close

Вход

Забыли?

вход по аккаунту

?

Figura cu voal de la Sais (Tînărul din Sais)

код для вставки
Friedrich Schiller - Figura cu voal de la Sais (Tînărul din Sais)
Friedrich Schiller
Figura cu voal de la Sais
(Tînărul din Sais)
Mînat de’ncinsa sete de-a cunoaște,
Un tînăr spre Sais își poartă pașii,
Dorind să’nvețe tainica știință
De preoții Egiptului păstrată.
Cu timpul el trecu prin multe trepte
Spre adîncimi și culmi spirituale,
Păstrînd în suflet infinita sete,
Întruna fiind dornic să cunoască;
Așa că hierofantul abia de dovedea
Să-i țină pasul iutelui discipol,
Cari, explicînd, să spună nu’nceta:
"Au am ceva, de nu am tot întregul?
Au poate Adevărul fi dozat?
El nu e sentiment ce poate fi sumat
Și comparat – mai mic, egal, mai mare.
Au nu-i indivizibil Adevărul?
De scoți un sunet dintr-o armonie,
De o culoare scoți din curcubeu ,
Ce va rămîne-atunci – ghem de nimic,
De nu-i păstrat totalu’n întregime."
Odată conversînd ei tot așa
Ajuns-au într-o sală circulară,
Și iată o enormă figură cu voal
I-atrage junelui atenția alertă.
Debusolat se uită la călăuza sa
Și îl întreabă: "Ce este ascuns
În spatele acestui straniu văl?"
Răspunde’nvățătorul: "Adevărul".
"Cum?! – exclamă băiatul, –
"Doar adevărul singur
E ceea spre ce-aspir,
Și-anume ăsta e ascuns de mine?!"
"De asta tu să’ntrebi Divinitatea, Remarcă liniștit Hierofantul. –
Așa Ea spune: "Nici un muritor
Nu va înlătura acest voal,
Pîn nu îl dau la-o parte chiar eu însumi.
Și-acela care, - zice Zeitatea, Se va încumeta cu mîna-i aspră
Să zmulgă nepermis pocrovul sacru,... "
"Atunci?.." - "Acela Adevărul va vedea".
"Ciudat oracol. Și nici tu nicicînd
N-ai ridicat acest acoperămînt?"
"Eu? Nu, desigur! Și nici nu am fost
Măcar tentat s’o fac vreodinioară."
"Nu pot să te’nțeleg. De ne desparte
De Adevăr pocrovul ăst subțire..."
"Și legea, - ghidul ferm l-a întrerupt. –
E mult mai important decît tu crezi
Acest voal subțire, fiul meu –
Ușor ar fi el poate pentru mînă;
Amar și greu e pentru conștiință."
Se’ntoarce’ngîndurat băiatul la sălaș.
Dorința de-a cunoaște-i fură somnul.
În van se’nvîrte’n pat și’ntr-un sfîrșit
La miez de noapte iată-l în picioare.
Involuntar, timid păși spre templu.
Ușor peretele îl urcă și apoi
După un salt cutezător de sus
El se văzu chiar în mijlocul Sălii.
Aici acum e singur, deplin învăluit
Doar de tăcere-adîncă, tulburată
Doar de ecoul umbrelor secrete.
De sus, prin orificiul cupolei,
Străluce Luna în albastru pal;
Terifiant, de parcă Zeița-ar fi prezentă,
Figura cu voal sub boltă strălucește.
Se-apropie cu pas nesigur și deja
Cu mîna sa obraznică vrea sacrul să atingă,
Cînd iată este brusc străfulgerat în trup
De spasme fierbinți-reci, fiind departe’mpins
De brațe nevăzute. "Biet june, ce-ai de gînd? –
Așa vorbi în el drept-credincioasa voce. –
Vrei să pui la’ncercare chiar Preasfîntul?"
"Oracolul spunea că, făr de Ea,
Să nu-i ridice vălul muribunzii."
Dar oare nu tot asta-adăuga:
"Oricine scoate vălul vedea-va Adevărul"?
"Ah, fie ce va fi! Eu vălul îl ridic!"
Și strigă cu glas tare: "Vreau să-l văd!"
"Văd!" – repetă ecoul strident-usturător.
Așa vorbi și ridică voalul...
Și ce, vei întreba, acum i s-a-arătat?
Eu nu știu. Doar că într-a doua zi
A fost găsit de preoți el palid, leșinat,
Întins pe piedestalul Izidei tăinuite.
Ce a văzut acolo, ce-a trăit
Nicicînd n’a divulgat prin a sa limbă.
Din viața-i veselia a plecat,
Iar o durere trist-apăsătoare
Devreme l-a tîrît în groapa morții.
Doar asta el spunea cu-avertizare
Acelor cari năvalnic îl cercau:
"Vai de acela care la-Adevăr
Prin vină vine! N’o să-i fie El
Nicicînd atunci nici har, nici alinare."
Trad. – Andrei Onea
Автор
amail4andrei
Документ
Категория
Без категории
Просмотров
31
Размер файла
1 784 Кб
Теги
sais, tinarul, tanarul
1/--страниц
Пожаловаться на содержимое документа