЕџtienЕЈДѓ despre lume Еџi despre fenomenele din ea; Г®n aceastДѓ scriere am urmДѓrit un ЕЈel filosofic: ЕџtiinЕЈa trebuie sДѓ devinДѓ ea Г®nsДѓЕџi organicДѓ Еџi vie. ЕћtiinЕЈele speci
ale sГ®nt trepte premergДѓtoare ale ЕџtiinЕЈei spre care se tinde aici. O situaЕЈie asemДѓnДѓtoare domneЕџte Г®n arte. Compozitorul lucreazДѓ pe temeiul ЕџtiinЕЈei compunerii. Aceasta din urmДѓ este o totalitate de cunoЕџtinЕЈe, a cДѓror Г®nsuЕџire este o condiЕЈie necesarДѓ pentru a compune. ГЋn compoziЕЈii, legile ЕџtiinЕЈei compunerii sГ®nt puse Г®n slujba vieЕЈii, Г®n slujba realitДѓЕЈii faptice. Exact Г®n acelaЕџi sens filosofia o este artДѓ. ToЕЈi filosofii adevДѓraЕЈi erau artiЕџti ai noЕЈiunilor
. Pentru ei, ideile oamenilor erau materia
l de artДѓ, iar metodele ЕџtiinЕЈifice erau tehnica artisticДѓ. Prin aceasta, gГ®ndirea abstractДѓ dobГ®ndeЕџte viaЕЈДѓ individualДѓ, concretДѓ. Ideile devin forЕЈe de viaЕЈДѓ. Atunci nu avem numai o ЕџtiinЕЈДѓ despre lucruri, ci ЕџtiinЕЈa devine un organism real, un organism
stДѓpГ®n pe sine Г®nsuЕџi. ConЕџtienЕЈa noastrДѓ activДѓ, realДѓ, s
-
a ridicat deasupra unei simple primiri pasive a adevДѓrurilor.
Cum se comportДѓ filosofia ca artДѓ faЕЈДѓ de libertatea
omului, ce este aceastДѓ libertate, Еџi dacДѓ am ajuns sДѓ ne Г®mpДѓrtДѓЕџim din ea, sau putem ajunge la acest lucru -
iatДѓ problema fundamentalДѓ a scrierii mele. Toate celelalte expuneri ЕџtiinЕЈifice au fost fДѓcute numai pentru ca, Г®n cele din urmДѓ, sДѓ aruncДѓm Еџi mai multДѓ luminДѓ asupra unei probleme care, dupДѓ pДѓrerea mea, prezintДѓ cea mai ma
re importanЕЈДѓ pentru om. ГЋn aceste pagini vrem sДѓ dДѓm o "
filosofie a libertДѓЕЈii
".
ToatДѓ ЕџtiinЕЈa n
-
ar fi decГ®t satisfacerea unei trГ®ndave curiozitДѓЕЈi, dacДѓ ea n
-
ar tinde spre mДѓrirea valorii existenЕЈei personalitДѓЕЈii omeneЕџti
. ЕћtiinЕЈele primesc adevДѓrata lo
r valoare abia atunci cГ®nd sГ®nt Г®n stare sДѓ prezinte importanЕЈa umanДѓ a rezultatelor lor. Scopul final al individului nu poate fi Г®nnobilarea unei singure facultДѓЕЈi sufleteЕџti, ci dezvoltarea tuturor aptitudinilor ce sДѓlДѓЕџluiesc latent Г®n el. CunoaЕџterea a
re valoare numai prin aceea cДѓ ea contribuie la dezvoltarea multilateralДѓ
a Г®ntregii naturi omeneЕџti.
De aceea, aceastДѓ scriere nu concepe raporturile dintre ЕџtiinЕЈДѓ Еџi viaЕЈДѓ Г®n sensul cДѓ omul trebuie sДѓ
-
Еџi punДѓ forЕЈele Г®n slujba ideii Еџi sДѓ se plece Г®n fa
ЕЈa ei, ci Г®n sensul cДѓ ia Г®n stДѓpГ®nire lumea ideilor, pentru a le folosi la realizarea ЕЈelurilor sale omeneЕџti
, care depДѓЕџesc pe cele pur ЕџtiinЕЈifice.
Ideea trebuie trДѓitДѓ; altfel
, cДѓdem sub sclavia ei.
Автор
amail4andrei
Документ
Категория
Без категории
Просмотров
34
Размер файла
1 104 Кб
Теги
rudolf steiner, catarsis, filosofia libertatii
1/--страниц
Пожаловаться на содержимое документа